vineri, 25 septembrie 2009

2. Bulgaria, rămâne o singură casă

BULGARIA
Casa Battenberg (29 aprilie 1879 - 7 septembrie 1886, cu regenţă între 28 august - 3 septembrie 1886)
3 martie 1878, Tratatul Preliminar de la San Stefano, care încheie Războiul Ruso-Turc dintre 1877-1878 (la care au participat şi trupe de voluntari bulgari), stabileşte crearea Principatului Bulgaria tributar Imperiului Otoman.
13 iulie 1878, După Congresul de la Berlin, se încheie Tratatul de la Berlin parafează încheierea războiului şi condiţiile înfrângerii Imperiului Otoman de către Rusia. Printre alte prevederi, acest tratat reduce teritoriul Principatului Bulgaria trasat în Tratatul de la San Stefano, care urma să fie vasal Imperiului Otoman.
29 aprilie 1879, Alexander Joseph von Battenberg, favoritul Rusiei, devine prinţ al Bulgariei (cneaz), ca Alexander I.
6 septembrie 1885, Bulgaria anexează Rumelia de Est
24 martie 1886, Prin Tophane Act, Rumelia de Est este reîncorporată nominal Imperiului Otoman, dar postul de guvernator general revine monarhului Bulgariei.
28 august - 3 septembrie 1886, prima regenţă a lui Stefan Stambolov.
7 septembrie 1886, Alexander I abdică.
7 septembrie 1886 - 14 august 1887, a doua regenţă a lui Stefan Stambolov.
11 ianuarie 1889, Alexander Joseph von Battenberg devine conte von Hartenau şi renunţă la titlul de prinţ al Bulgariei (cneaz).


5 aprilie 1857, se naşte la Verona, în Regatul Lombardia-Veneţia, parte a Austriei (acum în Italia)
29 aprilie 1879, devine prinţ al Bulgariei (cneaz)
24 martie 1886, devine guvernator general al Rumeliei de Est, după ce provincia anexată în 1885 de Bulgaria este reîncorporată nominal în Imperiul Otoman.
20 august 1886, cade victimă unui complot. Este capturat şi dus de pucişti la Rahova, transportat pe Dunăre până la Reni, în Rusia (acum în Ucraina).
28 august 1886, îşi recunoaşte oficial statutul de exilat
28 august - 3 septembrie 1886, regenţa lui Stefan Stambolov.
3 septembrie 1886, revine în Bulgaria ca urmare a contra-revoluţiei lui Stefan Stambolov.
8 septembrie 1886, abdică.
11 ianuarie 1889, este creat conte de Hartenau, de către Ludwig al IV-lea, mare duce de Hessa şi Rin şi renunţă la titlul de prinţ al Bulgariei (cneaz).
6 februarie 1889, se căsătoreşte la Menton, în Franţa, cu Johanna Maria Louise Loisinger (n. 18 aprilie 1865, la Preßburg, în Austria, acum Bratislava, în Slovacia - d. 20 iulie 1951, la Viena, în Austria)
23 octombrie 1893, moare la Graz, în Austro-Ungaria (acum în Austria)

- contele Assène (Asen) Ludwig Alexander von Hartenau (n. 16 ianuarie 1890, la Graz, în Austro-Ungaria, acum în Austria - d. 15 martie 1965, la Viena, în Austria). Căsătorit pe 7 mai 1934, la Viena, în Austria, cu Bertha Hussa (n. 1 decembrie 1892, în Hermagor, Austro-Ungaria, acum în Austria - d. 4 noiembrie 1971, la Viena, în Austria). Ea a mai fost căsătorită cu Alois Polaczek între 1915-1934, cu Max Ritter Reidl von Riedenau în 1934. Cu primul soţ a avut un copil, Wilhelm von Hartenau, adoptat de Asen.

- contesa Marie Therese Vera Zwetana (Tsvetana) von Hartenau (n. 24 octombrie 1893, la Graz, în Austro-Ungaria, acum în Austria - d. 24 noiembrie 1935, la Oberstdorf, în Germania). Căsătorită pe 29 decembrie 1924, la New York, în SUA, cu prinţul Charles Hercule Boissevain (n. 18 octombrie 1893 la Amsterdam, în Olanda - d. 19 octombrie 1946 la Colorado Springs, în SUA). Nu a avut copii.

Linia sa directă continuă după adoptarea lui Wilhelm von Hartenau:
- - Wilhelm von Hartenau (n. 22 februarie 1915, la Klagenfurt, în Austro-Ungaria, acum în Austria). Căsătorit pe 1 februarie 1941, la Viena, în Germania (acum în Austria) cu Maria Elisabeth Franziska Eugenie Gabriele Oktavie von Wisenberg (n. 22 noiembrie 1919 la Grünbichl, în Austria). A avut trei copii:
- - - Alexander Assène Franz von Hartenau (n. 28 septembrie 1942, la Viena, în Germania, acum în Austria).
- - - Elisabeth Franziska Maria von Hartenau (n. 4 iunie 1945, la Zell am Ziller, în Austria).
- - - Franziska Vera Maria von Hartenau (n. 2 martie 1948, la Viena, în Austria).

Astfel, ultima generaţie este reprezentată de Alexander Assène Franz von Hartenau.

Linie dinastică:
29 aprilie 1879 - 8 septembrie 1886, Alexander I
8 septembrie 1886 - 11 ianuarie 1889, pretinde tronul şi coroana Principatului Bulgaria ca Alexander I
11 ianuarie 1889 - 23 octombrie 1893, conte von Hartenau, după renunţarea la titlul de principe al Bulgariei
(29 aprilie 1879 - 23 octombrie 1893, perioadă întreagă, dacă ar fi domnit până la moarte)
23 octombrie 1893 - 15 martie 1965, Asen I (dacă Alexander I nu ar fi renunţat la titlu)
din 15 martie 1965, Wilhelm I (dacă Alexander I nu ar fi renunţat la titlu)
succesor ar fi primul său fiu, ca Alexander al II-lea.

Pentru că în partea de sus este redată stema Regatului Bulgaria (1908-1946), trebuie prezentat, ca element de heraldică, stema Principatului Bulgaria (1878-1908):


***
Casa de Saxa-Coburg-Gotha (7 iulie 1887 - 15 septembrie 1946)
7 septembrie 1886, Alexander I abdică.
7 septembrie 1886 - 14 august 1887, a doua regenţă a lui Stefan Stambolov.
7 iulie 1887, prinţul Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria von Saxe-Coburg und Gotha primeşte coroana şi titlul de prinţ (cneaz) al Principatului Bulgaria, ca Ferdinand I. Automat, primeşte şi postul de guvernator general al provinciei Rumelia de Est, din Imperiul Otoman.
5 octombrie 1908, Principatul Bulgaria îşi proclamă independenţa faţă de Imperiul Otoman şi devine Regatul Bulgaria, iar Ferdinand I devine ţar (rege) al Bulgariei.
3 octombrie 1918, Ferdinand I abdică în favoarea fiului său cel mare, prinţul moştenitor Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, care devine ţar al Bulgariei ca Boris al III-lea.
19 mai 1934 - 22 ianuarie 1935, în urma unei lovitori de stat, organizaţia militară Zveno îl impune pe generalul Kimon Gheorghiev ca prim-ministru, iar rolul ţarului se reduce la nivel decorativ. Ca urmare a intenţiilor Zveno de a răsturna monarhia, în ianuarie 1935, ţarul Boris al III-lea împreună cu o serie de apropiaţi dau o lovitură de stat, în urma căreia se reinstaurează prerogativele monarhului.
28 august 1943, ţarul Boris al III-lea moare ca urmare a unui infarct. Devine ţar fiul său, Simeon von Sachsen-Coburg und Gotha (Simeon Borissov Sakskoburggotski), ca Simeon al II-lea. Din cauza faptului că era minor (6 ani), domnia este făcută efectiv de o regenţă condusă unchiul său prinţul Kiril (fratele lui Boris al III-lea).
9 septembrie 1944, comuniştii bulgari şi gruparea Zveno dau o lovitură de stat, prin care Bulgaria este aruncată în sfera de influenţă sovietică
1 februarie 1945, comuniştii bulgari îl asasinează pe prinţul regent Kiril după un proces sumar în cadrul unui aşa-numit "tribunal al poporului", de inspiraţie sovietică.
1 februarie 1945 - 15 septembrie 1946, ţarul Simeon al II-lea domneşte fără regenţă. pe fondul acaparării puterii de către comunişti, rolul său este pur decorativ.
15 septembrie 1946, Cu ajutorul Armatei Roşii sovietice care staţiona în ţară, comuniştii bulgari organizează un referendum, ale cărui rezultate oficiale comunicate de comunişti sunt 97% în favoarea abolirii monarhiei. Ţarul Simeon al II-lea nu semnează actul de abdicare impus de comunişti (care oricum ar fi fost nul deoarece era minor) şi este proclamată Republica Populară Bulgară, consfinţindu-se astfel intrarea ţării în sfera de influenţă sovietică.
16 septembrie 1946, Familia regală părăseşte Bulgaria îndreptându-se spre Alexandria, în Egipt.


(o să fac un update cu datele pentru fiecare ţar în parte)


Linia dinastică:
7 iulie 1887 - 5 octombrie 1908, Ferdinand I, cneaz al Principatului Bulgaria
5 octombrie 1908 - 3 octombrie 1918, Ferdinand I, ţar al Regatului Bulgaria
(7 iulie 1887 - 3 octombrie 1918 / perioadă întreagă)
3 octombrie 1918 - 28 august 1943, Boris al III-lea, ţar al Regatului Bulgaria
28 august 1943 - 15 septembrie 1946, Simeon al II-lea, ţar al Regatului Bulgaria
din 15 septembrie 1946, Simeon al II-lea pretinde coroana Bulgariei şi titlul de ţar
(din 28 august 1943, perioadă întreagă)


***
Lista monarhilor bulgari:
Principatul Bulgaria (13 iulie 1878 - 5 octombrie 1908)
13 iulie 1878 - 19 aprilie 1879, postul este vacant
19 aprilie 1879 - 28 august 1886, Alexander I (prima oară)
28 august - 3 septembrie 1886, regenţă asigurată de Stefan Stambolov (prima oară)
3 - 7 septembrie 1886, Alexander I (a doua oară)
7 septembrie 1886 - 7 iulie 1887, regenţă asigurată de Stefan Stambolov (a doua oară)
7 iulie 1887 - 5 octombrie 1908, Ferdinand I (ca prinţ/cneaz al Bulgariei)

Regatul Bulgaria (5 octombrie 1908 - 15 septembrie 1946)
5 octombrie 1908 - 3 octombrie 1918, Ferdinand I (ca rege/ţar al Bulgariei)
3 octombrie 1918 - 28 august 1943, Boris al III-lea
28 august 1943 - 15 septembrie 1946, Simeon al II-lea

joi, 24 septembrie 2009

1. Albania, două case regale


Îmi propun un serial în care să prezint succint date cronologice despre casele regale din Europa. O să o iau pe ţări. Am început cu Albania pentru că este la A şi ca să... încep de undeva. O să o iau într-o ordine mai mult geografică decât alfabetică.

Cel mai interesant mi se pare capitolul cu succedarea de monarhi şi apoi succesiunea de pretendenţi la titlu. Informaţiile sunt luate scot
ocind internetul.

Sper ca linkurile să nu îngreuneze citirea. Unele duc chiar acolo unde trebuie. De exemplu, aclo unde vorbim despre Rusia, Franţa, sau Germania de dinainte de Primul Război Mondial, linkul duce spre perioada respectivă.


Casa de Wied (7 martie 1914 - 31 ianuarie 1925, efectiv între 7 martie - 3 septembrie 1914)

28 noiembrie 1912, Albania a devenit independentă faţă de Imperiul Otoman.
21 februarie 1914, se declară Principatul Albania. Statul era condus de un "prinţ suveran", dar pe plan intern era denumit rege ("mbret", în albaneză).
primăvara 1913, Austro-Ungaria, Marea Britanie, Franţa, Germania, Rusia şi Italia îl selectează pe Wilhelm Friedrich Heinrich zu Wied (tatăl său, Wilhelm zu Wied era fratele reginei Elisabeta a României, soţia regelui Carol I) pentru a fi prinţ al Albaniei. Iniţial acesta refuză.
noiembrie 1913, Premierul provizoriu al Albaniei, Ismail Qemali, acceptă soluţia marilor puteri.
7 februarie 1914, Wilhelm anunţă marile puteri că acceptă tronul.
21 februarie 1914, o delegaţie albaneză îi înaintează cererea de a prelua tronul (o formalitate).
7 martie 1914, Wilhelm devine prinţ şi ajunge în Albania.
3 septembrie 1914, Wilhelm pleacă din Albania în Germania.
1914-1918, Albania este sub ocupaţie austro-ungară şi bulgară.
1918-1919, Albania este sub ocupaţie mixtă sârbă, italiană, franceză, grecească.
1919-1925, Albania este condusă de o serie de regenţe în numele lui Wilhelm, acestuia nefiindu-i permis să revină în ţară.

26 martie 1876, se naşte la Neuwied, în Germania
30 noiembrie 1906, se căsătoreşte la Waldenburg, în Germania, cu prinţesa Sophie Helene Cecilie von Schönburg-Waldenburg (n. 21 mai 1885, la Potsdam, în Germania - d. 3 februarie 1936 la Fântânele, în România).
7 martie 1914, devine prinţ suveran al Albaniei
3 septembrie 1914, părăseşte ţara, sfârşindu-şi domnia efectivă, dar rămâne prinţ suveran al Albaniei în exil.
1914-1919, Albania este sub ocupaţii străine
1919-31 ianuarie 1925, Albania este condusă de regenţă.
31 ianuarie 1925, ca urmare a proclamării Albaniei ca republică, îşi pierde tronul, dar nu renunţă până la moarte la solicitarea titlului de prinţ, în ciuda faptului că Albania redevine monarhie în 1928, sub regele Zog I.
18 aprilie 1945, moare la Predeal, în România.

Cu prinţesa Sophie Helene Cecilie von Schönburg-Waldenburg au avut doi copii:
- prinţesa Marie Eleonore Elisabeth Cecilie Mathilde Lucie zu Wied (n. 19 februarie 1909, la Potsdam, în Germania - d. 29 septembrie 1956 la închisoarea Miercurea-Ciuc, în RP Română). Prima căsătorie a fost la 16 noiembrie 1936, la Munchen, în Germania, cu prinţul Alfred von Schönburg-Waldenburg (n. 30 octombrie 1905 la Droyssig, în Germania - d. 10 martie 1941 la Zeitz, în Germania). Rămasă văduvă, se căsătoreşte a doua oară, pe 5 februarie 1949 la Bucureşti, în RP Română, cu Ion Octavian Bunea (n. 1 noiembrie 1899, la Galaţi, în România; nu se ştie când a murit, dar în 1977 trăia la Munchen, în RF Germania). Nu a avut copii.

- prinţul Karl Viktor zu Wied, prinţ ereditar al Albaniei, (n. 19 mai 1913, la Potsdam, în Germania - d. 8 decembrie 1973 la Munchen, în RF Germania). Căsătorit la 8 septembrie 1966 la New York, în SUA cu Eileen Johnston (n. 3 septembrie 1922, la Chester, în Marea Britanie - d. 1 septembrie 1985, la New York, în SUA), aflată la a doua căsătorie. Nu a avut copii.

Linia sa directă se sfârşeşte în 1973, prin moartea ultimului săi copil supravieţuitor, care nu a avut urmaşi. Astfel, titlul de prinţ al Albaniei ar fi trecut în 1973 la Friedrich Wilhelm Heinrich Constantine zu Wied, după cum urmează:

- Friedrich Wilhelm Hermann Otto Karl zu Wied, este fratele său mai mare (n. 27 iunie 1872 - d. 18 iunie 1945). Căsătorit la 29 octombrie, la Stuttgart, în Germania, cu Pauline Olga Helene Emma von Wurttemberg (n. 19 decembrie 1877 la Stuttgart, în Germania - d. 7 mai 1965), prinţesă de Wurttemberg, a avut doi copii:
- - prinţul Hermann Wilhelm Friedrich zu Wied (n. 18 august 1899, la Potsdam, în Germania - d. 5 noiembrie 1941, la Reseszow, în Guvernământul General al Poloniei, protectorat al Germaniei, acum în Polonia) este nepotul de frate al lui Wilhelm I şi vărul lui Karl I.
- - prinţul Dietrich Wilhelm Friedrich Charles Paul zu Wied (n. 30 octombrie 1901, la Posdam, în Germania - d. 8 iunie 1976).

Pe linie directă, fratele său Friedrich Wilhelm Hermann Otto Karl zu Wied a făcut parte din linia succesorală până la moartea sa, în 1945. Primul său născut nu a apucat să intre în locul său pe linia succesorală, deoarece a murit în 1941. În locul său a intrat, în 1945, nepotul său, adică fiul cel mare al fiului său, după cum urmează:
- - prinţul Hermann Wilhelm Friedrich zu Wied s-a căsătorit la 29 aprilie 1930 cu Maria Antonia Gräfin zu Stolberg-Wernigerode (n. 6 februarie 1909 - d. 2 februarie 2004), cu care a avut trei copii:
- - - Friedrich Wilhelm Heinrich Constantine zu Wied (n. 2 iunie 1931, la Stuttgart, în Germania - d. 28 august 2000, la Salmon Arms, în Canada), adică Friedrich I, este nepotul fratelui lui Wilhelm I.
- - - prinţul Metfried Alexander Wilhelm Friedrich zu Wied (n. 25 aprilie 1935, la Stuttgart, în Germania)
- - - prinţesa Osterlind Wilhelmina Frederica Elizabeth Henrietta Anastasia zu Wied (n. 8 aprilie 1939, la Stuttgart, în Germania)

Astfel, titlul a trecut din 1973 la Friedrich Wilhelm Heinrich Constantine zu Wied, ca Friedrich I. După moartea sa în 2000, titlul a trecut la primul său născut, după cum urmează:
- - - Friedrich Wilhelm Heinrich Constantine zu Wied s-a căsătorit prima dată la 9 septembrie 1958 cu prinţesa Guda zu Waldeck und Pyrmont (n. 22 august 1939), de care a divorţat în 1962. Apoi, s-a căsătorit a doua oară la 15 iulie 1967, la Runkel, în Germania, cu prinţesa Sophie Charlotte Agnes zu Stolberg-Stolberg (n. 4 octombrie 1943)
Cu Guda zu Waldeck und Pyrmont a avut doi copii:
- - - - prinţul Johann Friedrich Alexander Herman Wilhelm Josias zu Wied (n. 29 septembrie 1960)
- - - - Friedrich August Maximilian Wilhelm Carl zu Wied (n. 27 octombrie 1961, la Neuwied, în Germania)

Cu Sophie Charlotte Agnes zu Stolberg-Stolberg a avut doi copii:
- - - - prinţesa Christina Elizabeth zu Wied (n. 9 iunie 1970, la Neuwied, în Germania)
- - - - prinţul Wolff-Heinrich zu Wied (n. 12 februarie 1979)

Din 2000, titlul a trecut la Johann Friedrich Alexander Herman Wilhelm Josias zu Wied, ca Johann I. În mod normal, el are în prezent dreptul de a cere coroana Albaniei şi titlul de prinţ suveran al Albaniei.

În viitor, după moartea lui Johann, cum acesta nu are până acum copii, titlul ar trece la fratele său Friedrich August Maximilian Wilhelm Carl zu Wied, ca Friedrich al II-lea, urmat pe linie succesorală de primul său fiu, după cum urmează:
- - - - Friedrich August Maximilian Wilhelm Carl zu Wied s-a căsătorit la 26 aprilie 1998, la Birstein, în Germania, cu prinţesa Isabelle von Isenburg (n. Frankfurt/Main, Germania), cu care are până acum trei copii:
- - - - - prinţul Maximilian zu Wied (n. 10 august 1999, la Neuwied, în Germania)
- - - - - prinţul Friedrich zu Wied (n. 12 iunie 2001, la Neuwied, în Germania)
- - - - - prinţesa Luise zu Wied (n. 2 noiembrie 2004)

Astfel, ultima generaţie este reprezentată de Maximilian I.

Linie dinastică:
7 martie 1914 - 31 ianuarie 1925, Wilhelm I, prinţ suveran al Albaniei (între 3 septembrie 1914 - 31 ianuarie 1925, cu regenţă)
31 ianuarie 1925 - 18 aprilie 1945, prinţul Wilhelm I pretinde coroana Albaniei şi titulatura de prinţ suveran
(7 martie 1914 - 18 aprilie 1945 / perioadă întreagă)
18 aprilie 1945 - 8 decembrie 1973, prinţul ereditar Karl I pretinde coroana Albaniei şi titulatura de prinţ suveran
8 decembrie 1973 - 28 august 2000, coroana ar reveni lui Friedrich I
din 28 august 2000, coroana ar reveni lui Johann I
succesor ar fi fratele său, ca Friedrich al II-lea, urmat de fiul acestuia, Maximilian I



***


Casa Zogu (1 septembrie 1928 - 7 aprilie 1939, 28 noiembrie 1944 - 11 ianuarie 1946; efectiv între 1 septembrie 1928 - 7 aprilie 1939)

31 ianuarie 1925, Albania este proclamată republică, iar Ahmet Zogu devine preşedinte.
1 septembrie 1928, Albania revine la monarhie, fiind proclamată regat, iar Ahmet Zogu devine rege al albanezilor, ca Zog I
7 aprilie 1939, Italia invadează Albania, iar regele Italiei Victor Emanuel al III-lea se proclamă rege al Albaniei, ca Victor Emanuel I.
25 iulie 1943, Victor Emanuel renunţă la coroana Albaniei şi a Ethiopiei, redând tronul deţinătorilor de drept. Zog I nu revine în ţară. Germania ocupă Albania.
28 noiembrie 1944, partizanii albanezi eliberează complet ţara de germani. Puterea este preluată de guvernul provizoriu al comunistului Enver Hoxha, comunişti începând astfel procesul de acaparare a puterii, ţara fiind aruncată în sfera de influenţă sovietică.
11 ianuarie 1946, se proclamă Republica Populară Albaneză (devenită în 1976, RPS Albaneză), consfinţindu-se astfel impunerea comunismului în Albania.



8 octombrie 1895, se naşte la Burgajet, Imperiul Otoman (acum în Albania), ca Ahmet Zogolli, nume apoi schimbat în Ahmet Zogu.
martie - noiembrie 1920, ministru de Interne al Albaniei
1920-1921, guvernator al Shkodër
1921-1922, şef al armatei albaneze
decembrie 1921 - 1924, ministru de Interne al Albaniei
26 decembrie 1922 - 25 februarie 1924, prim-ministru al Albaniei
6 ianuarie 1925 - 1 septembrie 1928, prim-ministru al Albaniei
1 februarie 1925 - 1 septembrie 1928, preşedinte al Albaniei
1 septembrie 1928 - 7 aprilie 1939, rege al albanezilor
27 aprilie 1938, se căsătoreşte la Tirana, în Albania, cu contesa Géraldine Margit Virginia Olga Mária Apponyi de Nagyappony (n. 6 august 1915 la Budapesta, în Austro-Ungaria, acum în Ungaria - d. 22 octombrie 2002, la Tirana, în Albania), devenită regină consoartă
7 aprilie 1939, Italia invadează Albania, iar Zog I fuge din ţară. Titlul de rege al Albaniei este preluat de regele Italiei Vittorio Emannuelle al III-lea.
25 iulie 1943, regele Italiei Vittorio Emannuelle al III-lea renunţă la titlurile de monarh al Albaniei şi al Ethiopiei pentru a reda coroanele deţinătorilor pe care îi deposedase.
25 iulie 1943 - 28 noiembrie 1944, Albania este ocupată de Germania
28 noiembrie 1944 - 11 ianuarie 1946, Zog I nu este lăsat să vină în ţară, controlată de comunişti prin guvernul provizoriu al lui Enver Hoxha.
11 ianuarie 1946, comuniştii proclamă Republica Populară Albaneză. Îşi pierde tronul, dar nu renunţă la solicitarea lui.
9 aprilie 1961, moare la Suresnes, lângă Paris, în Franţa.

Cu regina consoartă Geraldine a albanezilor a avut un copil:
- prinţul Leka Zogu, prinţ moştenitor al Albaniei ca Leka I (n. 5 aprilie 1939, la Tirana, în Albania). Căsătorit la 8 octombrie 1975, la Biarritz, în Franţa, cu Susan Cullen-Ward (n. 28 ianuarie 1941, la Sydney, în Australia - d. 17 iulie 2004, la Tirana, în Albania) cu care are un copil:
- - prinţul Leka Anwar Zog Reza Baudouin Msiziwe Zogu, prinţ moştenitor al Albaniei ca Leka al II-lea (n. 26 martie 1982, la Sandton, în Africa de Sud)


Linie dinastică:
1 septembrie 1928 - 7 aprilie 1939, Zog I, rege al albanezilor
7 aprilie 1939 - 28 noiembrie 1944, pretinde coroana Albaniei şi titlul de rege
28 noiembrie 1944 - 11 ianuarie 1946, este rege doar pe hârtie, guvernul provizoriu al comuniştilor ţine loc de regenţă şi îi interzice venirea în ţară.
11 ianuarie 1946 - 9 aprilie 1961, pretinde coroana Albaniei şi titlul de rege
(1 septembrie 1928 - 9 aprilie 1961 / perioadă întreagă)
din 9 aprilie 1961, prinţul Leka I Zogu pretinde coroana Albaniei şi titlul de rege

Moştenitor aparent este prinţul Leka al II-lea.

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Cum a fost lăsat Lehman Brothers să cadă

Un film interesant despre începutul crizei cash-ului şi falimentul Lehman Brothers:

http://video.pbs.org/video/1082087546/chapter/4/search/Lehman#

marți, 15 septembrie 2009

Another new star was born

După Amy Macdonald am mai descoperit încă o voce nouă încântătoare: Lily Allen. Iniţial am auzit varianta cenzurată, chiar am crezut că melodia se cheamă "...you". Abia pe net am aflat că există varianta necenzurată.

Lily Allen - "Fuck you"

Şi Amy Macdonald - "This is the life"

Măcar ştiu că istoria muzicii nu s-a terminat, e pe mâini bune.

miercuri, 9 septembrie 2009

Lumea după...

Fiecare are modul lui diferit de a vedea lumea. Când afli cum vede altul lumea, îţi dai seama fie că viziunea ta este eronată, fie că a lui este total distorsionată. În unele - rare - cazuri, viziunile corespund.

Mai întâi să pun hărţile după care s-au făcut celelalte. Termenul de căutare este "world according to".

Lumea în viziunea americanilor
-mai întâi trei hărţi schematice



-apoi trei hărţi standard


Rămânem puţin în SUA ca să-i observăm pe texani.
Lumea în viziunea texanilor:

SUA în viziunea texanilor:

Lumea în viziunea lui Ronald Reagan:

Lumea în viziunea lui George W. Bush:
Lumea în viziunea lui John McCain:
Lumea în viziunea lui Sarah Palin:
Marea Britanie în viziunea americanilor:
Lumea în viziunea englezilor:
Lumea în viziunea francezilor:

Europa în viziunea maghiarilor

Europa în viziunea suedezilor:

Lumea în viziunea finlandezilor:
Lumea în viziunea fundamentaliştilor islamici:
Lumea în viziunea Daily Mail:
Lumea în viziunea Google Maps (era valabilă în momentul lansării, când detalii erau numai în SUA, Canada şi Marea Britanie):
SUA în viziunea japonezilor (arătând ca o pictură în stil nipon):
SUA în viziunea unei mătuşi rasiste:
Lumea în viziunea Walmart:
Lumea în funcţie de rezervele de petrol:
Lumea după domeniile de internet:
Lumea după comunităţile online:
Şi în final, coperta cărţii "The world according to girls" (foarte interesante ideile):

marți, 8 septembrie 2009

Necivilizaţi

Am un coleg în faţa mea. Are 38 de ani. Cică om matur, trecut prin viaţă, educat. Cu copilăria demult în urmă. Iar cu bătrâneţea mult înainte. deci nu e senil, retrograd, plin de tabieturi fixe.

Cu toate astea, omul soarbe orice băutură cu zgomote. Sleeeeuurrrp. Nu pot să înţeleg cum de un om poate ajunge aproape la 40 de ani, căsătorit, cu copil de liceu (deci are pe mână un alt om pe care îl creşte, îl educă) şi încă nu ştie cum se bea dracului dintr-o cană în mod civilizat.

Nu m-ar mira ca el să creadă că de fapt aşa se face şi e o prostie din partea celor care nu sorb zgomotos să bea în linişte. Noroc că nu am ieşit la masă cu el, că dacă-şi lua ciorbă/supă ma duceam cinci mese mai încolo.

luni, 7 septembrie 2009

UPDATE: Cel mai tare promo la un serial. Ever!

Noroc cu Sorin, un amic care scanează netul după diverse materiale Depeche Mode. Bine, eu n+am nici bootleguri şi mă îin în limitele materialelor comerciale şi promoţionale. A găsit cel mai tare promo la un serial. Este vorba despre "True Blood", de le HBO-ul american. Melodia e Depeche Mode - "Corrupt".



DOWNDATE
Nu pot să-i zic "update", pentru că trebuia să aduc o informaţie în plus. Observ că a fost scos de pe youtube clipul. Deci, în loc de o informaţie în plus, acum postul are o informaţie în minus.

UPDATE
Tot răul spre bine. HBO a pus pe canalul de youtube o variantă mult mai bună.

miercuri, 2 septembrie 2009

De ce să munceşti

Schema e simplă: tu le dai o muncă, ei îţi dau nişte bani. Aparent, la afacerea asta, cel câştigat eşti tu, pentru că le-ai luat banii. Dar şi ei au câştigat pentru că fac ceva cu munca ta, respectiv obţin un profit din care te plătesc pe tine, cheltuielile şi le rămâne şi ceva.

Nu te duci la muncă de plăcere. Te duci să obţii nişte bani. Bani cucare să trăieşti. Să îţi poţi acoperi cheltuielile de bază (întreţinere, mâncare) şi cu care să mai poţi face ceva în plus. Să te distrezi, să te simţi bine, să-ţi trăieşti viaţa, de fapt.

Viaţa nu e la serviciu. Întradevăr, privind o statistică, îţi petreci 8 ore din viaţă, uneori 10 (sau 6 dacă lucrezi la stat) la serviciu. Hai, 8 ore. Adică o treime dintr-o zi din cursul săptămânii. Adică jumătate dintr-o zi activă, scoţând din calcul 8 ore în care dormi. Îţi consumă şi cam 75% din energie, într-o zi din timpul săptămânii.

Dar viaţa nu e la muncă. depui o muncă, iei nişte bani cu care faci altceva. Îţi plăteşti cheltuielile, apoi te simţi bine. Poate suna puţin marxist la început, dar nu e aşa. Care sunt nevoile tale şi care sunt banii pe care îi câştigi. De aici se rupe total de marxism, deoarece pe angajator îl doare în cur care sunt nevoile tale. Dacă zici că ai nevoie de bani pentru că eşti un student sărac care stă cu chirie şi mănâncă ciorbă de acasă la borcan, eşti divorţat şi ai patru copii de crescut, eventual un bunic bolnav şi paralizat pe cap, atunci du-te şi spune asta la o fundaţie umanitară. Vii la serviciu pentru a depune o muncă, pentru care obţii nişte bani. Atenţie la ultima bucată din frază, obţii nişte bani pentru ce munceşti; nu pentru situaţia ta de caz social. Poate că ai nevoie de 10.000 euro lunar, că ai o situaţie vai mama ei. Atunci, câştigă 10.100 euro pe lună chi vei avea în plus 100 euro.

Am văzut prea mulţi oameni care se plâng că trebuie să nu fie daţi afară pentru că au acasă o situaţie aparte. Dar nu au fost angajaţi că au o situaţie aparte, au fost angajaţi pentru a face o muncă. Dacă tot ce fac ei este a ridica un pix de pe jos, nu pot cere 1.000 euro pentru că au o situaţie acasă. Să primească 0,10 lei, cât face munca de ridicare a pixului de pe jos.

Revenind. Nu trebuie să pui pasiune în şefi tâmpiţi şi răi. Viaţa ta nu e la muncă. da, chiar dacă îţi consumă timp şi energie. Viaţa ta e acasă şi în afara ei, dar nu la muncă. Dacă nu ai viaţă personală, atunci este explicabil de ce te implici cu înverşunare în orice dispute de la muncă.

Mai ales că nu munceşti din plăcere. Munceşti de nevoie. Dacă aveai o sumă de milioane de dolari în cont, nu mai veneai la muncă. Sau abia atunci veneai la muncă din plăcere. O parte nu înţelege. Vin la muncă cu turma, ca aşa trebuie. Apoi îi trage firul să muncească mai puţin, să joace solitaire or else, să vină târziu şi să plece devreme. Nu ştiu de ce s-a angajat, mai mult că aşa au văzut la alţii. Nu ştiu de ce s-au dus la şcoală atâţia ani. Păi... ca să ai o pregătire pentru perioada de muncă. Înainte să intri la şcoală ştiai numai să mergi şi să vorbeşti.

Dacă devii neproductiv, atunci eşti dat afară, iar eul tău care se distrează nu mai are bani. Pentru el munceşti. Dacă ai bani fix cât să trăieşti până luna viitoare ca să vii la muncă, atunci îţi pui întrebări.

View My Stats