Intro: Iar mă apucase filosofeala de după o bere. Şi dacă tot debitasem ideea şi cineva a zis că o s-o pună pe blog, hai măcar - dacă tot e a mea - să o pun şi eu aici.
Faza 1
Când eram mic, mă scoteau părinţii în oraş. Ei pe mine. Un suc, o prăjitură, o cofetărie, un film de desene animate (yep, Cinema Doina...).
Faza 2
Când eram în liceu, mai că îmi era ruşine să recunosc că am părinţi. Păreai copil mic dacă făceai ceva cu părinţii sau mai ales dacă apăreau la liceu.
Faza 3
Acum îi scot eu pe ei în oraş. I-am dus la un film 3D, la un "6D" (marketat ca 6D, în fapt este un 4D), le-am arătat un Starbucks, un Teriyaki.
Interesante schimbări. Zic de mine, nu zic că asta e direcţia dezvoltării omului. Dar am constatat fazele astea privind înapoi, peste umăr.
miercuri, 17 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu