miercuri, 15 mai 2013

UPC are cel mai prost internet



M-au sunat de la UPC să mă întrebe ce părere am de noul abonament de internet. Am trecut de la 20 mbps la 100 mbps pentru că mergea prea prost şi mă aşteptam la ceva mai bun. Din păcate, în materie de internet, UPC este un fel de Lukoil. Lukoil are doar două rezervoare sub benzinărie (de motorină şi de benzină) dar vinde 4 sortimente (motorină ieftină şi motorină scumpă + benzină scumpă şi benzină ieftină), adică plăteşti degeaba mai mult, că e tot din cuva cu carburant ieftin. Eh, la fel şi UPC: plăteşti degeaba mai mult la internet, că viteza e aceeaşi.

Programul de relaţii cu clienţii se încheie la ora 23, iar zilnic la ora 23.10 - invariabil - cade netul sau merge extraordinar de prost. Ca să nu ai la cine să suni şi să te oftici prin casă.

Netul le merge mereu în hopuri, de nu te poţi baza pe o viteză cât de cât constantă.

La orice problemă vor să trimită oameni la mine în casă. Totuşi, casa mea nu e clubul de distracţie al tehnicienilor care repară modemuri.

În concluzie, le-am zis că ar fi bine să nu mai furnizeze, ca şi companie, servicii de internet. Le trage media în jos. Au cele mai bune servicii în materie de cablu tv, fiind cu 10 ani (tehnologic vorbind) în faţa competiţiei, au tarife competitive pe telefonie fixă, dar internetul le strică firma. Să plătesc cât nu face şi când nu merge, în total o sumă mult prea mare pentru servicii sub orice critică, execrabile, la bătaie de joc şi un nivel cras de incapacitate de a rezolva o problemă o dată pt totdeauna. Îmi pare rău că o spun, dar Romtelecom dă clasă UPC la internet, se pişă pe UPC de la etaj.

Nu le înţeleg strategia de companie. Pe cablu tv sunt deasupra oricărei companii de cablu din România, sunt de neatins. Şi au motive consistente: posturi multe (bate la cur RDS din orice poziţie), semnal bun, pachete HD şi mai presus de toate DVR. A încercat şi Romtelecom să bage DVR, dar DVR-ul Romtelcom e infect faţă de ce oferă UPC. În schimb, la internet şi-au propus să fie pe ultimul loc. Le trage media în jos, le strică firma!

Dacă vrei să faci cuiva un rău, sfătuieşte-l să ia internet de la UPC!

duminică, 5 mai 2013

Agenţia de turism azi

Agenţia de turism s-a distanţat de mult de scopul pentru care a apărut, ca afacere mă refer. Înainte, turismul individual era scump (în primul rând). Plus că era cronofag în procesul de căutare şi selecţie a destinaţiilor şi al transportului (în al doilea rând).

În primul rând, plăteai mult dacă te cazai singur într-o cameră, plăteai mult dacă cumpărai un bilet de avion de unul singur. În al doilea rând pierdeai timp ca să stai să îţi cauţi cea mai ieftină variantă.

ÎNAINTE
A apărut agenţia de turism. Oferea cazaer mai ieftină în acelaşi loc, bilete de avion/tren mai ieftine. Cum? Simplu: cumpăra en gros cu un discount. De exemplu, zicem că acea cameră costă 100 lei. Agenţia cumpără 1000 de camere la un discount de 20% (zicem), adică la 80 lei/cameră. Şi le vinde la 1000 de oameni cu - să zicem - 90 lei. Ea obţine un profit de 10 lei de pe urma ta. Tu obţii un preţ mai ieftin decât dacă dădeai hotelului 100 lei. Hotelul e bucuros că e fully booked. Everybody happy. (La fel şi cu transportul)

ACUM
Azi, agenţia de turism vrea să te jupoaie de bani, de parcă ar fi un cârnat cu hotel sau restaurant pe litoralul românesc. Acum, preţul la agenţia de turism este mai mare decât dacă te apuci tu să cauţi cazare (booking.com, venere.com, kayak.com, că atâtea îmi vin în cap, eu caut pe vreo 15 site-uri). Acum, preţul la biletul de avion low-cost e mai mic dacă îl cumperi online cu cardul direct de pe site-ul companiei aeriene (după ce ai căutat pe motoare specializate gen skyscanner.com, airtickets24.com).

Nu înţeleg ce s-a pierdut pe drum. De ce cumpăr camera de hotel cu 100 lei de la hotel (online, cu cardul) şi agenţia mi-o vinde cu 150? De ce cumpăr de la Wizz Air/Blue Air bilet cu 100 lei şi agenţia îmi vinde Tarom/Lufthansa/Air France la 400 lei?

Eu cred că:
- agenţia le ia întradevăr cu discount, dar pune cu nesimţire adaos comercial că poate sunt prost şi nu mă interesez
- agenţia nu le ia cu discount şi pune un adaos cât de cât normal, dar atunci... de ce să mă mai complic cu agenţia
- agenţia le ia mai scump şi... anyway, în ultimele două cazuri şi-a pierdut rolul de discounter care cumpără en gros

Variantă azi: să cumpăr individual cazare şi transport.
Variantă mâine: o să apară site-uri pt formare de grupuri de turişti (fără să ne cunoaştem) şi să cerem deodată toate camerele dintr-un hotel sau toate locurile dintr-un avion.

Singura chestie la care mai e utilă agenţia de turism este să mă inspir, dacă nu ştiu unde să îmi fac vacanţa.

vineri, 22 iunie 2012

Clasificarea parfumurilor

Clasificarea parfumurilor după concentraţie:
(în mijloc sunt cele mai des întâlnite)

Perfume Oil: 20-50% (de regulă: 30%)
Extrait de Parfum: 20-40% (de regulă: 25%)
Esprit de Parfum: 15-30% (de regulă 20%)
Soie de Parfum: 15-18% (de regulă: 18%)
-------------------------------
Eau de Parfum: 12-25% (de regulă: 15%)
Eau de Toilette: 5-18% (de regulă: 10%)
Eau de Cologne: 3-8% (de regulă: 5%)
-------------------------------
Eau Fraiche: 2-3% (de regulă: 3%)
Splash, Aftershave lotion: 1-3% (de regulă 2%)

luni, 28 mai 2012

Frustrări naţionale

Nu înţeleg ce se băşică atâta lume că a pierdut tipul ăla meciul de box. Pur şi simplu, adversarul a fost mai bun! Ne-a băgat în cap propaanda comunistă din anii '80 că nu conta că eram în frig, lumină cu porţia, mâncare mai deloc, haine proaste şi peisaje gri în oraşe... conta că avem olimpici şi că suntem buni la fotbal. Unii au rămas aşa şi nu le vine să creadă când România pierde un meci de fotbal, handbal, tenis, box sau ia un loc slab la Eurovision. Nu suntem minunaţi, suntem normali. Aczăm terenul, ploaia, abitrul, organizatorii, scena... O naţie cu toţi creierii acasă nu are frustrări din astea pe care le compensează prin competiţii internaţionale. Uneori suntem buni, alteori proşti, iar în unele momente, unii pur şi simplu sunt mai buni decât noi. NU mai avem de ce să căutăm compensaţii în sport sau alte competiţii. Avem lumină 24/24, căldură iarna, mâncare destulă, haine frumoase şi oraşe vii. Norvegia a ieit pe ultimul loc la Eurovision şi norvegienii nu acuză organizatorii, sonorizarea, "votul politic". Nu terenul e noroios, nu arbitrul a ţinut cu ei. A scormoni rahatul şi acăuta vinovaţi în altă parte deoarece mintea noastră refuză să conceapă faptul că pur şi simplu am pierdut denotă o naţie de oameni mici, frustraţi, orgolioşi, săraci pe dinăuntru şi pe dinafară care se refulează prin concursuri.

marți, 21 februarie 2012

Studiu de caz: Rolul telefonului mobil în ritualul împerecherii umane din Europa de Est

De la apariţia lui, acest obiect cunoscut iniţial ca "celular" era folosit de mascul pentru a da impresia femelei că el este deţinătorul unei averi consistente. În anii '80 era văzut doar în filme, produsul nefiind disponibil în cadrul comerţului socialist practicat de piaţa închisă din România. În fosta RDG puteau fi văzute mai des, iar în Cehoslovacia sau Ungaria (la graniţa cu Austria) mai rar. Obiectele erau masive şi purtate ostentativ la vedere. Chiar dacă aparatul nu funcţiona, masculul dădea mesajul că are capacitatea de a aduce alimente şi produse necesare traiului din ţări dezvoltate. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

La începutul anilor '90, telefonia mobilă a apărut în Europa de Est într-o formă incipientă, a semi-mobilităţii. Telefonul avea o baterie slabă şi trebuia conetat permanent la o sursă de energie mobilă, soluţia ideală fiind automobilul (un alt element perceput de femele drept un semn al prosperităţii masculului). Masculii care doreau să afişeze preţiosul obiect deschideau geamul maşinii sau opreau într-o zonă cu trafic intens pietonal şi vorbeau stând în picioare lângă maşină. Pentru a fi observaţi, ţipau şi gesticulau. Ca bonus, se îmbrăca în geacă de piele şi afişa un pager. Chiar dacă viaţa lui nu depindea practic de acel obiect, masculul dădea impresia că are capacitatea de a aduce blugi, gumă de mestecat şi bomboane Bonibon sau Topitop din Turcia pentru a le vinde pe piaţa incipientă locală, că poate schimba valută, deci poate oferi un trai bun din profitul obţinut. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

La sfârşitul anilor '90, telefonia mobilă, la o funcţionalitate apropiată de cea din ziua de azi, a apărut în Europa de Est. "Celularele" erau mari, voluminoase, masculul având o scuză pentru a le purta ostentativ. Însoţite de un ziar (după modelul văzut în filmele americane clasa B), telefoanele dădeau impresia că masculul este şef "la o firmă", aparatul de comunicare fiindu-i necesare "pentru contracte". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că el nu foloseşte telefon mobil. Ca bonus, afişa un lanţ de aur. Astfel, masculul dădea impresia că salariul său este peste medie, având astfel capacitatea de a oferi un nivel de trai tot peste medie. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

La începutul anilor 2000, avansul tehnologic a micşorat telefoanele. Masculii cu degete cât cârnaţii se chinuiau să folosească telefoane cu butoane milimetrice pentru a impresiona femelele prin valoarea terminalului etichetat drept "de lux". Telefoanele mari nu mai erau considerate scumpe, cu excepţia modelelelor Communicator de la Nokia. Aroma de smartphone venea după desfacerea aparatului Nokia Communicator şi aparentul lucru cu "date importante de la firmă". Pentru a se diferenţia de 90% dintr eoameni care aveau Nokia, masculul încerca să iasă în evidenţă prin deţinerea fie a unui terminal Nokia scump, fie prin deţinerea altui model, dar scump. Se plânge că "nu m-au lăsat să-l folosesc în avion". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că nu foloseşte logo-uri speciale, doar ringtone-uri aparte, pentru că este "artist sensibil". Ca bonus, se folosea un hands-free cu fir şi afişarea unui al doilea telefon. Fraza cu care masculul dorea să impresioneze femela era "dă-mi bip că te sun eu, am minute". Astfel, ddea impresia că preţul mare al apelurilor nu este o problemă pentru el. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

La sfârşitul anilor 2000, terminalele care dădeau impresia unei averi consistente erau cele considerate "de business". În afară de un model anume, masculii schimbau telefoanele des, pentru a da impresia femelelor asupra unei lejerităţi în efectuarea de cheltuieli mari succesive. Ca bonus, se folosea un hands-free bluetooth şi un stylus pentru smartphone-urile primitive cu touchscreen primitiv, mărci HP, Palm sau Samsung Omnia. A început distanţarea faţă de afişarea unei activităţi serioase, a unei atitudini "de business", legate "de firmă" prin apariţia jocurilor sau a elementelor de distracţie pe telefon. Se consemnează scoaterea telefonului pentru a face o poză, mai mult pentru a arăta capacitatea telefonului. Se folosea lauda "are 3G". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că "cel mai bun telefon este iPhone" şi că "strânge bani". Costul convorbirilor a scăzut, iar femela putea să sune fără a o costa mult. Masculul folosea fraza "închide că te sun eu, am minute căcălău" şi afişa un al doilea telefon "e cel de la muncă", dând astfel impresia unor venituri mari. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

La începutul anilor 2010, terminalele scumpe sunt cele smartphone. Pentru a da impresia unei averi consistente, masculii afişează unul sau două smartphone-uri, fac poze şi filmează cu ele (folosind lauda "filmează HD"), afişează aplicaţii scmpe pe care le-au cumpărat ("găseşti orice în appstore"). Pentru a arăta aparatul femelei, masculul se preface că ar vrea să-i arate de fapt ceva "pe net". Ca bonus, masculul afişează pe contul său de facebook poze din piscine, lângă maşinile scumpe ale altora, din vacanţe "la o vilă" la munte, din excursii în locaţii exotice ("da, am fost în Dubai") sau scumpe ("e mişto la Amsterdam"). Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce doreşte să pară interesant filmează diverse aiureli cu telefonul pentru că "a văzut ceva tare" şi spune că pentru poze are "un deselere luat ieftin la o superofertă". Pentru a da impresia unei averi, masculul spune că nu cumpără telefoane "la liber" (adică mai ieftine) pentru că le vrea "cu garanţie" (adică noi, implicit scumpe, la preţ de magazin) deşi telefoanele nu se mai strică singure în primii 4 ani de utilizare, timp în care oricum terminalul va fi schimbat. Astfel, masculul dă impresia unor venituri mari. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.

joi, 25 august 2011

Reclame rupte de realitate

Reclamele la absorbante mi se par rupte de realitate, pentru că femeile apar vesele, zâmbind, having fun, râzând la orice se întâmplă în jurul lor. Nu au fost plătite pentru reclamă femei la menstruaţie (măcar prima zi). Dacă reclama era pe bune, ele erau supărate, încruntate, trântind obiecte şi nemulţumite de orice căcat sau situaţie, chiar dacă e albă sau neagră. Singura diferenţă fiind faptul că nu se vede pe fustă.

luni, 22 august 2011

Inchiziţia există şi azi

Inchiziţia există şi astăzi. Poartă din 1965 numele "Congregaţia pentru Doctrină şi Credinţă". Are pagină pe site-ul papal aici: http://www.vatican.va/roman_curia/congregations/cfaith/

duminică, 21 august 2011

Ce-a fost Nokia şi ce-a ajuns

Doamne, ce telefoane proaste a început Nokia să facă! dacă până acum câţiva ani, prima cerinţă la cumpărarea unui telefon era să fie Nokia, acum prima cerinţă va fi să NU fie Nokia.

Vreau să intru în aplicaţiile de pe cartela de memorie şi se restartează telefonul. Şi face asta după ce am reinstalat softul.

joi, 21 iulie 2011

Succesul, pe vârste

La o lună, succesul înseamnă să nu refuzi mâncarea pe care ţi-o dă altcineva.

La 2 ani, succesul înseamnă să nu faci în pantaloni.

La 10 ani, succesul înseamnă să ai prieteni.

La 18 ani, succesul înseamnă să ai permis de conducere.

La 20 de ani, succesul înseamnă să faci sex.

La 30 de ani, succesul înseamnă să ai bani.

La 50 de ani, succesul înseamnă să ai bani.

La 65 de ani, succesul înseamnă să faci sex.

La 75 de ani, succesul înseamnă să ai permis de conducere.

La 85 de ani, succesul înseamnă să ai prieteni.

La 95 de ani, succesul înseamnă să nu faci în pantaloni.

La 100 de ani, succesul înseamnă să nu refuzi mâncarea pe care ţi-o dă altcineva.

miercuri, 20 iulie 2011

Despre femeile dace, în scrierile vremii

[Dacii] îşi vand străinilor copii, iar pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc, însă, nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi.

- Herodot, Istorii, V,6, IIR, p. 67.



Căci voi, [grecii,] după cum spun, sunteţi foarte cumpătaţi, pe câtă vreme sciţii şi tracii beau vin neamestecat de loc [cu apă], atât femeile cât şi bărbaţii, şi îl împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire.

- Platon, Legile, VII, 637 d, IIR, p. 103.



Fetele de măritat nu sunt date bărbatilor de catre părinţi, ci în mod public, sunt cumpărate spre a fi luate în căsătorie sau vândute cu zestre. Se face într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase şi de cinstite. Cele cinstite şi frumoase au preţ bun. Pentru celelalte, [părinţii] caută [să plătească pe un bărbat] cu bani, care să o ia de soţie.

- Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pământului, II, 2; IIR, p. 289-391.



Bărbaţii din Tracia se fălesc cu numărul femeilor şi socotesc lucru de cinste să aibă multe sotii. Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă in flăcări. Femeile de măritat se duc la bărbati nu după hotărârea părintilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe sau caracter cer să fie vândute şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite; iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei sau caracterului lor îşi cumpără cu zestrea lor pe bărbaţii cu care se mărită.

- Solinus (sec. III p. Chr.), Culegere de fapte memoriale, 10, 3-4, IIR, p. 729.



Fiecare [dac] se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi treizeci de soţii. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care trăieşte. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pamant. Dacă una dintre femei este nemultumită de împreunare, se plânge părinţilor care îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pentru ea. Căci oamenii îsi mărită fetele în schimbul unui preţ.

- Heraclid din Pont ( sec. IVa. Chr.), Fr.28, IIR, p. 130.



La populaţiile barbare femeile îşi ung una alteia faţa pentru a îşi împodobi pielea, la daci şi sarmaţi până şi bărbaţii îşi fac semne de frumuseţe pe trup.

- Pliniu cel Bătrân (sec. I p. Chr.), Istoria Naturală, XXII, 1(2), 2, IIR, p. 409.



Nu este lucru firesc, prin urmare, că oamenii ce socot nefericită viaţa fără multe femei femei să creadă în aceelaşi timp că ar fi un om destoinic şi drept cel căruia îi lipsesc femeile. Socotindu-i [şi]pe cei fără femei, geţii s-ar ridica împotriva părerii obşteşti. De bună seamă, întotdeauna s-au pus pe seama femeilor îndemnurile in cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la a face serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie. Iată ce mai spune acelaşi poet, aducând pe scenă un soţ get supărat de cheltuielile pe care le fac femeile cu jertfele. Cuvintele soţului fuseră: "ne prăpădesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi cei căsătoriti. Căci la femeie mereu este nevoie să se facă o serbare". Ar fi, aşadar, o absurditate să se creadă că geţii nu sunt socotiţi evlavioşi. Nu ne putem îndoi - din cele spuse de Posidoniu - şi, de asemenea, bizuindu-ne pe întreaga istorie a geţilor, că în neamul lor râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie.

- Strabon (63 a. Chr.-19 p. Chr.), Geografia, VII, 3-4; IIR, p. 229.

View My Stats