marți, 30 iunie 2009

M-a surprins

M-a mirat foarte tare ştirea cu bebeluşul mort într-o clinică privată. Nu pentru că a murit într-o clinică privată şi atât, că accidente sau eşecuri se pot întâmpla şi în segmentul privat al sistemului sanitar. Ci pentru că a murit din cauza unei erori. S-a folosit un defibrilator stricat.

De regulă, greşelile care se soldau cu moartea pacientului se întâmplau în spitalele de stat. Acolo unde colcăie de măcelari şpăgari.

Ideea mea era că, decât să dai şpagă în sistemul de stat ca să aibă grijă de tine (să-şi facă treaba pentru care sunt plătiţi!), mai bine achiţi o taxă în sistemul privat. La privat ai parte de condiţii mult mai bune. Iar oamenii îşi fac treaba bine.

Acum, având în vedere mediul concurenţial, trebuie luat act de faptul că incidentul s-a produs la centrul Medical Unirea (CMU). Aşadar, la CMU poţi să mori după ce ai plătit. Aşa funcţionează mediul concurenţial, ce să-i faci. Când greşeşti, pierzi clienţi.

Oricum, sistemul de stat este descalificat din start, deoarece oamenii de acolo vor doar să te tapeze de bani. Nu ştiu de ce sunt angajaţi acolo, pentru că oricum nu se pricep la nimic. Doar se fac că s-ar pricepe la ceea ce ai tu nevoie. Sunt toţi corupţi până în măduva oaselor şi doar pentru asta s-au angajat acolo. Precum comisarii de la Garda Financiară. O grămadă de corupţi, mai penali decât toate puşcăriile pe o rază de 500 km. De aia, oamenii din sistemul sanitar de stat şi comisarii Gărzii Financiare nu se taie niciodată. Că riscă să le iasă prin piele bălegarul din care sunt făcuţi.

duminică, 28 iunie 2009

12. Calcule de turneu: setlist 4

La Paris s-a cântat al 4-lea setlist, ca la Milano. Până aici este egalitate. Au fost cca. 60.000 de spectatori, cam tot ca la Milano, deci şi până aici egalitate. Totuşi, Paris înlocuieşte Milano pentru că, în timpul lui "Strangelove", Dave a zis o secundă un "ii ii", în stilul lui Michael Jackson. Această secundă face diferenţa şi Paris înlocuieşte Milano pe lista de achiziţii.

Astfel, pe lista de achiziţii se află acum Tel Aviv (setlist 1) şi Paris (setlist 4). Tel Aviv rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave, iar Paris pentru mini-omagiul pentru Michael Jackson. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: M83

Urmează duminică 28 iunie: Nancy, Franţa: Zenith Amphitheatre.

Concerte anterioare:
25.06.2009, Praga (setlist 2)

Keep moding

vineri, 26 iunie 2009

11. Calcule de turneu: setlist 2

Şi la Praga s-a cântat al 2-lea setlist, ca la Budapesta. Văd că le repetă. Cine ştie ce o să decidă pentru un eventual setlist 5. Până atunci, pot să repete orice, de la 1-4. Dat fiind faptul că este vorba despre un setlist (al 2-lea) care nu intră în calcul, Praga pică.

Astfel, pe lista de achiziţii rămân Tel Aviv (setlist 1) şi Milano (setlist 4). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: MOTOR

Urmează sâmbătă 27 iunie: Paris, Franţa: Stade de France.

Concerte anterioare:

Keep moding

miercuri, 24 iunie 2009

Vreau să văd hoteluri în faliment!

Vine vara, bine-mi pare. A început sezonul, începe şi vârful de sezon. Anul trecut a mai mers treaba, dar anul aceasta ese mai nasol cu banii.

Acum să-i văd pe hotelierii români de la Marea Neagră. Abia aştept să dea faliment cât mai mulţi dintre ei. Să se tăvălească pe jos în chinuri şi să ceară clienţi. Să-şi schimbe mentalitatea şi să investească în calitate.

Păcat că nu va fi aşa. Nu-şi vor schimba mentalitatea. Ba chiar mai mult, îi vor înjura printre coji de seminţe pe turiştii care au ales Bulgaria. Încă nu au înţeles nimic. Vedem la anul. Oricum, criza asta are şi o parte bună, în ceea ce-i priveşte pe hotelierii de la mare. Nesimţiţii vor rămâne fără clienţi şi nu vor supravieţui. Cei care vor supravieţui vor înţelege lecţia şi în viitor o să fie în stare să le spele picioarele turiştilor care le trec pragul.

S-au bucurat degeaba cu începutul de sezon. Asta e perioada în care vin oamenii fără bani. Profitul se face în iulie şi august.

PS
Îmi menţin recomandarea referitoare la litoralul românesc: avoid!

10. Calcule de turneu: setlist 2

La Budapesta s-a cântat al 2-lea setlist. Momentul trebuie bornat doar pentru faptul că au ajuns să se repete neconsecutiv. Adică, la ultimele patru concerte s-a cântat setlistul 4, care oricum arată de parca s-au terminat combinaţiile. Şi s-a tot repetat, şi eu mă tot întrebam ce va urma. Iată că urmează un setlist deja vechi: al 2-lea. Probabil că la un eventual setlist 5, schimbările vor fi la piesele din bisuri. Sau, într-un caz nefericit, în care le voi scoate, se va elimina un bis. Este unul dintre setlisturile pe care nu le voi lua. Nici nu mai contează numărul de spectatori.

Astfel, pe lista de achiziţii rămân Tel Aviv (setlist 1) şi Milano (setlist 4). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: Zagar, MOTOR

Urmează joi 25 iunie: Praga, Cehia: Puskas Ferenc Stadium.



Keep moding

9. Calcule de turneu: setlist 4

La Bratislava s-a cântat ca în ultimele trei concerte, al 4-lea setlist. Au fost jumătate din numărul de spectatori de la Milano. Deci nu intră în calcul.

Astfel, pe lista de achiziţii rămân Tel Aviv (setlist 1) şi Milano (setlist 4). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: MOTOR




Keep moding

8. Calcule de turneu: setlist 4

La festivalul Werchter s-a cântat ca în Italia, al 4-lea setlist. Au fost mai puţini spectatori decât la Milano, iar din relatările unora, pubicul nu a fost deloc minunat. Deci nu intră în calcul.

Astfel, pe lista de achiziţii rămân Tel Aviv (setlist 1) şi Milano (setlist 4). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

- nu se cântă în deschidere la festivaluri -

Urmează luni 22 iunie: Bratislava, Slovacia: Inter Stadium.



Keep moding

luni, 22 iunie 2009

Fuga după loc pe scaun

Nu am putut să înţeleg zbaterea unora pentru nimicuri. De exemplu locul pe scaun în mijloacele de transport în comun. Credeam că asta este numai apanajul pensionarilor isterici care nu au reuşit nimic în viaţă şi care se luptă pentru a li se recunoaşte meritele... doar pe criteriul vârstei.

În metrou, am văzut două fete de liceu care s-au urcat. Metroul mai mult gol, cu mai multe scaune decât oameni. Eu eram printre singurii care stăteam în picioare. Urcă cele două şi una dă fuga spre o banchetă goală, pe are se aşează punându-şi rucsacul pe scaunul de lângă. Cealaltă vine mai agale, iar prima retrage uşor rucsacul pentru a se putea aşeza colega/prietena.

Scena este umoristică pentru că nu erau decât 2-3 oameni în picioare răsfiraţi prin metrou, unul fiind eu. În acea zonă nu era niciun om-pericol care să vrea să ia locul al doilea.

Motivaţia
Pe vremuri, biletul de tramvai pentru un loc pe scaun era mai scump. Comuniştii au egalizat preţul biletelor şi au scos clasele de la tramvai. Bineînţeles, toate au devenit clasa a 2-a iar preţul a devenit cel pentru clasa a 2-a în picioare. Atunci, călătorii de la clasa a 2-a au dat buzna în vagoanele de clasă 1 pentru a se aşeza pe scaun.

Astfel, bătrânii de azi care fug după locuri şi apelează la tot felul de tertipuri - invocând vârstă, boală sau o operaţie - sunt tinerii din anii 1950-60 care fugeau după locuri pentru că le-au dat comuniştii voie să facă asta, pe aceeaşi bani. Le-a rămas în sânge, s-au perfecţionat în zeci de ani. Din acest motiv, nu ai nicio şansă! Ei se ceartă pe scaune de 60 de ani.

Cum au căpătat acest prost obicei oamenii sub 20 de ani? Ei sunt nepoţii acestor bătrâni. Aşa i-au învăţat când îi plimbau la vârstă fragedă.

Este păcat că, în loc ca acest obicei prost declanşat de comunişti să moară odată cu oamenii care îl practică, a fost transmis la o generaţie mai tânără. în loc să-i educe, i-au stricat.

vineri, 19 iunie 2009

7. Calcule de turneu: setlist 4

La Milano s-a cântat ca la Roma al 4-lea setlist. Deoarece au fost mai mulţi spectatori decât la Roma, înlocuieşte Roma pe lista de achiziţii. Cum eliminarea a avut loc pe criteriul numărului de spectatori, scorul la piese rămâne strâns, ambele concerte rămase în listă conţinând piese unice.

Astfel, pe lista de achiziţii se află Tel Aviv (setlist 1) şi Milano (setlist 4). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Ca proiect iluzoriu, rămâne Budapesta, ianuarie 2010, pentru care, până acum, nu am strâns niciun leu. As far as I know, s-ar putea să nu mă duc. Deja mă bate gândul să mă resemnez şi cu asta basta. Au mai fost turnee la care nu am fost.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: M83

Urmează sâmbătă 20 iunie: Werchter, Belgia: TW Classic Festival.



Keep moding

6. Calcule de turneu: setlist 4

La Roma a apărut un al 4-lea setlist. Practic identic cu setlistul 3, numai că se înlocuieşte "Jezebel" cu "Little soul". Deocamdată nu ştiu câţi spectatori au fost, dar intră automat pe lista de achiziţii pentru că, deocamdată este singurul cu setlist 4.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii tot Tel Aviv (setlist 1) şi Roma (setlist 4). Acum apare a doua eliminare pe regula piesei unice.

A ieşit Munchen, unde s-a cântat setlistul 3. Eliminarea este cauzată de faptul că cele trei piese care făceau diferenţa până înainte de acest concert, nu mai conţin una unică. Demonstraţia:
- "Jezebel" se găseşte la Tel Aviv;
- "Home" se găseşte la Roma;
- "Policy of truth" se găseşte la Roma.

De asemenea, acum se poate observa că s-a umplut grila. Ambele concerte rămase pe lista de achiziţii conţin câte o piesă diferită în fiecare slot din setlist în care s-au operat modificări.

Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Ca proiect, rămâne Budapesta, ianuarie 2010, pentru care, până acum, nu am strâns niciun leu. As far as I know, s-ar putea să nu mă duc. Deja mă bate gândul că asta e.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
---
19. Master and servant
20. Strangelove
---

în deschidere: M83

Urmează joi 18 iunie: Milano, Italia: Stadio San Siro.



Concerte anterioare:

Keep moding

joi, 18 iunie 2009

Absurdităţi romtelecomice

După cum spuneam şi aici, am pus ochii pe consola gratis de la Romtelecom. Este vorba despre Nintendo Wii. Dacă era altceva nu mă interesa, că la Xbox şi la Playstation stai şi freci telecomanda în mână (nu vreau să sune libidinos) şi mişcarea e doar din degete. La Wii, mişcarea este pe bune, din tot corpul.

Dacă oferta presupunea ca la contractarea de internet prin Clicknet primeşti o consolă (la preţ avantajos sau gratis, în funcţie de abonament şi de perioada contractuală), m-am gândit că pot prelungi contractul meu expirat din ianuarie 2009. La 1930, o operatoare Romtelecom mi-a spus că se poate. La oficiul Romtelecom la care am fost a doua zi am aflat că nu se poate, că oferta este destinată numai clienţilor noi. Am aflat asta după 45 de minute de stat la o coadă de 5 (cinci) persoane, tipa de la ghişeu nu se pricepea la programul de operare, abia rezolva fiecare cerere, mai vorbea la mobil despre o comandă de la Avon, ţipa la unul de dinaintea mea că o ţinea din timp, apoi ţipa la mine când i-am zis după 2 fraze că am înţeles ideea. "Păi trebuie să rămâneţi ca să vă explic". Am întrebat-o dacă e normal să facă aşa. Se supăra pe ăla care o ţine de bvorbă, apoi se supără pe mine care nu o ţin de vorbă. Deci am făcut spume.

Am sunat apoi la 1930, l-am rugat pe omul care a răspuns să verifice de două ori ca să aflu clar. Şi am aflat: trebuie să reziliez contractul şi apoi să închei altul nou. Noroc că omul cu care am vorbit a fost de înţeles şi, ca să câştig timp, a luat în calcul ca dată a cererii de reziliere chiar 13 iunie (data la care am sunat după ce am venit plin de spume de la oficiul Romtelecom).

Cele 30 de zile necesare rezilierii se vor încheia pe 12 iulie, când eu nu voi mai avea net. Pe 13 iulie pot să depun o cerere de încheiere a unui nou contract pentru net, care mi se va aproba în maxim patru zile. Concret, cinci zile eu rămân fără net.

Puteau să spună din prima: stai 30 de zile fără consolă, apoi 5 zile fără net şi după care primeşti consola. Schema lor este absurdă. Eu sunt tot eu, puteam să evit deconectarea şi apoi reîncheierea contractului. Adică este absurd: în loc să fac o singură mutare (prelungirea) eu fac două (rezilierea contractului vechi şi întocmirea unuia nou).

Mai au mult până să intre în secolul 21. O să intre cam când o să scape de angajaţii incompetenţi, proveniţi din vechiul Romtelecom.

Continuare de aici.

miercuri, 17 iunie 2009

I feel you, evoluţie

Fan-absolutely-tastic!

Merită ascultat. Sunt doar câteva minute din viaţă...

UPDATE
M-am gândit să schimb postul cu totul. Iniţial pusesem doar versiunea live din Devotional Tour. Hai să facem un istoric. Mai întâi este vorba despre video clipul original, din 1993. "I feel you" a fost primul single de pe albumul "Songs of faith and devotion". Clipul şi muzica au constituit şocul. În clip Dave apare cu părul lung şi cu barbă, iar cântecul este mai mult rock decât electronic.


Apoi a venit turneul, Devotional Tour. Cel mai probabil aici e Paris, primul leg. Aşadar: I feel you, live, 1993, Devotional Tour. Versiunea cea mai de impact.


Următorul turneu (sărim peste Ultra Parties) a fost The Singles Tour din 1998. Aici, I feel you, live în Koln.


Pentru Exciter Tour există DVD-ul "One night in Paris". Nu am găsit extrasul care îmi trebuie. Deocamdată am pus aici Varşovia 2001. Doar audio.


A venit apoi turneul solo din 2003, "Paper Monsters Tour". Soundul este puţin diferit, chiar şi pronunţia. Trupa de acompaniament este alta, bineînţeles. Pun pariu că Knox Chandler şi-a băgat coada la aranjamentul muzical.


În "Touring the Angel", turneul de promovare a albumului "Playing the Angel", s-a cântat "I feel you", deja o piesă clasică. Aici suntem în partea a doua a turneului, din 2006.


În fine, în 2009, în cadrul "Tour of the Universe", piesa sună cam aşa. Noi nu o vom auzi la Bucureşti :(


Keep moding

PS
Este melodia care m-a convins. Prima casetă, pe vremea când nici nu apăruseră CD-uri nu a fost album, ci o super-raritate la vremea aia: un single. Corect, era "I feel you". Deci de melodia asta mă leagă multe şi are o semnificaţie anume. De asta o tot disec.

Trei faze ale relaţiei cu părinţii

Intro: Iar mă apucase filosofeala de după o bere. Şi dacă tot debitasem ideea şi cineva a zis că o s-o pună pe blog, hai măcar - dacă tot e a mea - să o pun şi eu aici.

Faza 1
Când eram mic, mă scoteau părinţii în oraş. Ei pe mine. Un suc, o prăjitură, o cofetărie, un film de desene animate (yep, Cinema Doina...).

Faza 2
Când eram în liceu, mai că îmi era ruşine să recunosc că am părinţi. Păreai copil mic dacă făceai ceva cu părinţii sau mai ales dacă apăreau la liceu.

Faza 3
Acum îi scot eu pe ei în oraş. I-am dus la un film 3D, la un "6D" (marketat ca 6D, în fapt este un 4D), le-am arătat un Starbucks, un Teriyaki.

Interesante schimbări. Zic de mine, nu zic că asta e direcţia dezvoltării omului. Dar am constatat fazele astea privind înapoi, peste umăr.

Vise...

I have a dream. Visez la ziua în care PSD va ţine un congres la ARCUB ca toate partidele ratate, când Elena Udrea o să vină ca Monica Lewinski cu rochiţa albastră să ne arate că este vorba despre sperma preşedintelui Băsescu, când Adrian Năstase va merge vara cu un autobuz aglomerat şi călduros de la muncă acasă (şi nu în campanie electorală) şi Ion Iliescu va sta la răcoare şi Traian Băsescu va fi cules de Emil Boc de printr-un şanţ în care a căzut după o noapte de petrecere.

Eh, vise...

marți, 16 iunie 2009

Îmbârligăciosul Adrian Năstase

L-am văzut pe Năstase azi în Parlament, cumăşi făcea săracul o pledoarie. Foarte îmbârligat discursul. A început cu faza că el nu se teme, nu îi e frică, e obişnuit cu justiţia, dar e un precedent periculos, e un joc politic, să fim atenţi, nu ştiu dacă e constituţional, fireşte, sigur că, absolut, în mod constant, nu ştiu. În definitiv, susţinea că nu e bine să se voteze favorabil anchetării sale.

Păi, dacă tot nu se teme de nimic şi e curat şi totul e un joc politic, atunci de ce nu înfruntă justiţia şi apoi să trâmbiţeze sus şi tare că e nevinovat. Să fluture la televizor gârtia cu decizia, cum flutura Băsescu "bileţelul" udric şi cum flutura Chamberlain în 1938 acordul cu Hitler zicând "I got the peace".

Mai ales că Adrian Năstase are experienţă cu procese în care apără vinovatul. Înainte de 90 se ocupa pe la diverse instanţe internaţionale cu pledoaria că în România nu se încalcă drepturile omului şi că poporul român este "iubitor de pace". Deci are experienţă...

Eu ştiam că imunitatea parlamentară se aplică declaraţiilor politice.

luni, 15 iunie 2009

Înainte de orice discuţie despre Ion Iliescu, remember Malta 89

Mai vine un 13-15 iunie, încă o comemorare, încă un an fără ca Ion Iliescu să fie condamnat. Dan Voinea nu face decât să tragă de timp, nu înţeleg cum de nu se prind unii. Timp. Este exact cea ce Ion Iliescu are nevoie. Să se tragă de timp până moare. Astfel, evită lucrul de care se teme cel mai mult şi care îl obsedează încă din cursul zilei de 22 decembrie 1989: linşajul public.

Potrivit propriilor declaraţii, cel mai mult se teme de asta. "Nu vreau să sfârşesc precum Allende" a spus acum 20 de ani unor apropiaţi. Foarte temător de violenţa fizică îndreptată asupra lui, dar rece faţă de violenţa fizică împotriva altora. La o întâlnire în parc (Herăstrău, parcă) cu Nicolae Militaru, prin iunie 1989, când trasau coordonatele eventualei revoluţii, Ion Iliescu spunea "să fie nişte mitraliere pe oameni, pâr-pâr-pâr şi gata". Nu s-au înţeles. Deşi ambii erau pioni sovietici, Iliescu era omul lui Gorbaciov, iar Militaru era de partea grupării vechi, care i-a sărit în cap lui Gorbaciov în puciul din 1991.

Să o luăm altfel. De câte ori l-aţi văzut pe stradă pe Ion Iliescu? Este păzit încă din 1989. Mereu când apare este înconjurat de nişte băieţi de treabă. Oameni de bază.

După părerea mea, în 1990 totul decurgea conform planului. Numai că oamenii din Piaţa Universităţii vroiau democraţie pe bune, nu glasnost/perestroika. Dar tocmai acest lucru se adusese în România, nu democraţia pe bune. Ci comunismul cu faţă umană, socialismul ştiinţific şi liderul "luminat". Li se părea că nu era destul... şi cereau the real thing. Şi chiar nu era destul.

Schema a fost atât de simplă. La întâlnirea de la Malta, unde nu s-a semnat nimic... totul a fost verbal, Bush sr. şi Gorbaciov au făcut o înţelegere. Gorbaciov a jucat magistral, din punctul de vedere al istoriei Rusiei. A văzut că războiul rece putea fi pierdut, comunismul a eşuat ca sistem economic şi risca să piardă ţările ocupate prin revolte pe bune, făcute chiar de populaţiile nemulţumite. Înţelegerea a constat în:
- dezideologizarea conflictului global
- glasnost pe plan politic
- perestroika pe plan economic
- încheierea războiului rece
- investiţii americane în Rusia
- reconfigurarea forţelor în Europa
- impunerea de conduceri cu orientare similară în ţările ocupate

1. Nemaifiind funcţional, comunismul trebuia fie reformat structural, fie înlăturat, cel puţin la nivel oficial. Ideea centrală a lui Gorbaciov consta în păstrarea controlului asupra ţărilor ocupate. Dacă până acum guvernarea comunistă era instrumentul de control, riscul revoluţiilor pe bune putea încheia controlul Rusiei. Astfel, se impunea renunţarea la comunism, impunerea unor altor lideri care să nu fie comunişti de stil vech, dar să respecte directovele Moscovei. Pe pla economic, renunţarea la comunism aducea noi pieţe de desfacere pentru produsele ruseşti, prin eliminarea temerii că se finanţează comunismul. Renunţarea la conflictul aflat la bază pe teme ideologice aducea numai beneficii pentru Rusia.

2. Glasnost înseamnă "deschidere". Gorbaciov a patentat sistemul în URSS, prin dezbaterile televizate din cadrul şedinţelor conducerii PCUS. Lucru până acum nemaiîntâlnit într-un regim comunist. Deschiderea viza şi eliminarea restricţiei totale asupra libertăţii cuvântului şi a opiniei, precum şi a restrângerii dreptului la opinie în cadrul partidului comunist. Astfel, oamenilor li se permitea să îşi exprime părerile, pentru a nu acumula frustrări, care pot exploda la un moment dat. Dacă oamenii ăşi comunică liber opiniile, câtă vreme nu aduc atingere regimului, de să nu o facă. Nu se acumulează nimic şi se elimină riscul "oalei sub presiune", implicit transformarea vorbelor nespuse în fapte.

3. Perestroika reprezintă permiterea liberei iniţiative în economie. Eliminarea restricţiilor impuse de conceptul statului-administrator, care deţine 100% din economie (idee de sorginte pur comunistă). Astfel, gradul de libertate perceput de oameni este mai mare şi se întâmplă acelaşi lucru, psihologic: nu se mai acumulează frustrări, nu se creează tensiuni care se sting prin debuşeuri violente. Atenţie! Totul trebuie să se întâmple fără a atinge sistemul şi conducerea. De exemplu: un chioşc pornit ca afacere în 1990 trebuie să rămâne la nivel de chioşc în 2010. Libera iniţiativă este permisă, cu condiţia birocratizării intense a sistemului, în vederea descurajării şi a distragerii atenţiei de la afacerea efectivă.

4. Încheiereaa războiului rece rezidă din dezideologizare. Cele două părţi pot să aibă relaţii comerciale "reciproc avantajoase" şi chiar colaborări pe plan ştiinţific. Câtă vreme Rusia va putea avea avantaje, ce contează dacă şi occidentalii au avantajele lor? Astfel, se elimină barierele, Rusia se reconectează la economia globală. Rubla devine convertibilă, apar pieţe de capital. Cele două părţi renunţă la cursa înarmării şi la finanţările spionajului. Nemaifiind tratat ca un inamic, Rusia poate avea acces mai facil la tehnologii, pieţe de desfacere, poate primi investiţii.

5. Bush nu a vrut să dea nimic până când nu a văzut "paşi concreţi" pe calea deschiderilor şi democratizării. Rusia avea disperată nevoie de investiţii, de finanţare, iar Gorbaciov ştia asta. Bush vroia să transmită acasă mesajul exportului de democraţie în spaţii care erau până acum private de asta. Nu am informaţii ce s-a întâmplat exact, dar vedem cu Gazprom vinde destul gaz în Vest. NU este obligatorii să fie investiţii pur americane,

6. Reconfigurarea forţelor în Europa a presupus schimbări teritoriale. URSS a renunţat la RDG, permiţând astfel unificarea Germaniei. Germania reunificată primeşte suveranitate deplină prin renunţarea de către cei patru învingători din al doilea război mondial la statutul de ocupanţi. Germania trebuia să devină o forţă în Europa. Astfel, SUA lovea direct în Franţa şi Marea Britanie, care nu mai acţionau 100% conform intereselor americane, ca în anii 50. Astfel, au apărut alianţe ciudate, bazate pe interese comune. Preşedintele francez Francois Mitterand s-a opus cât a putut unificării Germaniei şi mutprii capitalei la Berlin. Acum, Germania este prima forţă în Europa.
În partea de Est a continentului, Gorbaciov lasă partea leului. Decât să piardă prin revoluţii pe bune toate ţările ocupate, mai bine renunţă la o parte dintre ele de bună voie, se permite independenţa statelor din componenţa URSS tot pe acelaşi principiu, se începe democratizarea timidă a ţărilor rămase vasale. Astfel, controlul se păstrează, dar la un alt nivel. Gorbaciov a renunţat la RDG, Polonia, Cehoslovacia, Ungaria şi ţările baltice. Jocul este la un nivel atât de mare, încât se vorbeşte de pachete de ţări. Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria sunt cunoscute apoi ca grupul de la Vişegrad, iar în cadrul întâlnirii nu se discută individual de Estonia, Letonia şi Lithuania, doar "the Baltics". Slovenia de exemplu intră la mizilicuri, fiind undeva după virgulă, nu este luată în seamă. Pachete de ţări mai sunt Caucaz, Asia centrală. Georgia nu putea să devină democratică sub Gamsahurdia deoarece ieşea din schema. A primit-o cadou Şevarnadze, ca om de încredere a lui Gorbaciov. Astfel, Rusia păstrează controlul în Bielorusia, Ucraina, Moldova, România, Bulgaria, Albania şi ce poate ciuguli din Iugoslavia. În ultimul caz, având în vedere poziţia oarecum rebelă a Iugoslaviei încă din anii 50, intrarea în posesia Serbiei, Macedoniei, Bosniei şi pentru început a Croaţiei nu poate fi decât un avantaj.

7. Abia în final ajungem şi la un punct tangenţial cu 13-15 iunie: Ion Iliescu. În toată schema asta, Ion Iliescu este ultimul pion. Este doar unul dintre liderii impuşi de Gorbaciov în ţările păstrate ca vasale. Cazul României din 1989 era tratat aparte, dar nu mai mult de un minut, doar din cauza faptului că băiatul de acolo nu vrea să înţeleagă că trebuie să step down. Astfel, în România se permite o revoluţie violentă, iar pentru restabilirea ordinii Bush permite intervenţia armată a URSS. La întâlnirea din 5 decembrie dintre Gorbaciov şi Ceauşescu, românul nu a înţeles nimic, nici chiar a propos-ul valat că poate nu va mai fi în viaţă la anul. Nu a înţeles şi a fost eliminat. Iarăşi atrag atenţia că în jocul acesta Ceauşescu era doar un pion, nu contează aparatul de sub el. Ca şi în cazul succesorului său Ion Iliescu. Este doar un pion al cărui rol era respectarea direcţiei trasate de Gorbaciov: glasnost, perestroika, dispariţia comunismului, păstrarea controlului Moscovei. Şi nu în ultimul rând, conservarea la putere, pentru a putea îndeplini aceste obiective. Restul aparatului de sub el, nu contează aici. Miron Cozma, Marian Munteanu, studenţi, mineri, miliţie, demonstranţi, partide... nu contează nimic. Puterea a fost conservată şi în perioada 1996-2000, aici declaraţia lui Emil Constantinescu cum că a fost "înfrânt de structurile fostei Securităţi" este confirmarea acestui fapt şi conştientizarea oficială a situaţiei de către Constantinescu, care şi-a dat seama că vizita lui Clinton a fost doar o mutare de marketing a Washingtonului. Cum a fost acum vizita lui Bush la Kiev. O scurtă incursiune în teritoriul inamic, fără a modifica linia frontului.

Având acum tabloul în ansamblu, putem observa cum tabla de joc este mult mai mare decât credeam noi, iar pătrăţica numită România este mult mai mică decât credeam noi. România intră la pachet cu Bulgaria... nici măcar nu poate fi vorba despre ea singură, ca element individual. Ultima dată când s-a evidenţiat a fost prin Nicolae Ceauşescu, liderul care nu a înţeles ideea şi trebuia eliminat pentru că strica peisajul. Gorbaciov nu se putea face de râs că nu şi-a putut respecta partea de înţelegere în faţa lui Bush din cauza României.

Aveţi mai jos stenograma întâlnirii. Puteţi observa cum de multe ori, când discuţia se îndreatpă spre zone d edetaliu, problemele sunt pasate spre discutare unor oameni cu îndatoriri în acea direcţie. Odată trasată linia generală, problema se dă la miniştrii de resort, iar liderii trec la următoarea chestiune. Trebuie citită cu răbdare şi nu printre rânduri. Merită să pierzi nişte minute din viaţă ca să ai cheia a ceea ce s-a întămplat cu continentul aceasta în ultimii 20 de ani. Mai ales că în curând expiră termenul de 20 de ani, după cum zicea un băiat bine informat, Silviu Brucan (că românii rămân masă de manevră "stupid people" pentru 20 de ani). Dacă expiră termenul de garanţie de la Malta, probabil că în curând pe ecranul lui Ion Iliescu o să apară mesajul "game over".

Iar totul a fost doar o tranziţie spre altceva. Care poate o să-l aflăm peste alţi 20-30-50 de ani.

Scriptul de la Malta îl găsiţi aici.

5. Calcule de turneu: setlist 3

La Munchen a apărut un nou setlist. Se păstrează "Policy of truth" ca la setlistul al doilea şi se înlocuieşte "Question of lust" cu "Home". Nu ştiu câţi spectatori au fost, dar intră automat pe lista de achiziţii pentru că, deocamdată este singurul cu setlist 3.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii tot Tel Aviv (setlist 1) şi Munchen (setlist 3). Avem deja prima eliminare pe motiv de eliminare de setlist, pe regula piesei unice. Regula piesei unice presupune ca un concert să rămână în listă deoarece acolo s-a cântat o piesă care nu mai apare la alt concert din listă. Cealaltă regulă este cea a numărului cel mai mare de spectatori, care presupune că sunetul publicului este mai consistent.

A ieşit Berlin, unde s-a cântat setlistul 2. Eliminarea este cauzată de faptul că cele trei piese care făceau diferenţa până înainte de acest concert, nu mai conţin una unică. Demonstraţia:
- "Jezebel" se găseşte şi la Tel Aviv şi la Munchen;
- "A question of lust" se găseşte la Tel Aviv;
- "Policy of truth" se găseşte la Munchen.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii tot Tel Aviv (setlist 1) şi Munchen (setlist 3). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Ca proiect, rămâne Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Jezebel (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: M83

Urmează marţi 16 iunie: Roma, Italia: Stadio Olimpico.

De achiziţionat (până acum):


Keep moding

duminică, 14 iunie 2009

4. Calcule de turneu: setlist 2

Al 4-lea concert a fost la Frankfurt-pe-Main. S-a cântat setlistul 2, ca la Leipzig şi la Berlin. Având în vedere că au fost "doar" 60.000 de oameni, mai puţini decât la Berlin, nu intră pe lista mea de achiziţii.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii tot Tel Aviv (setlist 1) şi Berlin (setlist 2), ca şi până acum. Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. În lipsă de Bucureşti, ar rămâne în proiect Budapesta din ianuarie 2010. Dacă ajung...

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Jezebel (Martin)
10. A question of lust (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: M83

Urmează sâmbătă 14 iunie: Munchen, Germania: Olympiastadion. Ultimul concert din pachetul "Germania". Concertul de pe 1 iulie din Hamburg este reprogramat. Oricum, urmează să intre şi în alte ţări europene.

Concerte anterioare:

Keep moding

sâmbătă, 13 iunie 2009

No card, no buy - acum şi în România

Abia ieri mi-am dat seama că la Spring Time nu se poate plăti cu cardul. Unii comercianţi chiar nu înţeleg că trebuie să treacă în secolul 21, alături de noi ceilalţi. Unele companii, precum UPC, se întorc din secolul 21 înapoi în secolul 20 (UPC nu avea POS-uri la toate casieriile din Bucureşti; la un moment dat s-a decis să le retragă şi pe puţinele care erau).

La etajul 2 din Liberty Center (mallul din Rahova) sunt destule firme de unde poţi lua de mâncare. Cel puţin la fast-food-uri, cred că sunt cam toate "major" (am preluat-o din expresia "major credit cards accepted"). KFC, McDonald's, Burger King. E şi un Teriyaki şi o Pizza Hut. Două mai mici: Claté (clătite şi îngheţată) şi Quatro Pronti (make your own pizza/pasta). La toate se poate plăti cu cardul, la Spring Time - nu.

Mi-am adus aminte de Grecia 2007 când nu mai aveam chef să scot euro de la bancomat şi să pierd la comisionul de retragere şi plăteam peste tot direct cu cardul. Cine nu accepta card îi spuneam "no card, no buy". Am ajuns acum să practic politica asta şi în România, unde mereu aveam cash la mine şi nu mă durea la comisionul de retragere.

Dar cum nu aveam suficient cash la mine pentru ce vroiam să iau de la Spring Time (dar aveam suficient pe card cât să fac cinste la toată coada), m-am dus în altă parte. Îmi venea să-i zic în engleză "no card, no buy". Mai bine practic politica asta şi în România.

PS
M-am gândit că acesta este modul în care îi pot penaliza pe comercianţii care nu acceptă card: lăsându-i cu marfa nevândută. La fel fac şi la toţi vânzătorii ambulanţi de pe stradă şi la ţigani (florăresele cu chioşc de termopan). Nu le dau bani pe marfa lor. Poate mai sunt şi alţii care fac asta. Vorba lui sir Richard Branson: "Try to change the world, even at a small level".

vineri, 12 iunie 2009

3. Calcule de turneu: setlist 2

Al treilea concert a fost la Berlin. S-a cântat setlistul 2, ca la Leipzig. Având în vedere că au fost 68.000 de oameni, practic dublu decât la Leipzig, Berlin înlocuieşte Leipzig pe lista mea de achiziţii.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii Tel Aviv (setlist 1) şi Berlin (setlist 2). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pentru că Bucureşti a picat, pe listă apare o iluzorie Budapesta din ianuarie 2010, dacă o să ajung acolo.

10.06.2009, Olympiastadion, Berlin, Germania (cca. 68.000 spectatori)
(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Jezebel (Martin)
10. A question of lust (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: Polarkreis 18, M83

Urmează miercuri 12 iunie: Frankfurt, Germania: Commerzbank Arena.

Depeche Mode nu mai revin

Managementul Depeche Mode a anulat definitiv o serie de concerte din Tour of the Universe. Bucureşti este unul dintre ele. Se pare că România nu face parte din universul acesta.

Probabil că o să mă duc la Budapesta în ianuarie să-i văd live. Mă doare-n cur de oferta e-magic cu biletele la Best'fest. N-au avut vânzări suficiente şi-şi fac clienţi în forma asta, dând bilelte la preţ redus la schimb cu biletul la Depeche Mode.

:(

joi, 11 iunie 2009

Reducerea tarifelor de roaming: episodul "Operatorii se bucură"

Parlamentul European a decis reducere tarifelor de roaming în interiorul Uniunii. Faţă de alte dăţi, în care operatorii se războiau cu Comisia Europeană, acuzând faptul că vai săracii, nu-şi pot acoperi cheltuielile, este o decizie inumană, vor fi nevoiţi să scumpească apelurile naţionale, de data asta totul a mers fără probleme. Ba chiar mai mult, operatorii au anunţat veseli că fac reduceri şi cu zâmbetul pe buze. "Noi avantaje pentru tine", "clientul nostru, stăpânul nostru" etc. S-a renunţat la schema "trebuie să-l jupuim şi când vine vorba de reduceri impuse ne dăm loviţi că nu se poate face, poate convingem pe cineva la Comisia Europeană cu lacrimile astea de crocodil".

De data asta, fiecare anunţat că el reduce mai repede, că uite, el e mai aproape de client, el vine în sprijinul tău mai repede, ba eu, ba eu!. Acum e criză şi au nevoie de bani. Ştiu că dacă se dau şmecheri le pleacă oamenii. Aşa se explică schimbarea radicală de atitudine. Totuşi, toţi operatorii au pus tarifele maximale stabilite de instituţiile europene. Nimeni nu cedează UN CENT!

Orange (din 15 iunie)
apeluri efectuate: 0,46 > 0,43
apeluri primite: 0,22 > 0,19
SMS: 0,22 > 0,11

Vodafone (din 16 iunie)
apeluri efectuate: 0,46 > 0,43
apeluri primite: 0,22 > 0,19
SMS: 0,29 > 0,11

Cosmote (din 1 iulie)
apeluri efectuate: 0,5474 > 0,43
apeluri primite: 0,2618 > 0,19
SMS: 0,3570 > 0,11

Zapp
SIM card Zapp: 9,52
apeluri efectuate spre Zapp: 0,42
apeluri efectuate: 0,58
apeluri primite: 0,29
SMS: necunoscut
Zapp nu a anunţat reducerea tarifelor

Tarife maximale:
din 1 iulie 2009
apeluri efectuate: 0,43
apeluri primite: 0,19
SMS: 0,11

din 1 iulie 2010
apeluri efectuate: 0,39
apeluri primite: 0,15
SMS: 0,11

din 1 iulie 2011
apeluri efectuate: 0,35
apeluri primite: 0,11
SMS: 0,11

La anul se va anunţa aceeaşi bătălie, care să reducă mai devreme, care să facă anunţul mai cu moţ. Dar niciunul nu s-a gândit să aplice de AZI tarifele din 2011.

Tarifele sunt exprimate în euro şi nu conţin TVA.

Un hotelier român cere obligarea turiştilor să vină la mare

Este vorba despre Linica Stan, preşedintele companiei THR Marea Neagră, ce deţine hoteluri în Eforie Nord, Eforie Sud, Neptun, Venus şi Saturn. Ca urmare a deciziei Ministerului Turismului ca hotelurile să fie deschise în tot sezonul (între 1 mai-30 septembrie), creatura asta a declarat următoarele: "Dacă ne forţează să deschidem în luna mai, ar trebui să-i oblige şi pe agenţii de turism să încheie contracte pentru această perioadă, dar şi pe clienţi să vină la mare".

Alţi hotelieri au măcar doleanţe mai umane, de genul ok, ne obligaţi pe noi să deschidem, dar să fie obligate să deschidă în perioada asta şi barurile, centrele de recreere. Mi se pare că e o decizie bună. Am mai fost pe litoralul românesc în iulie şi am găsit hoteluri închise că aşa vroia muşchiul patronului. Unul e plin, unul e scump, altul e închis şi eu mă gândesc că Bulgaria nu e departe dacă bag suta la oră.

Bine, pe lângă faptul că litoralul românesc este unul de evitat din start, acum mai am un motiv în plus. Iar dacă ajung la mare în România, măcar ştiu să nu mă duc la hotelurile THR Marea Neagră.

Romtelecom dă Wii gratis

Cică în perioada 12 iunie - 15 august, Romtelecom are o ofertă bombă. Bombă pentru cei interesaţi. La contractarea unui abonament Clicknet se oferă şi o consolă Nintendo Wii. Nu ştiu clar dacă se oferă DOAR clienţilor noi sau celor noi şi celor care îşi reînnoiesc contractul.

Ca să plăteşti lunar cât mai puţin şi să o obţii gratis, trebuie să iei abonamentul de 6 Mbps (12,5 euro) pe 3 ani. Asta înseamnă că unul ca mine trebuie să-şi facă doar prelungire de contract pe trei ani. Oricum aveam în plan să-mi iau. Iar apoi urma Wii Fit (o prezentare frumoasă pe amazon). Sau mai bine aştept până în toamnă să iau Wii Fit Plus.

Pe 12 iunie, data intrării în vigoare a ofertei, operatoarele de la 1930 nu ştiau nimic. Au promis că mă sună în cursul zilei de 12... n-au sunat.

Continuarea aici. Despre cum nu se poate obţine consola cu o prelungire pe trei ani şi cum am reziliat contractul ca să închei altul nou.

Preţurile consolei Wii (euro fără TVA)

Perioadă

Produs

1 an

2 ani

3 ani

Preţ

Reducere

Preţ

Reducere

Preţ

Reducere

Clicknet 2Mbps

190

23%

190

23%

190

23%

Clicknet 4Mbps

190

23%

190

23%

100

59%

Clicknet 6Mbps

190

23%

100

59%

0

100%

Clicknet 8Mbps

100

59%

0

100%

0

100%

Clicknet 20Mbps

0

100%

0

100%

0

100%

miercuri, 10 iunie 2009

(UPDATE) Rezultate finale: alegeri europarlamentare 2009

Rezultatele finale ale alegerilor din 7 iunie 2009 pentru Parlamentul European sunt următoarele:
Partide:
PSD+PC - 31,07% / 1.504.218 voturi (11 mandate: PSD - 10, PC - 1)
PD-L - 29,71% / 1.438.000 voturi (10 mandate)
PNL - 14,52% / 702.974 voturi (5 mandate)
UDMR - 8,93% / 431.793 voturi (3 mandate)
PRM - 8,65% / 419.094 voturi (3 mandate)
--------------------------------
PNŢCD - 1,47% / 70.248 voturi
Forţa Civică - 0,40% / 19.436 voturi

Candidaţi independenţi:
Elena Băsescu (ind.) - 4,22% / 204.280 voturi (1 mandat)
--------------------------------
Pavel Abraham (ind.) - 1,03% (49.864 voturi)

Participare la vot: 27,67%
Voturi valabil exprimate: 4.839.907
Total mandate: 33

UPDATE

Împărţirea pe grupuri parlamentare:
PPE - 13 (10 PD+EBA+2 UDMR)
PSE - 11 (inclusiv 1 PC)
ALDE - 5 (PNL)
Verzii - 1 (UDMR, Laszlo Tokes)
Neafiliaţi - 3 (PRM, dacă nu se reface grupul ITS)

marți, 9 iunie 2009

2. Calcule de turneu: setlist 2

Al doilea concert din turneul Depeche Mode - "Tour of the Universe" (în fapt al doilea care s-a ţinut efectiv, fără a pune la calcul concertele anulate), fără a pune la calcul warm-up-ul din Luxemburg, a fost cel de ieri seară, din Leipzig. Pe listingul original, acesta era al doilea concert, adică Leipzig - seara 2. Dar primul s-a anulat, aşă că avem un singur concert în Leipzig.

Diferenţa faţă de singurul concert de până acum înregistrat în seria Live Here Now, cel din Tel Aviv (pentru că, revin obsesiv, warm-up-ul din Luxemburg nu s-a înregistrat) este faptul că piesa nr. 15 de la Tel Aviv, "In sympathy" a fost înlocuită cu "Policy of truth". Se poate vorbi despre setlistul 2.

Aşadar, deocamdată, am pe lista de achiziţii Tel Aviv (setlist 1) şi Leipzig (setlist 2). Tel Aviv ar rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave. Pe listă va fi obligatoriu Bucureşti, pentru că voi fi acolo.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Jezebel (Martin)
10. A question of lust (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: Polarkreis 18, M83

Urmează miercuri, 10 iunie, Berlin, Germania: Olympiastadion.


Keep moding

Furt pe faţă

Am văzut procentele. Am văzut şi (obiectivul procesului electoral) atribuirea mandatelor. PD - 10, PSD - 10, PNL - 5, UDMR - 3, PRM - 2 (şi vai de capul lor), EBA - 1. Scorul nu e final, mai se discută, una - alta.

Ceea ce m-a frapat a fost ca dintre toate siglele astea EBA a primut doar un mandat. Doar unul? Furt pe faţa! Au fost partide care pe vremuri au intrat în parlament cu 3% şi au avut o duzină de deputaţi şi o mână de senatori. EBA scoate un trei virgulă chiar un 4% şi are doar un mandat?

Furt pe faţă, dom'le!

PS
Suprinzător este faptul că PRM a trecut de pragul electoral. Bine, Vadim nu avea nicio şansă fără Jiji; iar invers schema e la fel. S-a văzut la parlamemntarele naţionale. A doua surpriză este faptul că în România europeană a anului 2009, fix la 20 de ani după evenimentele din 1989, comuniştii reuşesc un 30%. Ca să ne luăm cu mâinile de cap, să adunăm cu scorul PD-ului+beizadeaua şi FSN-ul are iar 65%. În 1990 a avut 67%. Au trecut 20 de ani şi a scăzut DOAR CU DOUĂ PROCENTE?!

luni, 8 iunie 2009

Eu am fost acela!

Se mira lumea la televizor că a fost prezenţa scăzută la vot. Apoi se mirau toţi că a crescut procentul de prezentare de la 21% la 27% în două ore, adică de la 19.00 la 21.00. Cică, oamenii nu s-ar putea duce la vot în procent aşa mare în doar două ore.

Mărturisesc: eu am fost acela. Eu am fost la vot pe la 19.30. Recunosc: eu am fost acela care a mers la vot între 19-21. Dar nu mă aşteptam să contribui cu 7% la procentul prezentării la urne.

duminică, 7 iunie 2009

Lasă alegerile, ca vine numărarea

Mai importantă mi se pare numărarea voturilor. Nimeni nu se interesează şi totul e la secret. Ok, votul ca votul, alegerea ca alegerea, că nu era tuş, că nu figuram pe listă, că a votat altul în locul meu, că mai bine mă duc să-mi anulez votul singur decât să ştampileze băieţii după închiderea urnelor în locul meu, şi să semneze în catastif cu o măzgălitură. Dar numărarea voturilor nu o monitorizează NIMENI?

E veche schema cu plasarea buletinelor de vot în teancul eronat. E veche schema cu înlocuirea buletinelor de vot valide cu altele ştampilate în alt chenar. E veche schema cu ştampilarea unora noi. E veche schema cu ştampilarea buletinului valid într-o a doua căsuţă pentru anulare.

Dar chestiile astea nu le vede nimeni? Nu. Pentru că nu se filmează. Nu există webcam să poţi urmări numărarea voturilor de unde vrei. Nu sunt nişte observatori valabili care să caşte ochii. Dacă unul iese la wc, partidul lui a pierdut sute de voturi în secţia respectivă. Dacă s-a deranjat la stomac, la scorul final reiese că nu a avut partidul lui niciun vot.

Până nu se reglementează clar procesul de numărare a voturilor în secţie, nu o să avem alegeri pe deplin libere şi transparente. În mai 1990 rezultatul real nu a fost chiar aşa de zdrobitor. Dar au fost oameni de bază la numărare.

Băieţii roşii nu au experienţă cu democraţia, au experienţă în numărare de voturi. Ca-n '46.

Colonization revine

În 1994 a apărut un joc care m-a fascinat: Colonization. Nu ştiam de seria Civilization, am descoperit-o după. Tot după, am aflat de Caesar 3 şi de Sim City (mai întâi 2000, apoi 3000). Nu am fost genul cu jocuri first person shooter, mă atrăgeau mai mult cele de strategie. Am avansat lent şi m-am trezi, ca de obicei, târziu. Oricum, am avut ce juca toată perioada de liceu. Vorba lui Ion Iliescu "aşa erau vremurile", şi la mine calculatorul nu a ajuns când eram de şcoală primară.

Am mai încercat Colonization peste nişte ani buni, dar nu a mai avut acelaşi efect, nu mai aveam acelaşi timp liber, grafica părea acum depăşită. Ca şi cum fata la care nu ai avut succes în liceu îţi pică în braţe după ani de zile. Bucuria ţine 2 secunde, pentru că brusc realizezi că ea nu mai e aceeaşi şi nici tu nu mai eşti acelaşi. Iar dacă ea reia firul de la pămpălăul din liceu care tu erai şi tu de la încrezuta care ea era, nu ajungeţi nicăieri. Eu eram altul, văzusem alte jocuri cu alte provocări şi altă grafică, Colonization părea simplist întru totul.

Sid Meyer (care ar merita numele unei străzi, că ne-a deschis creierul multora de fragezi, mai bine decât o mie de manuale) recidivează acum. Colonization revine ca remake. Se putea ceva mai lucrat, sigur că acum mai bine de zece ani aveam sute de sugestii de îmbunătăţire. Poate că de aia nu are multe modificări în el... era prea bun. Probabil. Dar probabil că şi lipsa de idei a creatorilor din 2008 care au lucrat la el. După 15 ani, Colonization revine în forma "Civilization IV: Colonization".

Se prezintă ca un joc de sine stătător, construit pe interfaţa de tip Civilization IV. Thank God că acum am graniţe! (Cel puţin aşa am văzut în câteva poze) Că asta era una dintre primele sugestii, să fie linii de demarcaţie între teritorii. Revenind, nu necesită Civilization IV. Cică e foarte asemănător, cu aceleaşi patru naţii şi probabil aceleaşi triburi. Sper ca de data asta să fie Alaska pe hartă ca să pot "descoperi" Pasajul de Nord-Vest... Ehee, ce rău mi-a părut când am văzut că Golful Hudson pe harta din Colonization se înfundă, pentru că harta era tăiată, ca să nu bage multe zone îngheţate. Parcă revin nişte amintiri... atât de multe, ca nişte flash-uri, doar frânturi, că nu ştiu de unde începe ideea şi unde se termină, de ce vroiam aia şi cum am ajuns la concluzia cealaltă. Uff... finalul, sper să pot continua lejer, parcă aveam un milion de restricţii, de reîncepusem jocul ca să cuceresc de nebun toată harta şi apoi era plin de bug-uri, că intram aiurea în alte porturi europene... În fine, pentru necunoscători par că vorbesc aiureli fără sens.

Îmi revin în cap strategii de dezvoltare... mici trucuri pe care le ziceam eu altora... trucuri pe care mi le-au arătat alţii... revin în minte hărţi pe care le credeam de mult uitate pe care croiam planuri, undeori desenând cu creionul pe hârtie ore întregi până să iau o decizie, ca mai apoi la planificarea din Caesar 3 sau Sim City 3000. Hărţi create aleator de joc, care nu se mai repetau niciodată. Copiam salvarea pe dischetă (nu aveam nici net, nici mail) şi o dădeam unui coleg să vadă o mare realizare sau o ciudăţenie.

Detalii despre jocul vechi aici, aici, aici şi aici.
Detalii despre jocul nou aici, aici şi pe linkurile din wikipedia.

View My Stats