Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
miercuri, 30 decembrie 2009
Cea mai pertinentă reclamaţie
Modelul meu de a face o reclamaţie, de a vorbi civilizat dar fără milogeală, de a explica pe îndelete şi cu bună credinţă nu funcţionează în România. Câtă vreme angajaţii companiilor furnizoare de servicii/produse nu înţeleg faptul că dacă noi, clienţii, nu existăm (=nu plătim), angajatorul lor nu mai are bani de unde să le plătească salariile şi-i va da afară... nu se va schimba nimic.
Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Stone Roses - Love Spreads
Am dat peste clipul unei melodii care-mi plăcea în liceu. Era printre melodiile care erau motivul pentru care întârziam la ore. Stăteam încălţat, în picioare, în faţa televizorului şi nu-l închideam până nu se termina cântecul. Şi vorbesc despre MTV Europe.
joi, 24 decembrie 2009
Legea furtului de proprietate
Dacă uităm, s-ar putea repeta. Mia jos este textul decretului 92/1950, prin care statul a confiscat proprietăţile cetăţenilor. Deşi se spune că nu fac obiectul legii proprietăţile deţinute de muncitori, funcţionari, intelectuali... şi proprietăţile acestora au fost afectate. Practic, statul şi-a încălcat propriile dispoziţii.
DECRET nr.92 din 19 aprilie 1950
pentru naţionalizarea unor imobile (prin care se naţionalizează imobilele clădite ale foştilor industriaşi, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuinţe, hoteluri şi alte asemenea)
pentru naţionalizarea unor imobile (prin care se naţionalizează imobilele clădite ale foştilor industriaşi, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuinţe, hoteluri şi alte asemenea)
ART 1
Pentru întărirea şi dezvoltarea sectorului socialist în economia R.P.R;
Pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuinţe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii şi a exploatatorilor care deţin un mare număr de imobile;
Pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare;
Se naţionalizează imobilele prevăzute în listele anexe, înregistrate la Cancelaria Consiliului de Miniştrii sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integrantă din prezentul decret şi la a căror alcătuire s-a ţinut seama de următoarele criterii:
1. Imobilele clădite care aparţin foştilor industriaşi, foştilor moşieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii.
2. Imobilele clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe.
3. Hotelurile cu întreg inventarul lor.
4. Imobilele în construcţie, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum şi materialele de construcţie aferente oriunde s-ar afla depozitate.
5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare şi ai caror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucţia lor.
ART 2
Nu intra în prevederile decretului de faţă şi nu se naţionalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor.
ART 3
Imobilele naţionalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor, fără nici o despăgubire şi libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel.
ART 4
Prin imobile în sensul prezentului decret se înţeleg atât terenul cu construcţiunile, cât şi instalaţiile aferente, cu întreg utilajul existent pentru întreţinerea imobilului.
ART 5
Imobilele proprietatea soţului, soţiei sau copiilor minori se consideră ca aparţinând unui singur proprietar în ce priveşte aplicaţiunea prezentului decret.
ART 6
Prin efectul prezentului decret, statul se substituie în toate drepturile foştilor proprietari.
Locatarii cu orice titlu ai imobilelor naţionalizate, inclusiv foştii proprietari care locuiesc în aceste imobile, devin din momentul naţionalizării, chiriaşii Statului.
ART 7
Imobilele naţionalizate prin efectul prezentului decret trec în administrarea Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al cărei teritoriu se află.
ART 8
Se pedepsesc cu 5-10 ani muncă silnică şi cu confiscarea averii, cei care vor vătăma, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalaţiuni supuse naţionalizării, precum şi cei care vor zădărnici sau vor încerca să zădărnicească naţionalizarea prevazută de prezentul decret.
ART 9
Infracţiunile la prezentul decret se constată, se urmăresc şi se judecă potrivit decretului Nr. 183 din 30 Aprilie 1949, pentru sancţionarea infracţiunilor economice.
ART 10
Comitetele Provizorii ale Sfaturilor Populare vor îngriji ca drepturile Statului izvorând din prezentul decret, sa fie înscrise în formele prevăzute de lege.
ART 11
Cu aplicarea prezentului decret se însărcinează Comisia de Stat pentru Aplicarea Legii Sfaturilor Populare.
ART 12
Prezentul decret intră în vigoare pe data publicării lui.
Dat în Bucureşti la 19 Aprilie 1950. Publicat în Buletinul Oficial nr. 36/20 aprilie 1950
miercuri, 23 decembrie 2009
State necunoscute ale lumii (Partea I: State nerecunoscute de nimeni)
M-am gândit mult ce titlu să pun. Vroiam să pun "state nerecunoscute", dar sunt foarte puţine nerecunoscute.
Este vorba despre state care nu sunt recunoscute de toate celelalte state ale lumii. Există aici două categorii: state membre ONU şi state ne-membre ONU. Statele membre ONU au probleme minore, în general nefiind recunoscute de toate ţările membre ONU. Problemele mai mari le au statele nemembre ONU; în cel mai bun caz, acestea beneficiază de o largă recunoaştere internaţională.
Aici nu intră regiuni separatiste care nu au făcut paşi spre statalitate, ci regiuni care şi-au format structuri de tip statal, cu preşedinte, parlament, monedă.
Nagorno-Karabah
A apărut ca urmare a conflicului armat dintre Armenia şi Azerbaidjan, pe teritoriul controlat de armeni. Armenii au intrat adânc în teritoriul azer, cu scopul de a proteja populaţia armeană din această republică autonomă. Nagorno Karabah are un teritoriu mai mare decât al republicii autonome cu acelaşi nume, parte a Azerbaidjan. Concret, ca urmare a războiului, părţi din RA Nagorno-Karabah sunt controlate de guvernul azer, iar părţi are teritoriului din Azerbaidjanul propriu-zis (în general o fâşie de legătură dintre Armenia şi republică) sunt controlate de Nagorno-Karabah.
Obiectivul final este unirea cu Armenia.
Proclamarea independenţei: 6 ianuarie 1992
Capitala: Stepanakert
Suprafaţă: 11.500 km pătraţi
Populaţie: 140.000 locuitori
Limba oficială: armeana (este recunoscut dreptul utilizării limbii azere)
Monedă: dramul armean (AMD). Se pot întâlni, ca raritate numismatică, dramul de Nagorno Karabah (la paritate cu dramul armean). Nu prea este acceptat de comercianţi, deoarece nu-l pot folosi decât în interiorul ţării şi, eventual, în pot schimba în Armenia.
Relaţii externe
Independenţa Nagorno-Karabah nu este recunoscută de nimeni, nici măcar de Armenia.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Armenia: la Erevan
- pentru Australia: la Sydney
- pentru Europa: la Berlin (Germania) şi Paris (Franţa)
- pentru Rusia: la Moscova
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
- pentru ţările din Orientul Mijlociu: la Beirut, în Liban
Economie
Principalii investitori străini sunt din Armenia, sau reprezentanţi ai diasporei armene din Rusia, SUA, Franţa, Australia sau Iran. Principalele investiţii se îndreaptă spre telecomunicaţii, extragerea aurului, industria bijuteriilor şi viticultură. Principalele exporturi sunt de struguri, de regulă către Armenia.
Atracţiile turistice sunt mănăstiri şi cetăţi. Autorităţile au creat traseul Janapar, care include parcurgerea unui drum marcat, pentru a vedea atât peisajul, cât şi a vizita câteva cetăţi şi mănăstiri.
Politică
Ultimele alegeri pentru parlament (33 mandate pe 5 ani, dintre care 22 sunt câştigate electoral, iar 11 sunt prin reprezentare proporţională) s-au ţinut la 19 iunie 2005. Rezultatele:
Partidul Democrat (social-democrat): 37,6%, 12 mandate
Ţara Liberă (centru-dreapta): 26,7%, 10 mandate
Alianţa dintre Federaţia Revoluţionară Armeană şi Mişcarea 88 (naţionalism, socialism): 24,4%, 3 mandate
Independenţi: 8 mandate
-------
Partidul Comunist (extrema stângă): 4,0%
Renaşterea Morală (dreapta): 3,6%
Armenia Casa Noastră (naţionalist): 2,1%
Partidul Dreptăţii Sociale (centru): 1,2%
Primele două partide formează alianţa aflată la putere.
Prim-ministru: Arayik Harutyunyan (din 14 septembrie 2007), din partea partidului "Ţara Liberă" (nah, că şi Nagorno-Karabah are premier de dreapta).
Somaliland
A apărut ca urmare a războiului civil din Somalia şi a efectelor devastatoare ale conflictului pe plan social şi economic. Populaţia din nordul Somaliei s-a separat de restul ţării, pentru a sde dezvolta în linişte. Efectele se pot vedea cu ochiul liber, în afară de tensiunile de la graniţa cu Somalia, în Somaliland este linişte. Pentru a câştiga bunăvoinţa societăţii internaţionale, autorităţile din Somaliland au eradicat pirateria în teritoriul pe care îl controlează. Somalia şi Mauritania sunt ţările în care pirateria se practică la scară largă, iar Somalia este pe locul 1 în lume. Coastele somaleze şi largul oceanului în dreptul Somaliei sunt periculoase pentru vase străine nearmate. În Somaliland, paza de coastă asigură străinii că deţine controlul apelor şi că navigarea prin largul său este sigură. De asemenea, piraţii capturaţi de autorităţile din Somaliland au fost aspru pedepsiţi.
Teritoriul nu a fost aleatoriu ales. Somaliland se suprapune peste fosta colonie Somalia Britanică (British Somaliland), mai bogată decât Somalia Italiană (practic, restul teritoriului Somaliei). Astfel, Somaliland se reclamă ca fiind succesorul de drept al fostei colonii britanice.
Somalia Britanică a existat între 1884-1960. Singura întrerupere a fost între august 1940-martie 1941, perioadă în care italienii din Somalia Italiană au invadat Somalia Britanică. Ultimul grup de rezistenţă al armatei italiene care s-a predat britanicilor a capitulat în iulie 1942.
Somaliland mai beneficiază în istorie de o scurtă existenţă ca stat independent, păentru 4 zile după încheierea stăpânirii britanice. Ocupaţia britanică a luat sfârşit la 26 iunie 1960, când Somaliland şi-a declarat (prima dată) independenţa; de data această faţă de Marea Britanie. După patru zile, în urma unui referendum care a aprobat aceasta, Somaliland s-a unit cu Teritoriul Somalia Administrat de ONU (Trust Territory of Somalia) pentru a forma actualul stat Somalia. De menţionat că, după râzboi, Somalia Italiană a devenit Trust Territory administrat de Italia. Independenţa Somaliei Italiene a fost declarată pe 1 iulie 1960, ca Somalia, fiind independentă în acest format pentru câteva ore, deoarece seara s-a anunţat unirea cu Somaliland (fosta Somalie Britanică).
Autorităţile din Somaliland spun că actualul stat este moştenitorul de drept al fostei Somalii Britanice (British Somaliland), iar statul a fost fondat la 26 iunie 1960, considerându-se că statul a lipsit de pe harta lumii între 1960-1991, când a făcut parte din Somalia. Totuşi, secesiunea de Somalia este considerată a doua declaraţie de independenţă, cea definitivă.
Obiectivul final este menţinerea unui stat independent, de sine stătător, separat de Somalia.
Proclamarea independenţei: 18 mai 1991
Capitala: Hargeisa
Suprafaţă: 137.600 km pătraţi
Populaţie: 3,5 milioane locuitori
Limbi oficiale: somali şi arabă
Monedă: şilingul de Somaliland (SLSH). Introdus la 18 octombrie 1994. Şilingul somalez a încetat să fie considerat mijloc legal de plată pe teritoriul Somaliland la 31 ianuarie 1995. Potrivit Bank of Somaliland, cursul este undeva la 8.000 şilingi = 1 USD.
Relaţii externe
Independenţa Somaliland nu este recunoscută de nimeni, nici măcar Etiopia sau Arabia Saudită, cu care are strânse relaţii comerciale. Ca urmare a fostului trecut colonial britanic, Somaliland a aplicat pentru statutul de observator în cadrul Commonwealth, dar cererea nu a fost nici respinsă, nici acceptată, fiind în aşteptare până la recunoaşterea independenţei. Singurul act de recunoaştere din partea Marii Britanii a fost invitarea oficială de către parlamentul Ţării Galilor (Wales) a preşedintelui parlamentului din Somaliland pentru un discurs. Deşi Marea Britanie nu reunoaşte independenţa Somaliland, în Ţara Galilor (pe teritoriu britanic) i-a fost organizată o primire oficială.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Djibouti şi Orientul Mijlociu: la Djibouti
- pentru Etiopia şi Africa: la Addis Abeba
- pentru Europa: la Paris (Franţa), Londra (Marea Britanie), Torino (Italia)
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
Economie
Somaliland este un exportator de materie primă, în special produse ce ţine de agricultură (animale, cereale), în special carne către Arabia Saudită. Mai sunt o serie de exploatări miniere în interior. În larg, s-au descoperit gaze şi petrol care nu pot fi explorate din cauza statutului de şară nerecunoscută. Etiopia (stat vecin fără ieşire la mare) plăteşte pentru utilizarea portului Berbera pentru importurile şi exporturile pe care le face.
Ca turism, ţara este mai sigură decât Somalia. Poliţia are patrule dese şi acordă o atenţie aparte turiştilor străini. La obiective turistice intră picturile rupestre din peşterile Laas Gaa'l, obiceiurile crescătorilor de animale din savana Salahley, oraşele Sheek, Berbera şi Zeila (ultimul vizitat pentru mangrovele şi coralii de pe coastă).
Se poate ajunge cu avionul din Addis Abeba (Etiopia). Accesul auto dinspre Somalia este periculos.
Politică
Somaliland are un sistem mixt, între sistemul parlamentar occidental şi cel tradiţional, al clanurilor. Astfel, parlamentul este bicameral, Camera Reprezentanţilor are 82 de membri aleşi pentru cinci ani şi Sfatul Bătrânilor, din care fac parte 82 de reprezentanţi ai clanurilor. La ultimele alegeri, din 28 septembrie 2005, au fost următoarele rezultate:
UDUB (Partidul pentru Unitate, Democraţie şi Independenţă): 39%, 33 mandate
KULMIYE (Partidul pentru Pace, Unitate şi Dezvoltare): 34,1%, 28 mandate
UCID (Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare): 26,9%, 21 mandate
Guvernul este condus de preşedinte. Ultima informaţie este că în funcţie este Dahir Riyale Kahin (UDUB), ales la 14 aprilie 2003. Trebuiau să fie alegeri prezidenţiale în 2008, dar n-am informaţii despre cine le-a câştigat.
Nu am găsit informaţii din care să reiasă ce orientare au partidele. Însemnele lor electorale şi culorile nu-mi spun nimic.
Este vorba despre state care nu sunt recunoscute de toate celelalte state ale lumii. Există aici două categorii: state membre ONU şi state ne-membre ONU. Statele membre ONU au probleme minore, în general nefiind recunoscute de toate ţările membre ONU. Problemele mai mari le au statele nemembre ONU; în cel mai bun caz, acestea beneficiază de o largă recunoaştere internaţională.
Aici nu intră regiuni separatiste care nu au făcut paşi spre statalitate, ci regiuni care şi-au format structuri de tip statal, cu preşedinte, parlament, monedă.
State nerecunoscute de nimeni:
Nagorno-Karabah
A apărut ca urmare a conflicului armat dintre Armenia şi Azerbaidjan, pe teritoriul controlat de armeni. Armenii au intrat adânc în teritoriul azer, cu scopul de a proteja populaţia armeană din această republică autonomă. Nagorno Karabah are un teritoriu mai mare decât al republicii autonome cu acelaşi nume, parte a Azerbaidjan. Concret, ca urmare a războiului, părţi din RA Nagorno-Karabah sunt controlate de guvernul azer, iar părţi are teritoriului din Azerbaidjanul propriu-zis (în general o fâşie de legătură dintre Armenia şi republică) sunt controlate de Nagorno-Karabah.
Obiectivul final este unirea cu Armenia.
Proclamarea independenţei: 6 ianuarie 1992Capitala: Stepanakert
Suprafaţă: 11.500 km pătraţi
Populaţie: 140.000 locuitori
Limba oficială: armeana (este recunoscut dreptul utilizării limbii azere)
Monedă: dramul armean (AMD). Se pot întâlni, ca raritate numismatică, dramul de Nagorno Karabah (la paritate cu dramul armean). Nu prea este acceptat de comercianţi, deoarece nu-l pot folosi decât în interiorul ţării şi, eventual, în pot schimba în Armenia.
Relaţii externe
Independenţa Nagorno-Karabah nu este recunoscută de nimeni, nici măcar de Armenia.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Armenia: la Erevan
- pentru Australia: la Sydney
- pentru Europa: la Berlin (Germania) şi Paris (Franţa)
- pentru Rusia: la Moscova
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
- pentru ţările din Orientul Mijlociu: la Beirut, în Liban
Economie
Principalii investitori străini sunt din Armenia, sau reprezentanţi ai diasporei armene din Rusia, SUA, Franţa, Australia sau Iran. Principalele investiţii se îndreaptă spre telecomunicaţii, extragerea aurului, industria bijuteriilor şi viticultură. Principalele exporturi sunt de struguri, de regulă către Armenia.
Atracţiile turistice sunt mănăstiri şi cetăţi. Autorităţile au creat traseul Janapar, care include parcurgerea unui drum marcat, pentru a vedea atât peisajul, cât şi a vizita câteva cetăţi şi mănăstiri.
Politică
Ultimele alegeri pentru parlament (33 mandate pe 5 ani, dintre care 22 sunt câştigate electoral, iar 11 sunt prin reprezentare proporţională) s-au ţinut la 19 iunie 2005. Rezultatele:
Partidul Democrat (social-democrat): 37,6%, 12 mandate
Ţara Liberă (centru-dreapta): 26,7%, 10 mandate
Alianţa dintre Federaţia Revoluţionară Armeană şi Mişcarea 88 (naţionalism, socialism): 24,4%, 3 mandate
Independenţi: 8 mandate
-------
Partidul Comunist (extrema stângă): 4,0%
Renaşterea Morală (dreapta): 3,6%
Armenia Casa Noastră (naţionalist): 2,1%
Partidul Dreptăţii Sociale (centru): 1,2%
Primele două partide formează alianţa aflată la putere.
Prim-ministru: Arayik Harutyunyan (din 14 septembrie 2007), din partea partidului "Ţara Liberă" (nah, că şi Nagorno-Karabah are premier de dreapta).
Somaliland
A apărut ca urmare a războiului civil din Somalia şi a efectelor devastatoare ale conflictului pe plan social şi economic. Populaţia din nordul Somaliei s-a separat de restul ţării, pentru a sde dezvolta în linişte. Efectele se pot vedea cu ochiul liber, în afară de tensiunile de la graniţa cu Somalia, în Somaliland este linişte. Pentru a câştiga bunăvoinţa societăţii internaţionale, autorităţile din Somaliland au eradicat pirateria în teritoriul pe care îl controlează. Somalia şi Mauritania sunt ţările în care pirateria se practică la scară largă, iar Somalia este pe locul 1 în lume. Coastele somaleze şi largul oceanului în dreptul Somaliei sunt periculoase pentru vase străine nearmate. În Somaliland, paza de coastă asigură străinii că deţine controlul apelor şi că navigarea prin largul său este sigură. De asemenea, piraţii capturaţi de autorităţile din Somaliland au fost aspru pedepsiţi.
Teritoriul nu a fost aleatoriu ales. Somaliland se suprapune peste fosta colonie Somalia Britanică (British Somaliland), mai bogată decât Somalia Italiană (practic, restul teritoriului Somaliei). Astfel, Somaliland se reclamă ca fiind succesorul de drept al fostei colonii britanice.
Somalia Britanică a existat între 1884-1960. Singura întrerupere a fost între august 1940-martie 1941, perioadă în care italienii din Somalia Italiană au invadat Somalia Britanică. Ultimul grup de rezistenţă al armatei italiene care s-a predat britanicilor a capitulat în iulie 1942.
Somaliland mai beneficiază în istorie de o scurtă existenţă ca stat independent, păentru 4 zile după încheierea stăpânirii britanice. Ocupaţia britanică a luat sfârşit la 26 iunie 1960, când Somaliland şi-a declarat (prima dată) independenţa; de data această faţă de Marea Britanie. După patru zile, în urma unui referendum care a aprobat aceasta, Somaliland s-a unit cu Teritoriul Somalia Administrat de ONU (Trust Territory of Somalia) pentru a forma actualul stat Somalia. De menţionat că, după râzboi, Somalia Italiană a devenit Trust Territory administrat de Italia. Independenţa Somaliei Italiene a fost declarată pe 1 iulie 1960, ca Somalia, fiind independentă în acest format pentru câteva ore, deoarece seara s-a anunţat unirea cu Somaliland (fosta Somalie Britanică).
Autorităţile din Somaliland spun că actualul stat este moştenitorul de drept al fostei Somalii Britanice (British Somaliland), iar statul a fost fondat la 26 iunie 1960, considerându-se că statul a lipsit de pe harta lumii între 1960-1991, când a făcut parte din Somalia. Totuşi, secesiunea de Somalia este considerată a doua declaraţie de independenţă, cea definitivă.
Obiectivul final este menţinerea unui stat independent, de sine stătător, separat de Somalia.
Proclamarea independenţei: 18 mai 1991Capitala: Hargeisa
Suprafaţă: 137.600 km pătraţi
Populaţie: 3,5 milioane locuitori
Limbi oficiale: somali şi arabă
Monedă: şilingul de Somaliland (SLSH). Introdus la 18 octombrie 1994. Şilingul somalez a încetat să fie considerat mijloc legal de plată pe teritoriul Somaliland la 31 ianuarie 1995. Potrivit Bank of Somaliland, cursul este undeva la 8.000 şilingi = 1 USD.
Relaţii externe
Independenţa Somaliland nu este recunoscută de nimeni, nici măcar Etiopia sau Arabia Saudită, cu care are strânse relaţii comerciale. Ca urmare a fostului trecut colonial britanic, Somaliland a aplicat pentru statutul de observator în cadrul Commonwealth, dar cererea nu a fost nici respinsă, nici acceptată, fiind în aşteptare până la recunoaşterea independenţei. Singurul act de recunoaştere din partea Marii Britanii a fost invitarea oficială de către parlamentul Ţării Galilor (Wales) a preşedintelui parlamentului din Somaliland pentru un discurs. Deşi Marea Britanie nu reunoaşte independenţa Somaliland, în Ţara Galilor (pe teritoriu britanic) i-a fost organizată o primire oficială.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Djibouti şi Orientul Mijlociu: la Djibouti
- pentru Etiopia şi Africa: la Addis Abeba
- pentru Europa: la Paris (Franţa), Londra (Marea Britanie), Torino (Italia)
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
Economie
Somaliland este un exportator de materie primă, în special produse ce ţine de agricultură (animale, cereale), în special carne către Arabia Saudită. Mai sunt o serie de exploatări miniere în interior. În larg, s-au descoperit gaze şi petrol care nu pot fi explorate din cauza statutului de şară nerecunoscută. Etiopia (stat vecin fără ieşire la mare) plăteşte pentru utilizarea portului Berbera pentru importurile şi exporturile pe care le face.
Ca turism, ţara este mai sigură decât Somalia. Poliţia are patrule dese şi acordă o atenţie aparte turiştilor străini. La obiective turistice intră picturile rupestre din peşterile Laas Gaa'l, obiceiurile crescătorilor de animale din savana Salahley, oraşele Sheek, Berbera şi Zeila (ultimul vizitat pentru mangrovele şi coralii de pe coastă).
Se poate ajunge cu avionul din Addis Abeba (Etiopia). Accesul auto dinspre Somalia este periculos.
Politică
Somaliland are un sistem mixt, între sistemul parlamentar occidental şi cel tradiţional, al clanurilor. Astfel, parlamentul este bicameral, Camera Reprezentanţilor are 82 de membri aleşi pentru cinci ani şi Sfatul Bătrânilor, din care fac parte 82 de reprezentanţi ai clanurilor. La ultimele alegeri, din 28 septembrie 2005, au fost următoarele rezultate:
UDUB (Partidul pentru Unitate, Democraţie şi Independenţă): 39%, 33 mandate
KULMIYE (Partidul pentru Pace, Unitate şi Dezvoltare): 34,1%, 28 mandate
UCID (Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare): 26,9%, 21 mandate
Guvernul este condus de preşedinte. Ultima informaţie este că în funcţie este Dahir Riyale Kahin (UDUB), ales la 14 aprilie 2003. Trebuiau să fie alegeri prezidenţiale în 2008, dar n-am informaţii despre cine le-a câştigat.
Nu am găsit informaţii din care să reiasă ce orientare au partidele. Însemnele lor electorale şi culorile nu-mi spun nimic.
marți, 22 decembrie 2009
Programul de sărbători al magazinelor
Este sezon de cumpărători. Adică România întră în zona de retail. În primul rând, este vorba despre masa de Crăciun. Începând cu bisericoşii, care au ţinut post... nu-ştiu-cât timp, iar acum cumpără masiv mâncare pentru crăpelniţa de sărbători (după care umplu spitalele, că li se îngustase maţul şi au băgat la stomac peste program). Apoi sunt cei care mânâncă mai mult de sărbători din cauza "mesei de Crăciun", care trebuie să fie "îmbelşugată".
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
HYPERMARKETURI
Real: Bucureşti22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
DISCOUNTERI
Penny Market22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
CASH & CARRY
Metro22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
luni, 21 decembrie 2009
Prima leapşă: Pupă pupa piratului
Mă aflu la prima leapşa. În registrele istoriei va intra Chat Noir, care mi-a dat-o aici.
Se referă la piramida pupinbăseştilor. Ca să pun punctul pe "i". Aşadar, topul meu 5 este următorul:
1. Andreea Pora
2. Radu Moraru
3. Ioan Teu Morar
4. Mircea Marian
5. Liana Alexandru (fostă Pătraschhhhh)
Că nu prea am mulţi cunoscuţi în domeniu, o dau şi eu mai departe către Fata din Port. Doar unul.
Se referă la piramida pupinbăseştilor. Ca să pun punctul pe "i". Aşadar, topul meu 5 este următorul:
1. Andreea Pora
2. Radu Moraru
3. Ioan Teu Morar
4. Mircea Marian
5. Liana Alexandru (fostă Pătraschhhhh)
Că nu prea am mulţi cunoscuţi în domeniu, o dau şi eu mai departe către Fata din Port. Doar unul.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Rezultate finale alegeri prezidenţiale (turul II)
Rezultatele finanle ale alegerilor din 22 noiembrie 2009 pentru alegerea preşedintelui României sunt următoarele:
Traian Băsescu (PD-L) - 50,34% / 5.277.068 voturi
-------------------------
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 49,66% / 5.206.747 voturi
Participare la vot: 58,02% (10.620.116 de alegători din totalul de 18.303.224)
Voturi valabil exprimate: 10.483.815 (98,72% din voturile exprimate)
Voturi nule: 136.229 (1,28% din voturile exprimate)
Înainte de renumărarea voturilor declarate nule, erau 138.476 buletine în această categorie, adică 1,30% din voturile exprimate. După renumărare, 2.247 de buletine au fost declarate valide. Dintre acestea 1.260 de voturi erau în favoarea lui Traian Băsescu şi 987 în favoarea lui Mircea Geoană.
Rezultatele pentru turul I
Traian Băsescu (PD-L) - 50,34% / 5.277.068 voturi
-------------------------
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 49,66% / 5.206.747 voturi
Participare la vot: 58,02% (10.620.116 de alegători din totalul de 18.303.224)
Voturi valabil exprimate: 10.483.815 (98,72% din voturile exprimate)
Voturi nule: 136.229 (1,28% din voturile exprimate)
Înainte de renumărarea voturilor declarate nule, erau 138.476 buletine în această categorie, adică 1,30% din voturile exprimate. După renumărare, 2.247 de buletine au fost declarate valide. Dintre acestea 1.260 de voturi erau în favoarea lui Traian Băsescu şi 987 în favoarea lui Mircea Geoană.
Rezultatele pentru turul I
joi, 17 decembrie 2009
Funny: Ce religie să alegi?
Am găsit un ghid care îţi indică religia potrivită. Tot ce trebuie să faci, este să răspunzi sincer :))
vineri, 11 decembrie 2009
Mihaela, Elena şi încă una
La discursul de după încheierea votului, Mircea Geoană spusese în cadrul mulţumirilor sale "Mihaela, dragostea mea" adresându-se soţiei.
Traian Băsescu nu a spus nimic despre Elena Udrea. Probabil că i-a spus în privat "fă, panaramo", aşa cum - cred eu - ar înţelege el că ar trebui să-i spună o formulă asemănătoare cu "Elena, dragostea mea". Mă rog, fiecare vorbeşte cu femeia cu care este împreună aşa cum consideră el.
Având în vedere că Traian Băsescu este căsătorit cu altă femeie decât cu Elena sus-amintită, se vede pus în ingrata situaţie de a se afişa cu nevasta. Că doar aşa i-o fi spus Felix Tătaru că dă bine. Un om cu mentalitatea că nevasta e acasă, la cratiţă, creşte copii în timp ce el se plimbă din port în port, unde sunt femei disponibile pentru a putea să se materializeze expresia "o fată în fiecare port", este, întradevăr, ataşat de soţie numai în reflectoarele campaniei de imagine.
Astfel, în peisajul posibilelor prime doamne, mai intră încă una. Maria Băsescu, soţia candidatului Traian Băsescu. Femeie care a fost lăsată complet pe dinafară. În afară de actul de căsătorie şi doi copii, nu prea or avea multe de împărţit. I-o fi zis Felix Tătaru că Mircea Geoană a punctat mai mult în afişarea afecţiunii faţă de soţie, decât el care nici măcar nu i-a făcut cu ochiul Elenei Udrea, sau ornamentului de soţie cu care trebuie să se afişeze. Acum, să ne gândim puţin... Dacă este nevoie ca cineva să monitorizeze atent afişarea vieţii de familie, capitolul "soţie" şi, totodată, să contorizeze punctele de imagine marcate de celălalt candidat la acest capitol... combinat cu faptul că trebuie să se mimeze o viaţă de familie cât de cât onorabilă, asta înseamnă că e ceva putred acolo.
În fond, ce mă priveşte pe mine că Traian Băsescu i-o trage Elenei Udrea şi nu divorţează de Maria Băsescu pentru a nu pierde la imagine? E viaţa omului...
Your honor, este ca în cazul Britney Spears vs. himenul ei. Poza în "virgina Americii", în timp ce ea făcuse sex de la 14 ani. A interesa pe cineva viaţa privată a unei alte persoane - în cazul de faţă Britney Spears - este puţin deplasat. Dar când pozezi în virgină pură şi imaculată ca să nu-ţi pierzi cumpărătorii de albume/single-uri, eşti o ipocrită. Cam aşa şi cu Traian Băsescu. Nu mă interesează cu cine face sex, poate să facă şi cu Monica Macovei (dacă bea suficient înainte), dar să nu pozeze în familist, că este un ipocrit.
Acum, este de înţeles de ce lacheii lui Băsescu (Patapievici, în cazul de faţă) sar să anunţe că există o casetă legată de viaţa extraconjugală a lui Mircea Geoană. Schema cu "hai să introducem un subiect în discuţie fără să o spunem pe faţă" am văzut-o la mârlan în prima confruntare cu Crin Antonescu.
În concluzie, să lăsăm imaginea bună de afişat deoparte. În lupta electorală, competiţia colaterală a primelor doamne din postura de partenere de viaţă ale celor doi candidaţi se dă între Mihaela şi Elena. Ah, da... Dacă tot este să vorbim despăre soţii, hai că mai intră încă una în peisaj, aşa să fie frumos. Deci, avem Mihaela, Elena şi încă una.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
TV: Contrast dinamic şi contrast static
Iniţial, nu ştiam e este contrastul dinamic. Credeam că orice contrast este dinamic, deoarece se referă la imagini în mişcare. Pentru că totuşi, vorbim despre televizoare.
Îmi tot puneam întrebarea: Ce este contrastul dinamic? Am citit un articol specializat şi am aflat diferenţa între contrastul dinamic şi cel static. Atenţie că nicio promovare de marketing nu spune un cuvânt despre contrastul static. El este de fapt cel care contează.
Contrastul, în general, se referă la direfenţa tonurilor de griuri dintre alb şi negru.
Contrastul static se referă la diferenţa dintre alb şi negru pe care imagine de pe televizor, atunci când se dă pauză (still screen) o are.
Contrasul dinamic se referă la maximum posibil al acestei diferenţe.
Din acest motiv, contrastul care cotează (pentru că reflectă realitatea) este el static. Care este întotdeauna mic, dar real. Deoarece exprimă un record al acelui model de televizor, contrastul dinamic va fi întotdeauna acela din prezentări şi din reclame. Dar nu este ceea ce de fapt cumperi.
Concluzia:
Înainte de a cumpăra un televizor, nu vă lăsaţi vrăjiţi de cifre cu multe zerouri ale contrastului dinamic. Întrebaţi care este contrastul static.
Articolul poate fi găsit aici.
PS
Oricum, orice contrast de peste 1000:1 poate fi observat clar, la advărata valoare numai în condiţii de cinematograf: singura sursă de lumină din încăpere este ecranul, iar pereţii sunt vopsiţi în culori închise (preferabil negru) şi din material care să nu reflecte lumina.
Alte posturi pe această temă:
Configuraţia ideală pentru noul televizor
Tehnologile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
Îmi tot puneam întrebarea: Ce este contrastul dinamic? Am citit un articol specializat şi am aflat diferenţa între contrastul dinamic şi cel static. Atenţie că nicio promovare de marketing nu spune un cuvânt despre contrastul static. El este de fapt cel care contează.
Contrastul, în general, se referă la direfenţa tonurilor de griuri dintre alb şi negru.
Contrastul static se referă la diferenţa dintre alb şi negru pe care imagine de pe televizor, atunci când se dă pauză (still screen) o are.
Contrasul dinamic se referă la maximum posibil al acestei diferenţe.
Din acest motiv, contrastul care cotează (pentru că reflectă realitatea) este el static. Care este întotdeauna mic, dar real. Deoarece exprimă un record al acelui model de televizor, contrastul dinamic va fi întotdeauna acela din prezentări şi din reclame. Dar nu este ceea ce de fapt cumperi.
Concluzia:
Înainte de a cumpăra un televizor, nu vă lăsaţi vrăjiţi de cifre cu multe zerouri ale contrastului dinamic. Întrebaţi care este contrastul static.
Articolul poate fi găsit aici.
PS
Oricum, orice contrast de peste 1000:1 poate fi observat clar, la advărata valoare numai în condiţii de cinematograf: singura sursă de lumină din încăpere este ecranul, iar pereţii sunt vopsiţi în culori închise (preferabil negru) şi din material care să nu reflecte lumina.
Alte posturi pe această temă:
Configuraţia ideală pentru noul televizor
Tehnologile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
miercuri, 2 decembrie 2009
Băsescu/PD: disperare şi oportunism
Din agresivitatea de limbaj a lui Traian Băsescu şi a susţinătorilor săi, precum şi din gesturile disperate pe care le fac (cu miros de "plan B"), reiese că pediştii sunt disperaţi.
Situaţia de fapt este următoarea:
- sondajele indică Geoană - 53% şi Băsescu - 47% (înainte de faza cu copilul)
- Crin Antonescu şi PNL îl susţin public şi deschis pe Mircea Geoană.
Cum cheia câştigării cursei stă în voturile lui Crin Antonescu, a încercat şi Băsescu în primele două zile să atragă electoratul liberal. Cu păcăleala că "dreapta a câştigat". Anticomunişti de ocazie, creştin-democraţi deveniţi peste noapte că aşa a avut chef Băsescu, pediştii au crezut că ne pot duce de nas. După ce Antonescu a spus că nu îl susţine deloc pe Băsescu, Băsescu în tupeul lui a declarat că el nu discută cu nimeni. Îmi aduce aminte de o fosta colegă de muncă de acum 5 ani care se tot ţinea de mine. Dacă tot îşi aranja programul să plece odată cu mine deşi se devia mult de la drumul ei, i-am propus să rămânem undeva să discutăm. În loc să-i spun din prima că pa, am făcut o introducere. Mirosind trendul discuţiei, mi-a tăiat-o brusc că "hai să nu ne mai vedem", ca să o spună ea. Am fost de acord, şi i-am spus că oricum nu-mi plăcea de ea. S-a ridicat nervoasă spunând "ca orice bărbat respins, începi să jigneşti". Cam aşa şi cu Băsescu, dacă nu-l bagă nimeni în seamă, spune că el nu negociază.
Anticomunişti, că e la modă
Păi nu spunea iniţial că nu ştie dacă vrea să candideze? Acum scoate oameni în stradă să protesteze împotriva comunismului.
În primul rând, mergând înapoi pe firul istoriei, PD-L este în fapt PD, cu o facţiune liberală (desprinsă din PNL, condusă de Teodor Stolojan şi controlată de Valeriu Stoica, numită Platforma Liberală, apoi PLD, apoi a fuzionat cu PD). PD se numea iniţial, în 1995 "PD (FSN)". Înainte se numea FSN. Din 1991, bucata de FSN fidelă lui Ion Iliescu a plecat formând FDSN, devenit apoi PDSR, devenit apoi (după absorbţia PSDR-ului lui Sergiu Cunescu) PSD. Păi, Blaga şi Băsescu erau între deputaţii şi senatorii FSN din 1990 care aplaudau actele minerilor. Au făcut parte din angrenajele de acaparare a puterii de către Ion Iliescu şi din aparatul de represiune din 1990.
Acum, se dau anticomunişti. Aşa, că e la modă. Aşa, că o cere momentul. Cică sunt creştin-democraţi. Păi, şi aşa au devenit tot de ocazie. Cum? Simplu. FSN era iniţial doar un mijloc prin care gruparea Ion Iliescu, controlată de Mihail Gorbaciov şi acţionând la ordine şi în coordonarea directă a KGB (centrul de comandă era iniţial la MApN, în telefonul lui Victor Stănculescu, în prima parte a zilei de 22 decembrie, apoi s-a mutat în sediul CC; a propos, Ion Iliescu nu a precizat până acum de ce în drumul de la TVR din Aviatorilor până la CC s-a oprit la ambasada URSS de le Kiseleff) s-a instalat la putere. Apoi a conservat puterea, a zdrobit opoziţia celor care croiau democraţie pe bune, cu voinţa poporului nu doar glasnost (o opoziţie decorativă, doar cu rolul de a supapă a răbufnirilor populare), după cum era planul lui Gorbaciov pentru Europa de Est. Pe fond, FSN este continuatorul de drept al PCR, fiind transformarea acestuia şi revenirea de la comunismul independent de Moscova practicat de Nicolae Ceauşescu înapoi sub pulpana Moscovei. Chiar dacă nu prin comunism, măcar prin altă formă.
În 1989, Traian Băsescu era nomenclaturist în aparatul de partid. Acum se dă anticomunist. În iunie 1990, era secretar de stat pe transporturi navale în Ministerul Transporturilor, deci tot în aparatul de conducere. Atenţie, nu a fost membru simplu de partid, printre cei luaţi la grămadă, sau intraţi ca să poată face o carieră într-un sistem dictatorial, era nomenclaturist. Atenţie, nu era un simplu cetăţean care afla de la televizor de ororile şi crimele minerilor din iunie 1990.
Cum a ajuns PD un partid creştin democrat?
În al doilea rând, FSN era în 1990 o structură de monolit, rolul opoziţie fiind diminuat, intenţia fiind doar de a avea rol decorativ. FSN era partidul-stat, care permitea prin glasnost şi perestroika, adică să existe opoziţie pe plan politic şi iniţiativă privată pe plan economic. Eşalonul doi al PCR, foşti spioni sovietici, lingăi care ar fi ţinut cu oricine pentru a-şi păstra sau a primi privilegii şi diverşi oportunişti erau în fapt FSN din 1990. În 1991, la spargerea FSN, gruparea preşedintelu Ion Iliescu a creat FDSN, iar oamenii fideli premierului Petre Roman au rămas într-un FSN mai mic, reconceput pe noua dimensiune. În alegerile din 1992, au participat FDSN şi FSN cu liste separate, iar la postul de preşedinte din partea FSN a participat Caius Traian Dragomir (ilustru anonim înainte şi după alegeri, Petre Roman era peste tot cu el în campanie). FDSN a câştigat alegerile cu 28%, s-a aliat cu PSM (3%), PUNR (8%) şi PRM (3,8%) pentru a avea majoritate. FSN (10%) a intrat în opoziţie, dar separat de opoziţia democratică cristalizată în CDR (20%), la care se adăuga şi UDMR (7,5%).
Atenţie acum la PSDR-ul lui Sergiu Cunescu. PSDR a candidat singur pe liste în 1990 şi a luat 1%. În 1992, a candidat pe listele CDR. Fiind singura formaţiune de stânga din rândul opoziţiei democratice, iar restul partidelor erau de dreapta, Sergiu Cunescu s-a decis să-şi scoată partidul din CDR. Ca un partid social-democrat veritabil, era membru al Internaţionalei Socialiste. Dar nu performa bine în alegeri, spaţiul stângii fiind ocupat de PDSR şi PSM. În 1996 intră în parlament prin alianţa USD (împreună cu PD), iar în 2000 intră în parlament prin alianţa PDSR (Polul Democraţiei Sociale din România, aceeaşi siglă ca Partidul Democraţiei Sociale din România, format din PDSR, PSDR şi PUR). Dispare din viaţa politică în 2001 când fuzionează cu PDSR pentru a forma PSD.
În 1996, FSN îşi schimbă numele în PD (FSN), iar apoi cu ajutorul PSDR intră în Internaţionala Socialistă. Trocul a fost introducerea PSDR în parlament, prin vehiculul numit USD (Uniunea Social Democrată), o alianţă între cele două partide, unde PD avea 75% iar PSDR 25% dintre parlamentari, deşi proporţia voturilor era de 90-10.
Rămâne partid de stânga, renunţă la particula "FSN" dintre paranteze în 1998. În 2000 participă singur în alegeri, ca PD (7%). Între 2000-2004 face opoziţie alături de PNL. În 2005 se retrage din Internaţionala Socialistă şi în 2006 intră în PPE (Partidul Popular European). Popularii europeni se uitau cu îngrijorare la faptul că PNŢCD (singurul partid creştin-democrat din România) a ieşit din parlament în 2000 şi nu a mai putut intra în 2004. Aşa că au acceptat.
Ah, şi PD a devenit creştin-democrat după ce i s-a sculat aşa lui Băsescu într-o dimineaţă de congres, printr-un vot în unanimitate şi cu documente programatice făcute în grabă, copy-paste după documentele anterioare, de partid de stânga.
Oportunitatea
Social-democraţi când aveau nevoie de recunoaştere internaţională, creştin-democraţi când aşa i s-a sculat lui Băsescu. Acum, li se pare că anticomunismul dă bine. Interesant acum este faptul că Corneliu Coposu a devenit un simbol pe care toată lumea şi-l însuşeşte. Interesant este faptul că anticomunismul a devenit o atitudine pe care toată lumea şi-o arogă. Faptul că au dispărut atitudinile comunistoide din 1990, "nu ne vindem ţara", "capitalismul ne lasă fără locuri de muncă", "străinii vor să ne dea afară şi să vîndă aici produsele lor" iar viziunea lui Corneliu Coposu a devenit cam 90% realitatea care ne înconjoară acum, după 20 de ani, nu poate decât să fie un lucru bun. Cam nasol cu oportuniştii care acum au devenit anticomunişti pentru că aşa dă bine.
De regulă, oportuniştii nu-s oameni de bază. Stau cu tine şi susţin o idee că aşa au ei interesul de moment. Cine a tot fost oportunist, va rămâne mereu. Rămâne la ideea de bază că trebuie să fie unde îi e momentan bine. Nu susţin o idee, ci se modifică aşa cum bate vântul. Iar PD şi Băsescu sunt oportunişti din naştere. Comunişti înainte de 90 că numai aşa le putea fi bine... anticomunişti în 2009 că să-i păcălească pe unii, să-l voteze, să rămână la putere... să le fie bine.
Epilog
Declaraţia anticomunistului de ocazie Traian Băsescu în 2006:
"Nu avem o evaluare ştiinţifică pentru a putea condamna comunismul".
Anticomunistul Traian Băsescu nu a ştiut de ce e nevoie să condamne comunismul, a avut nevoie de o comisie şi de un raport. Habar n-avea despre închisori, canal, exil, anchete, luptătorii din munţi, masacrarea conducerii politice la Sighet, decimarea elitei intelectuale la canal, experimentul oripilant de la Piteşti, gulagul, lagărele de muncă forţată, naţionalizările de case, fabrici, terenuri... genocidul comunist, holocaustul roşu! Habar n-are. Pe vremea regimului comunist lucra la Anvers. Câţi români puteau lucra în Vest? Cam nimeni, doar cei din aparatul opresor.
De asemenea, după condamnarea comunismului... Băsescu nu a mai continuat, că nu mai renta electoral. Muncă multă, cu rezultate electorale mici. Condamnarea comunismului nu a adus după sine condamnarea conducerii, a activiştilor, a gardienilor din închisori, a ofiţerilor de securitate, a anchetatorilor şi mai ales a conducerii. Oamenii care alcătuiau mecanismul aparatului de stat au scăpat.
Situaţia de fapt este următoarea:
- sondajele indică Geoană - 53% şi Băsescu - 47% (înainte de faza cu copilul)
- Crin Antonescu şi PNL îl susţin public şi deschis pe Mircea Geoană.
Cum cheia câştigării cursei stă în voturile lui Crin Antonescu, a încercat şi Băsescu în primele două zile să atragă electoratul liberal. Cu păcăleala că "dreapta a câştigat". Anticomunişti de ocazie, creştin-democraţi deveniţi peste noapte că aşa a avut chef Băsescu, pediştii au crezut că ne pot duce de nas. După ce Antonescu a spus că nu îl susţine deloc pe Băsescu, Băsescu în tupeul lui a declarat că el nu discută cu nimeni. Îmi aduce aminte de o fosta colegă de muncă de acum 5 ani care se tot ţinea de mine. Dacă tot îşi aranja programul să plece odată cu mine deşi se devia mult de la drumul ei, i-am propus să rămânem undeva să discutăm. În loc să-i spun din prima că pa, am făcut o introducere. Mirosind trendul discuţiei, mi-a tăiat-o brusc că "hai să nu ne mai vedem", ca să o spună ea. Am fost de acord, şi i-am spus că oricum nu-mi plăcea de ea. S-a ridicat nervoasă spunând "ca orice bărbat respins, începi să jigneşti". Cam aşa şi cu Băsescu, dacă nu-l bagă nimeni în seamă, spune că el nu negociază.
Anticomunişti, că e la modă
Păi nu spunea iniţial că nu ştie dacă vrea să candideze? Acum scoate oameni în stradă să protesteze împotriva comunismului.
În primul rând, mergând înapoi pe firul istoriei, PD-L este în fapt PD, cu o facţiune liberală (desprinsă din PNL, condusă de Teodor Stolojan şi controlată de Valeriu Stoica, numită Platforma Liberală, apoi PLD, apoi a fuzionat cu PD). PD se numea iniţial, în 1995 "PD (FSN)". Înainte se numea FSN. Din 1991, bucata de FSN fidelă lui Ion Iliescu a plecat formând FDSN, devenit apoi PDSR, devenit apoi (după absorbţia PSDR-ului lui Sergiu Cunescu) PSD. Păi, Blaga şi Băsescu erau între deputaţii şi senatorii FSN din 1990 care aplaudau actele minerilor. Au făcut parte din angrenajele de acaparare a puterii de către Ion Iliescu şi din aparatul de represiune din 1990.
Acum, se dau anticomunişti. Aşa, că e la modă. Aşa, că o cere momentul. Cică sunt creştin-democraţi. Păi, şi aşa au devenit tot de ocazie. Cum? Simplu. FSN era iniţial doar un mijloc prin care gruparea Ion Iliescu, controlată de Mihail Gorbaciov şi acţionând la ordine şi în coordonarea directă a KGB (centrul de comandă era iniţial la MApN, în telefonul lui Victor Stănculescu, în prima parte a zilei de 22 decembrie, apoi s-a mutat în sediul CC; a propos, Ion Iliescu nu a precizat până acum de ce în drumul de la TVR din Aviatorilor până la CC s-a oprit la ambasada URSS de le Kiseleff) s-a instalat la putere. Apoi a conservat puterea, a zdrobit opoziţia celor care croiau democraţie pe bune, cu voinţa poporului nu doar glasnost (o opoziţie decorativă, doar cu rolul de a supapă a răbufnirilor populare), după cum era planul lui Gorbaciov pentru Europa de Est. Pe fond, FSN este continuatorul de drept al PCR, fiind transformarea acestuia şi revenirea de la comunismul independent de Moscova practicat de Nicolae Ceauşescu înapoi sub pulpana Moscovei. Chiar dacă nu prin comunism, măcar prin altă formă.
În 1989, Traian Băsescu era nomenclaturist în aparatul de partid. Acum se dă anticomunist. În iunie 1990, era secretar de stat pe transporturi navale în Ministerul Transporturilor, deci tot în aparatul de conducere. Atenţie, nu a fost membru simplu de partid, printre cei luaţi la grămadă, sau intraţi ca să poată face o carieră într-un sistem dictatorial, era nomenclaturist. Atenţie, nu era un simplu cetăţean care afla de la televizor de ororile şi crimele minerilor din iunie 1990.
Cum a ajuns PD un partid creştin democrat?
În al doilea rând, FSN era în 1990 o structură de monolit, rolul opoziţie fiind diminuat, intenţia fiind doar de a avea rol decorativ. FSN era partidul-stat, care permitea prin glasnost şi perestroika, adică să existe opoziţie pe plan politic şi iniţiativă privată pe plan economic. Eşalonul doi al PCR, foşti spioni sovietici, lingăi care ar fi ţinut cu oricine pentru a-şi păstra sau a primi privilegii şi diverşi oportunişti erau în fapt FSN din 1990. În 1991, la spargerea FSN, gruparea preşedintelu Ion Iliescu a creat FDSN, iar oamenii fideli premierului Petre Roman au rămas într-un FSN mai mic, reconceput pe noua dimensiune. În alegerile din 1992, au participat FDSN şi FSN cu liste separate, iar la postul de preşedinte din partea FSN a participat Caius Traian Dragomir (ilustru anonim înainte şi după alegeri, Petre Roman era peste tot cu el în campanie). FDSN a câştigat alegerile cu 28%, s-a aliat cu PSM (3%), PUNR (8%) şi PRM (3,8%) pentru a avea majoritate. FSN (10%) a intrat în opoziţie, dar separat de opoziţia democratică cristalizată în CDR (20%), la care se adăuga şi UDMR (7,5%).
Atenţie acum la PSDR-ul lui Sergiu Cunescu. PSDR a candidat singur pe liste în 1990 şi a luat 1%. În 1992, a candidat pe listele CDR. Fiind singura formaţiune de stânga din rândul opoziţiei democratice, iar restul partidelor erau de dreapta, Sergiu Cunescu s-a decis să-şi scoată partidul din CDR. Ca un partid social-democrat veritabil, era membru al Internaţionalei Socialiste. Dar nu performa bine în alegeri, spaţiul stângii fiind ocupat de PDSR şi PSM. În 1996 intră în parlament prin alianţa USD (împreună cu PD), iar în 2000 intră în parlament prin alianţa PDSR (Polul Democraţiei Sociale din România, aceeaşi siglă ca Partidul Democraţiei Sociale din România, format din PDSR, PSDR şi PUR). Dispare din viaţa politică în 2001 când fuzionează cu PDSR pentru a forma PSD.
În 1996, FSN îşi schimbă numele în PD (FSN), iar apoi cu ajutorul PSDR intră în Internaţionala Socialistă. Trocul a fost introducerea PSDR în parlament, prin vehiculul numit USD (Uniunea Social Democrată), o alianţă între cele două partide, unde PD avea 75% iar PSDR 25% dintre parlamentari, deşi proporţia voturilor era de 90-10.
Rămâne partid de stânga, renunţă la particula "FSN" dintre paranteze în 1998. În 2000 participă singur în alegeri, ca PD (7%). Între 2000-2004 face opoziţie alături de PNL. În 2005 se retrage din Internaţionala Socialistă şi în 2006 intră în PPE (Partidul Popular European). Popularii europeni se uitau cu îngrijorare la faptul că PNŢCD (singurul partid creştin-democrat din România) a ieşit din parlament în 2000 şi nu a mai putut intra în 2004. Aşa că au acceptat.
Ah, şi PD a devenit creştin-democrat după ce i s-a sculat aşa lui Băsescu într-o dimineaţă de congres, printr-un vot în unanimitate şi cu documente programatice făcute în grabă, copy-paste după documentele anterioare, de partid de stânga.
Oportunitatea
Social-democraţi când aveau nevoie de recunoaştere internaţională, creştin-democraţi când aşa i s-a sculat lui Băsescu. Acum, li se pare că anticomunismul dă bine. Interesant acum este faptul că Corneliu Coposu a devenit un simbol pe care toată lumea şi-l însuşeşte. Interesant este faptul că anticomunismul a devenit o atitudine pe care toată lumea şi-o arogă. Faptul că au dispărut atitudinile comunistoide din 1990, "nu ne vindem ţara", "capitalismul ne lasă fără locuri de muncă", "străinii vor să ne dea afară şi să vîndă aici produsele lor" iar viziunea lui Corneliu Coposu a devenit cam 90% realitatea care ne înconjoară acum, după 20 de ani, nu poate decât să fie un lucru bun. Cam nasol cu oportuniştii care acum au devenit anticomunişti pentru că aşa dă bine.
De regulă, oportuniştii nu-s oameni de bază. Stau cu tine şi susţin o idee că aşa au ei interesul de moment. Cine a tot fost oportunist, va rămâne mereu. Rămâne la ideea de bază că trebuie să fie unde îi e momentan bine. Nu susţin o idee, ci se modifică aşa cum bate vântul. Iar PD şi Băsescu sunt oportunişti din naştere. Comunişti înainte de 90 că numai aşa le putea fi bine... anticomunişti în 2009 că să-i păcălească pe unii, să-l voteze, să rămână la putere... să le fie bine.
Epilog
Declaraţia anticomunistului de ocazie Traian Băsescu în 2006:
"Nu avem o evaluare ştiinţifică pentru a putea condamna comunismul".
Anticomunistul Traian Băsescu nu a ştiut de ce e nevoie să condamne comunismul, a avut nevoie de o comisie şi de un raport. Habar n-avea despre închisori, canal, exil, anchete, luptătorii din munţi, masacrarea conducerii politice la Sighet, decimarea elitei intelectuale la canal, experimentul oripilant de la Piteşti, gulagul, lagărele de muncă forţată, naţionalizările de case, fabrici, terenuri... genocidul comunist, holocaustul roşu! Habar n-are. Pe vremea regimului comunist lucra la Anvers. Câţi români puteau lucra în Vest? Cam nimeni, doar cei din aparatul opresor.
De asemenea, după condamnarea comunismului... Băsescu nu a mai continuat, că nu mai renta electoral. Muncă multă, cu rezultate electorale mici. Condamnarea comunismului nu a adus după sine condamnarea conducerii, a activiştilor, a gardienilor din închisori, a ofiţerilor de securitate, a anchetatorilor şi mai ales a conducerii. Oamenii care alcătuiau mecanismul aparatului de stat au scăpat.
duminică, 29 noiembrie 2009
Sunt un admirator
Parodie foarte tare la telefonul "anonim" dat de Elena Udrea la Realitatea FM, în care a spus că nu este Elena Udrea, ci o admiratoare.
vineri, 27 noiembrie 2009
Poza copilului pe care l-a lovit Băsescu
Traian Băsescu nu stă. El face ce-i spune Felix Tătaru. Adică spune chestii să fie spuse, deşi nu dă doi bani pe vorbele sale. I-a zis probabil Felix Tătaru să spună "Nu am lovit niciodată niciun copielh" şi asta a spus. Bine, pe de o parte, sigur Traian Băsescu atunci când era copil s-a bătut în faţa blocului şi a lovit alt copil.
De cealaltă parte, m-aş aştepta la Felix Tătaru să vină cu o chestie halucinogenă, de genul "Am găsit poza celui deghizat în copil."
"Era trimis de moguli... Vântu, Patriciu, Voiculescu... alianţa de la Grivco... eu sunt singur împotriva tuturor... nu am relaţii fizice cu Elena Udrea... Adriean Videanu e un om cinstit... Nu îi controlez pe Căşuneanu şi Umbrărescu... Poporul ţine cu mine..." Oricum, ce spune Băsescu nu mai contează.
De cealaltă parte, m-aş aştepta la Felix Tătaru să vină cu o chestie halucinogenă, de genul "Am găsit poza celui deghizat în copil."
"Era trimis de moguli... Vântu, Patriciu, Voiculescu... alianţa de la Grivco... eu sunt singur împotriva tuturor... nu am relaţii fizice cu Elena Udrea... Adriean Videanu e un om cinstit... Nu îi controlez pe Căşuneanu şi Umbrărescu... Poporul ţine cu mine..." Oricum, ce spune Băsescu nu mai contează.
joi, 26 noiembrie 2009
Facem şi noi afaceri la ei
Acum vreo patru ani rămăsesem mirat de faptul că o companie feroviară străină va putea să vină la noi să să opereze pe rute interne. Trebuia să aflu asta cândva, nu m-am născut învăţat. În fond, asta presupune liberalizarea transportului feroviar. Dacă CFR-ul unguresc are tarife mai mici pe distanţa care mă interesează pe mine, iar bilet la ei şi merg cu trenul lor. Sau dacă e un confort mai bun, ajungem mai repede sau îmi convine după alte criterii. Asta înseamnă că şi noi am avea dreptul să operăm la ei, nu?
Am aflat cu o plăcută surprindere că o companie aviatică românească va opera pe rute care nu au nicio treabă cu România. Este vorba despre Carpatair care va lansa, începând din 7 decembrie, zboruri pe ruta Budapesta-Veneţia şi retur.
Contează mai puţin detaliile tehnice, dar pentru pasionaţi trebuie precizate: zborul va fi operat cu aeronave de tip Saab 2.000, cu o capacitate de 50 de locuri.
Ah, ca dovadă că eram în necunoştinţă de cauză, Carpatair mai opera deja zboruri pe ruta Budapesta-Chişinău. Zboruri directe, fără escale.
Şi încă o dovadă, Blue Air are curse Milano-Napoli şi Salonic-Paphos (adică din Grecia în Cipru). Compania de stat Tarom operează numai curse care au un punct (plecare sau sosire) în România.
Am aflat cu o plăcută surprindere că o companie aviatică românească va opera pe rute care nu au nicio treabă cu România. Este vorba despre Carpatair care va lansa, începând din 7 decembrie, zboruri pe ruta Budapesta-Veneţia şi retur.
Contează mai puţin detaliile tehnice, dar pentru pasionaţi trebuie precizate: zborul va fi operat cu aeronave de tip Saab 2.000, cu o capacitate de 50 de locuri.
Ah, ca dovadă că eram în necunoştinţă de cauză, Carpatair mai opera deja zboruri pe ruta Budapesta-Chişinău. Zboruri directe, fără escale.
Şi încă o dovadă, Blue Air are curse Milano-Napoli şi Salonic-Paphos (adică din Grecia în Cipru). Compania de stat Tarom operează numai curse care au un punct (plecare sau sosire) în România.
miercuri, 25 noiembrie 2009
Rezultate finale alegeri prezidenţiale (turul I)
Rezultatele finanle ale alegerilor din 22 noiembrie 2009 pentru alegerea preşedintelui României sunt următoarele:
Traian Băsescu (PD-L) - 32,44% / 3.153.640 voturi
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 31,15% / 3.027.838 voturi
-------------------------
George-Crin-Laurenţiu Antonescu (PNL) - 20,02% / 1.945.831 voturi
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - 5,56% / 540.380 voturi
Hunor Kelemen (UDMR) - 3,83% / 372.764 voturi
Sorin-Mircea Oprescu (independent) - 3,18% / 309.764 voturi
George Becali (PNG-CD) - 1,91% / 186.390 voturi
Remus-Florinel Cernea (Partidul Verde) - 0,62% / 60.539 voturi
Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) - 0,44% / 43.684 voturi
Gheorghe-Eduard Manole (independent) - 0,35% / 34.189 voturi
Ovidiu-Cristian Iane (Partidul Verde Ecologist) - 0,23% / 22.515 voturi
Constantin-Ninel Potârcă (independent) - 0,21% / 21.306 voturi
Participare la vot: 54,37% (9.946.748 de alegători din totalul de 18.293.277)
Voturi valabil exprimate: 9.718.840 (97,70% din voturile exprimate)
Voturi nule: 227.446 (2,28% din voturile exprimate)
Mă mir cum de candidaţii de la Gigi Becali în jos au obţinut mai puţine voturi decât semnături. Numărul minim de semnături pentru susţinerea unui candidat este de 200.000.
Rezultate pentru turul II
Traian Băsescu (PD-L) - 32,44% / 3.153.640 voturi
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 31,15% / 3.027.838 voturi
-------------------------
George-Crin-Laurenţiu Antonescu (PNL) - 20,02% / 1.945.831 voturi
Corneliu Vadim Tudor (PRM) - 5,56% / 540.380 voturi
Hunor Kelemen (UDMR) - 3,83% / 372.764 voturi
Sorin-Mircea Oprescu (independent) - 3,18% / 309.764 voturi
George Becali (PNG-CD) - 1,91% / 186.390 voturi
Remus-Florinel Cernea (Partidul Verde) - 0,62% / 60.539 voturi
Constantin Rotaru (Partidul Alianţa Socialistă) - 0,44% / 43.684 voturi
Gheorghe-Eduard Manole (independent) - 0,35% / 34.189 voturi
Ovidiu-Cristian Iane (Partidul Verde Ecologist) - 0,23% / 22.515 voturi
Constantin-Ninel Potârcă (independent) - 0,21% / 21.306 voturi
Participare la vot: 54,37% (9.946.748 de alegători din totalul de 18.293.277)
Voturi valabil exprimate: 9.718.840 (97,70% din voturile exprimate)
Voturi nule: 227.446 (2,28% din voturile exprimate)
Mă mir cum de candidaţii de la Gigi Becali în jos au obţinut mai puţine voturi decât semnături. Numărul minim de semnături pentru susţinerea unui candidat este de 200.000.
Rezultate pentru turul II
Vorbe din 1990
Iată câteva vorbe din 1990, care cred eu că au schimbat România, deturnând-o de la drumul său. Mintea oamenilor era o foaie goală de hârtie, iar Ion Iliescu a avut pixul în mână şi a scris ce a vrut.
"Nu supralicitaţi cartea anticomunismului. [...] Ţineţi seama de faptul că Revoluţia a fost majoritar anticeauşistă. Nu anticomunistă!"
Cristian Tudor Popescu, într-un editorial
„Nu de dezbinare, nu de sectarism şi exclusivism, nu de poziţii înguste de partid avem nevoie acum, ci de unitate în gând şi faptă”
Ion Iliescu, 7 ianuarie 1990, acuzând faptul că partidele politice abia apărute vor să aibă puncte de vedere diferite de FSN
"S-a formulat cerinţa expresă să declarăm deschis că vom participa la alegeri. Ei [muncitorii] nici nu înţeleg cum s-ar putea ca Frontul să nu participe la alegeri. Noi am fost din primul moment cu Frontul şi cu el vrem să votăm! – au spus minerii din Valea Jiului”
Ion Iliescu, 23 ianuarie 1990, încercând să explice că de fapt poporul îl vrea
„Cei capabili să reformeze sistemul sunt tocmai cei care aparţin sistemului şi care au căpătat această experienţă generală, pentru că numai ei pot analiza din interior toate pârghiile transformatoare, pe o bază reală. Sigur, există şi metoda de învăţare a înotului: îl arunci pe om în apă şi el trebuie să dea din mâini şi din picioare. Sau, îl înveţi sistematic înotul, ca să aibă certitudine”
Ion Iliescu, 17 mai 1990, încercând să eludeze punctul 8 de la Timişoara. Teoria asta se putea întoarce împotriva lui, deoarece cel mai potrivit om să conducă ţara ar fi fost... Nicolae Ceauşescu!
Acum, găsiţi poziţii similare în declaraţiile lui Traian Băsescu 2009. El este omul potrivit pentru a conduce ţara, de fapt poporul suveran îl vrea şi alte păreri nu contează, decât a lui.
"Nu supralicitaţi cartea anticomunismului. [...] Ţineţi seama de faptul că Revoluţia a fost majoritar anticeauşistă. Nu anticomunistă!"
Cristian Tudor Popescu, într-un editorial
„Nu de dezbinare, nu de sectarism şi exclusivism, nu de poziţii înguste de partid avem nevoie acum, ci de unitate în gând şi faptă”
Ion Iliescu, 7 ianuarie 1990, acuzând faptul că partidele politice abia apărute vor să aibă puncte de vedere diferite de FSN
"S-a formulat cerinţa expresă să declarăm deschis că vom participa la alegeri. Ei [muncitorii] nici nu înţeleg cum s-ar putea ca Frontul să nu participe la alegeri. Noi am fost din primul moment cu Frontul şi cu el vrem să votăm! – au spus minerii din Valea Jiului”
Ion Iliescu, 23 ianuarie 1990, încercând să explice că de fapt poporul îl vrea
„Cei capabili să reformeze sistemul sunt tocmai cei care aparţin sistemului şi care au căpătat această experienţă generală, pentru că numai ei pot analiza din interior toate pârghiile transformatoare, pe o bază reală. Sigur, există şi metoda de învăţare a înotului: îl arunci pe om în apă şi el trebuie să dea din mâini şi din picioare. Sau, îl înveţi sistematic înotul, ca să aibă certitudine”
Ion Iliescu, 17 mai 1990, încercând să eludeze punctul 8 de la Timişoara. Teoria asta se putea întoarce împotriva lui, deoarece cel mai potrivit om să conducă ţara ar fi fost... Nicolae Ceauşescu!
Acum, găsiţi poziţii similare în declaraţiile lui Traian Băsescu 2009. El este omul potrivit pentru a conduce ţara, de fapt poporul suveran îl vrea şi alte păreri nu contează, decât a lui.
marți, 24 noiembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
UPDATE: Alte două alegeri din 22 noiembrie
În afară de alegerile prezidenţiale şi de referendumul cu două buletine pentru organizarea Parlamentului, în România au mai avut loc încă un referendum şi încă nişte alegeri.
În oraşul Voluntari, alegătorii au mai avut încă un buletin de vot. Acolo s-a ţinut un referendum local pe tema transformării oraţului Voluntari în Sectorul 7 al Bucureştiului. La prima estimare de azi dimineaţă, circa 80% dintre voturi au fost "Da". O parte dintre locuitori, mai ales cei din cartierul Pipera (pe când VOluntari era comună, Pipera era sat; după ce VOluntari a devenit oraş, Pipera a devenit cartier) doresc anexarea cartierului lor la Sectorul 1. Încă nu au făcut referendum pe această temă, doar au votat "Nu". Prezenţa la vot a fost de 54%.
În Mediaş au avut loc alegeri pentru postul de primar. Candidatul PD-L, Teodor Neamţu, a obţinut până acum 68,27% din voturi, câştigând practic din primul tur. El a mai fost susţinut de UDMR şi FDGR. Pe următoarele locuri s-au situat:
George Stelian Petrescu (PNL) - 12,85%
Dănuţ Traian Oşvath (independent) - 2,89%
Ioan Sărăşan (PRM) - 1,80%
Ioan Krizbai (PNG-CD) - 0,78%
Prezenţa la vot a fost de 49,52%.
UPDATE - Alte referendumuri pe 6 decembrie
Pe 6 decembrie, cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui, vor mai avea loc două referendumuri. În Braşov şi în Caransebeş, cetăţenii vor fi întrebaţi dacă sunt de acord cu legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri uşoare.
În oraşul Voluntari, alegătorii au mai avut încă un buletin de vot. Acolo s-a ţinut un referendum local pe tema transformării oraţului Voluntari în Sectorul 7 al Bucureştiului. La prima estimare de azi dimineaţă, circa 80% dintre voturi au fost "Da". O parte dintre locuitori, mai ales cei din cartierul Pipera (pe când VOluntari era comună, Pipera era sat; după ce VOluntari a devenit oraş, Pipera a devenit cartier) doresc anexarea cartierului lor la Sectorul 1. Încă nu au făcut referendum pe această temă, doar au votat "Nu". Prezenţa la vot a fost de 54%.
În Mediaş au avut loc alegeri pentru postul de primar. Candidatul PD-L, Teodor Neamţu, a obţinut până acum 68,27% din voturi, câştigând practic din primul tur. El a mai fost susţinut de UDMR şi FDGR. Pe următoarele locuri s-au situat:
George Stelian Petrescu (PNL) - 12,85%
Dănuţ Traian Oşvath (independent) - 2,89%
Ioan Sărăşan (PRM) - 1,80%
Ioan Krizbai (PNG-CD) - 0,78%
Prezenţa la vot a fost de 49,52%.
UPDATE - Alte referendumuri pe 6 decembrie
Pe 6 decembrie, cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui, vor mai avea loc două referendumuri. În Braşov şi în Caransebeş, cetăţenii vor fi întrebaţi dacă sunt de acord cu legalizarea prostituţiei şi a consumului de droguri uşoare.
duminică, 22 noiembrie 2009
Fragile tension/Hole to feed - Al treilea single de pe "Soundsof the Universe", un double A-side
Depeche Mode va scoate pe 7 decembrie 2009 al treilea single de pe albumul "Sounds of the Universe". Va fi un double A-side, adică vor fi promovate ambele cântece. Aparent, cântecul de bază ar fi "Fragile tension", dacă ne uităm la ultimul caz de double A-side, John the revelator/Lilian, în care JTR a beneficiat de promovarea mai intensă.Ca formate, până acum s-a anunţat un CD, un dublu vinil de 12", două formate electronice şi un cd promo. N-am auzit nimic de radio CD sau de un vinil 7".
formate comerciale pe suport fizic
CD BOND 42 (CD)
1. Fragile Tension (radio mix)
2. Hole To Feed (radio mix)
3. Perfect (Roger Sanchez Club mix)
4. Come Back (SixToes remix)
5. Fragile Tension (Laidback Luke remix)
6. Hole To Feed (Popof vocal mix)
7. Fragile Tension (Peter Bjorn And John remix)
8. Hole To Feed (Joebot remix)
12 BONG 42 (12" vinil)
A1. Fragile Tension (Stephan Bodzin remix) - ca mp3, pe iBONG42
A2. Fragile Tension (Kris Menace’s Love On Laserdisc remix)
B1. Hole To Feed (Popof Vocal mix) - pe CD
B2. Hole To Feed (Paul Woolford’s Easyfun Ethereal Disco mix) - ca mp3, pe iBONG42
C1. Perfect (Roger Sanchez Club mix) - pe CD
C2. Perfect (Ralphi Rosario dub)
D1. Peace (Hervé's 'Warehouse Frequencies' remix)
D2. Peace (Sander Van Doorn remix)
formate comerciale pe suport electronic
i BONG 42 - mp3 (toate piesele se găsesc pe Li BONG 42)
1. Fragile Tension (Radio mix)
2. Hole To Feed (Radio mix)
3. Come Back (SixToes remix)
4. Perfect (Ralphi & Craig Club remix)
5. Fragile Tension (Stephan Bodzin remix)
6. Hole To Feed (Paul Woolford's Easyfun Ethereal Disco mix)
7. Perfect (Roger Sanchez Club mix)
8. Fragile Tension (Solo Loves Panorama remix)
9. Hole To Feed (Popof vocal mix)
Li BONG 42 (acelaşi cu i BONG 42, dar cu piesă exclusivă, nr. 10)
1. Fragile Tension (Radio mix) - pe CD
2. Hole To Feed (Radio mix) - pe CD
3. Come Back (SixToes remix) - pe CD
4. Perfect (Ralphi & Craig Club remix)
5. Fragile Tension (Stephan Bodzin remix)
6. Hole To Feed (Paul Woolford's Easyfun Ethereal Disco mix)
7. Perfect (Roger Sanchez Club mix) - pe CD
8. Fragile Tension (Solo Loves Panorama remix)
9. Hole To Feed (Popof vocal mix) - pe CD
10. Perfect (Ralphi & Jody Club Remix)
format promoţional
PCD BONG 42- mp3 (toate piesele se găsesc pe CD-ul comercial)
1. Fragile Tension (radio mix)
2. Hole To Feed (radio mix)
3. Perfect (Roger Sanchez Club mix)
4. Come Back (SixToes remix)
5. Fragile Tension (Laidback Luke remix)
6. Hole To Feed (Popof vocal mix)
7. Fragile Tension (Peter Bjorn And John remix)
8. Hole To Feed (Joebot remix)
Primele două single-uri:
Peace
Wrong
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Clipuri "Fragile tension" şi "Hole to feed"
Pe 7 decembrie 2009 o să apară următorul single Depeche Mode, Fragile tension/Hole to feed. Va fi un double A-side, adică se vor promova ambele piese, niciuna fiind B-side. Astfel, ambele au clipuri, pe care le redau mai jos:
Fragile tension
Hole to feed
Al doilea clip nu-mi place, după cum am mai zis şi aici.
Fragile tension
Hole to feed
Al doilea clip nu-mi place, după cum am mai zis şi aici.
joi, 19 noiembrie 2009
Din 1 ianuarie, carburanţi mai scumpi
Prima zi din 2010 o să aducă preţuri mai mari la carburanţi. Din două motive.
În primul rând, accizele vor creşte. Acciza la benzină va creşte de la 436 euro/tonă la 452 euro/tonă. Acciza la motorină va creşte de la 336 euro/tonă la 347 euro/tonă.
În al doilea rând, accizele se calculează pe un curs mai mare. Acizele pentru 2009 au fost calculate la un curs de 3,7364 lei/euro, iar cele pentru 2010 vor fi calculate pentru un curs de 4,2688 lei/euro.
În primul rând, accizele vor creşte. Acciza la benzină va creşte de la 436 euro/tonă la 452 euro/tonă. Acciza la motorină va creşte de la 336 euro/tonă la 347 euro/tonă.
În al doilea rând, accizele se calculează pe un curs mai mare. Acizele pentru 2009 au fost calculate la un curs de 3,7364 lei/euro, iar cele pentru 2010 vor fi calculate pentru un curs de 4,2688 lei/euro.
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
UPDATE: Tehnologiile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
Am scris aici detaliile legate de configuraţia unui televizor LCD. Le mai redau încă o dată:
tip: LCD
format: 16:9
diagonală: împarte distanţa dintre ochi şi ecran la 3,5 (la mine e 80-85 cm)
rezoluţie: 1920x1080, adică "Full HD"
contrast: minim 10.000:1
luminozitate: minim 500 cd/m
frame rate: minim 100 MHz
mufe: cele trei composite, un coaxial, minim două HDMI
timp de răspuns: maxim 5 ms
Acestea sunt însă coordonatele generale. Dar, comparând modele de televizoare cu această configuraţie, am observat unele diferenţe. Nu mă interesează sunetul, deoarece am sistem audio, iar mufele de sunet nici nu o să intre în televizor. Unele au tuner HD (DVB-T)... Dar, ca la cardurile de credit, dincolo de coordonatele generale, diferenţa stă în ce anume oferă în plus fiecare marcă.
Fiecare foloseşte o tehnologie în plus, prin care îmbunătăţeşte imaginea. În afară de a lucra la a face un contrast mai mare şi totul la un preţ mai mic, fabricanţii cu branduri renumite mai lucrează şi la tehnologia de îmbunătăţire a imaginii. De exemplu, Sony avea Bravia Engine. Apoi a scos Bravia Engine 2, apoi Bravia Engine 2 Pro, acum Bravia Engine 3. Asta ca să vedem care este diferenţa între un tv de acum 3 ani şi unul de azi.
Le iau în ordinea în care le-am găsit.
LG
tehnologie: XD Engine (detalii aici) / varianta nouă este Dual XD Engine
caracteristici:
- Pixel Works (măreşte rezoluţia)
- Real Cinema (măreşte frame rate)
- Base Coordinator (îmbunătăţeşte luminozitatea şi profunzimea culorii)
- Super Detailer (îmbunătăţeşte imaginea când este o singură tonalitate)
- Noise Buster (măreşte semnalul pentru imaginea originală, eliminând blurarea de mişcare)
- True Colour (ajustează saturaţia, pentru a reda culori naturale)
LG mai are TruMotion (care măreşte frame rate) şi Intelligent Sensor 2 care ajustează imaginea la mediul ambiant, reducând din consumul de energie.
tehnologie: Ultra Clear Panel (detalii aici)
caracteristici:
- îmbunătăţeşte culorile;
- rata mare de contrast.
tehnologie: Motion Plus
caracteristici:
- introduce frame rate de 100 Hz (sau 200 Hz), care elimină blurarea de mişcare
tehnologie: Wide Colour Enhancer 2 (detalii aici şi aici)
caracteristici:
- redă roşu, verde şi albastru natural (Wide Colour Enhancer 1 nu includea şi roşu)
A apărut Wide Colour Enhancer 3 (detalii aici şi aici), care, în afară de culorile roşu, verde şi albastru din WCE2, îmbunătăţeşte şi culorile dintre cele acestea trei de bază: magenta, cyan şi galben.
tehnologie: Digital Natural Image Engine (DNIe) - detalii aici, aici şi aici
caracteristici: îmbunătăţeşte negrul, saturaţia de culoare
niveluri: Motion Optimizer (elimina blurarea de miscare si curata de purici), Contrast Enhancer (imbunateste contrastul si luminozitatea, cand e o singura tonalitate), Detail Enhancer (imbunatateste detaliile si contururile) şi Colour Optimizer
A apărut DNIe+, apoi DNI Pro.
De asemenea, Samsung are Crystal FHD Engine (detalii aici), care însumează toate corecţiile în afară de îmbunătăţimea profunzimii de culoare.
JVC
tehnologie: Clear Motion Drive III (detalii aici şi aici)
caracteristici: îmbunătăţeşte frame rate
tehnologie: TruD
caracteristici:
- îmbunătăţeşte contrastul
- îmbunătăţeşte luminozitatea
- elimină blurarea la mişcare
- liniile diagonale sunt mai line, nu în trepte
tehnologie: DynaPix HD
caracteristici:
- Real Bit Driver cu 12 biţi (culori naturale)
- Intelligent Clear NR (elimină blurarea de mişcare)
- Intelligent Colour (îmbunătăţeşte culorile)
Philips
tehnologie: Perfect Pixel HD (detalii aici şi aici) - 500 milioane pixeli/sec
caracteristici:
- Perfect Natural Motion (elimină blurarea de mişcare)
- Picture Quality (culoare, luminozitate, contrast, curăţarea de "purici")
- 200 Hz Clear LCD (reduce timpul de răspuns la 1 ms)
alte tehnologii sunt inferioare: Pixel Precise HD (detalii aici) - 250 milioane pixeli/sec, HD Natural Motion (detalii aici), Pixel Plus 3 HD (detalii aici) - 250 milioane pixeli/sec.
tehnologie: 3D Comb Filter
caracteristici: elimină încălecarea culorilor, a luminozităţii şi distorsionarea imaginii creată de "purici"
Sony mai are de lucru la Bravia Engine. Samsung are doi paşi înainte, deoarece Bravia Engine 3 de la Sony nu îmbunătăţeşte decât două culori de bază din trei.
Toshiba oferă chestii de bază pe care le oferă practic toţi.
Sharp şi JVC nu excelează prin nimic.
LG scoate un pic nasul, dar nu mult.
Philips are prea puţine chestii, dar toate alea pe care le îmbunătăţeşte merg bine.
La Panasonic nu m-am uitat în detaliu, încă.
După părerea mea, Samsung stă destul de bine. Dacă televizorul ales are:
tehnologie: 3D Comb Filter
caracteristici: elimină încălecarea culorilor, a luminozităţii şi distorsionarea imaginii creată de "purici"
Sony
tehnologie: Bravia Engine 3 (detalii aici)
caracteristici:- Extinde gama de tonuri (extinde gama de gradaţii între tonuri şi nuanţe)
- Îmbunătăţeşte contrastul
- Reproduce culorile (îmbunătăţeşte gama de culori)
- Reduce distorsiunile de culoare (3D Comb, elimină întrepătrunderea culorilor)
- Mişcarea mai cursivă (elimină blurarea la mişcare)
- Profunzime nuanţelor de verde şi albastru (atenţie, nu şi roşu; poate Bravia Engine 4...)
- Curăţă imaginile (curăţarea de "purici" pixel cu pixel)
- Face negrul mai profund (tot îmbunătăţirea contrastului...)
Aşadar, până acum, succesiunea a fost următoarea:
Bravia Engine (detalii aici)
Bravia Engine Ex (detalii aici şi aici)
Bravia Engine Pro (detalii aici)
Bravia Engine 2 (detalii aici)
Bravia Engine 2 Pro (detalii aici)
Bravia Engine 3 (detalii aici)
Panasonic
V-Real 4
Sharp
Aquos (detalii aici)
Toshiba
tehnologie: Active Vision LCD (detalii aici)
caracteristici:
- îmbunătăţeşte detaliile (de trei ori mai mulţi pixeli)
- îmbunătăţeşte culorile (de patru ori mai multe nuanţe de culoare)
- îmbunătăţeşte contrastul (ajustare automată)
- îmbunătăţeşte mişcarea (elimină încălecarea de contururi şi blurarea de mişcare)
tehnologie: 3D Colour Management
caracteristici: posibilitatea ajustării fiecărei culori
Notă
Am luat informaţiile de pe site-urile oficiale sau diferite prezentări/comparaţii ale acestor produse.
Sony mai are de lucru la Bravia Engine. Samsung are doi paşi înainte, deoarece Bravia Engine 3 de la Sony nu îmbunătăţeşte decât două culori de bază din trei.
Toshiba oferă chestii de bază pe care le oferă practic toţi.
Sharp şi JVC nu excelează prin nimic.
LG scoate un pic nasul, dar nu mult.
Philips are prea puţine chestii, dar toate alea pe care le îmbunătăţeşte merg bine.
La Panasonic nu m-am uitat în detaliu, încă.
După părerea mea, Samsung stă destul de bine. Dacă televizorul ales are:
- Wide Colour Enhancer 3
- DNIe Pro
- DNIe Pro
- FHD Clear Engine
- Ultra Clear Panel
UPDATE
Am găsit un tabel cu toate aceste tehnologii de îmbunătăţire a imaginii (video enhancer engine):
JVC
DynaPix
DynaPix HD
DynaPix Plus
LG
XD Engine
Dual XD Engine
XD Engine 3
Panasonic
V-Real
V-Real 2
V-Real 2 Pro
V-Real 3
V-Real 3 Pro
V-Real 4
V-Real 4 Pro
Philips
Pixel Precise
Pixel Plus
Pixel Plus HD
Pixel Plus 2 HD
Pixel Plus 3 HD
Perfect Pixel
Crystal Clear
Crystal Clear II
Crystal Clear III
Pioneer
Direct Colour Filter
Direct Colour Filter 2
Direct Colour Filter 3
Direct Colour Filter 3+
Samsung
DNIe
DNIe+
DNIe Pro
FHD Crystal
Sony
Bravia Engine
Bravia Engine 2
Bravia Engine
Bravia Engine 2
Bravia Engine 2 Pro
Bravia Engine 3
Bravia Engine Ex
Bravia Engine Pro
Sylvania
Clear Pix Engine Plus
Toshiba
Pixel PROcessing
Pixel PROcessing 2
Pixel PROcessing 3
Pixel PROcessing 3+
Pixel PROcessing III Pro
Pixel PROcessing IV
Pixel PROcessing V
Pixel PROcessing VI
Zepto
Pixel Precision Engine
Alte postări pe această temă:
Configuraţia ideală pentru noul televizor
TV: Contrast dinamic şi contrast static
vineri, 13 noiembrie 2009
Ce hal de om vine să ne facă autostrăzi
Schimbare la şefia Bechtel în România. Şeful proiectului "Autostrada Transilvania", Mike Mix, pleacă la Londra, pentru a se ocupa de noi afaceri în domeiul infrastructurii. În locul lui vine Mike Swinford, fost director de proiect pentru autostrada Durres-Kukes, din Albania. Schimbarea de şefie se va face la 2 Decembrie.
Cică, ar spăla deficitul de imagine, creat de managementul defectuos al lui Mike Mix, prezent în România încă de la demararea proiectului. Păi, cine este Mike Swinford? Omul aflat în centrul scandalului din Albania din decembrie anul trecut, când s-a descoperit că Bechtel a păgubit statul albanez cu 114 milioane euro, umflând aiurea costurile segmentului de autostradă pe care îl avea în construcţie împreună cu turcii de la Enka.
Măcar în Albania (aparent o ţară de căcat), procuratura l-a acuzat pe Lulzim Basha, un fost ministru al Transporturilor în momentul semnării contractului, de abuz în serviciu în cadrul procesului de selectare a constructorului. Asemănarea cu România este că în prima lui declaraţie, Basha a spus că procesul este unul politic... Şi ca să continuăm, procurorul general Theodhori Sollaku a cerut ridicarea imunităţii parlamentare, iar Parlamentul a votat împotrivă. La o lună după, procurorul general a fost demis de parlament. Cool, huh?
Şi mai cool, face parte din Partidul Democrat. Şi în Albania, Partidul Democrat este de centru-dreapta şi face parte din Partidul Popular European. La alegerile parlamentare din iunie 2009, alianţa condusă de PD a obţinut 46,92% (70 mandate, dintre care PD are 68). Urmează două alianţe roşii, una social-democrată de centru-stânga (45,34%), şi una socialistă de stânga (5,56%). Fiind următoarea clasată şi cu scor mic, nu a intrat în parlamentul de la Tirana o alianţă de dreapta, Polul Libertăţii (1,82%).
Cu contractul acesta defectuos, e clar cum de a intrat Albania în NATO. Cu economia cam firavă şi cu scorurile astea în alegeri, mai trebuie să stea în afara UE perioadă. De cealaltă parte, totuşi, mai bine în sfera de influenţă vestică decât estică. Privind în anii 50, prefer contracte defectuase cu Bechtel (de acum) decât "schimburile comerciale reciproc avantajoase" din perioada SovRom-urilor din anii 50. Practic, erau companiile prin care se trimiteau practic gratuit bunuri şi servicii din România în URSS (metodă sovietică de jefuire a tuturor ţărilor ocupate).
OFF-TOPIC
Mă tot depărtez de subiect, devin deranjant de off-topic pentru mine, dar trebuie să detaliez. Să nu uităm că există şi în prezent urmaşi ai Sovromurilor. Cel mai de succes este fostul Sovrompetrol, care este acum Petrom. Sovromtransport a devenit Navrom, Transporturile Aeriene Româno-Sovietice (confiscarea de către stat a SARTA) este acum TAROM...
Cică, ar spăla deficitul de imagine, creat de managementul defectuos al lui Mike Mix, prezent în România încă de la demararea proiectului. Păi, cine este Mike Swinford? Omul aflat în centrul scandalului din Albania din decembrie anul trecut, când s-a descoperit că Bechtel a păgubit statul albanez cu 114 milioane euro, umflând aiurea costurile segmentului de autostradă pe care îl avea în construcţie împreună cu turcii de la Enka.
Măcar în Albania (aparent o ţară de căcat), procuratura l-a acuzat pe Lulzim Basha, un fost ministru al Transporturilor în momentul semnării contractului, de abuz în serviciu în cadrul procesului de selectare a constructorului. Asemănarea cu România este că în prima lui declaraţie, Basha a spus că procesul este unul politic... Şi ca să continuăm, procurorul general Theodhori Sollaku a cerut ridicarea imunităţii parlamentare, iar Parlamentul a votat împotrivă. La o lună după, procurorul general a fost demis de parlament. Cool, huh?
Şi mai cool, face parte din Partidul Democrat. Şi în Albania, Partidul Democrat este de centru-dreapta şi face parte din Partidul Popular European. La alegerile parlamentare din iunie 2009, alianţa condusă de PD a obţinut 46,92% (70 mandate, dintre care PD are 68). Urmează două alianţe roşii, una social-democrată de centru-stânga (45,34%), şi una socialistă de stânga (5,56%). Fiind următoarea clasată şi cu scor mic, nu a intrat în parlamentul de la Tirana o alianţă de dreapta, Polul Libertăţii (1,82%).
Cu contractul acesta defectuos, e clar cum de a intrat Albania în NATO. Cu economia cam firavă şi cu scorurile astea în alegeri, mai trebuie să stea în afara UE perioadă. De cealaltă parte, totuşi, mai bine în sfera de influenţă vestică decât estică. Privind în anii 50, prefer contracte defectuase cu Bechtel (de acum) decât "schimburile comerciale reciproc avantajoase" din perioada SovRom-urilor din anii 50. Practic, erau companiile prin care se trimiteau practic gratuit bunuri şi servicii din România în URSS (metodă sovietică de jefuire a tuturor ţărilor ocupate).
OFF-TOPIC
Mă tot depărtez de subiect, devin deranjant de off-topic pentru mine, dar trebuie să detaliez. Să nu uităm că există şi în prezent urmaşi ai Sovromurilor. Cel mai de succes este fostul Sovrompetrol, care este acum Petrom. Sovromtransport a devenit Navrom, Transporturile Aeriene Româno-Sovietice (confiscarea de către stat a SARTA) este acum TAROM...
Reduc pragul de la 2000 la 1500
Ca să marchez momentul.
Pragul maxim de bani pe care îl aveam pentru preţul unui televizor aşa cum vroiam era de 2.000 lei. Acum au scăzut sub acest prag. Am zis că o să iau în calcul cumpărarea tv-ului numai după ce scade sub pragul de 2.000.
Acum au scăzut. N-o să-mi cumpăr. O să reduc pragul la 1.500 lei.
Configuraţia rămâne aceeaşi.
Pragul maxim de bani pe care îl aveam pentru preţul unui televizor aşa cum vroiam era de 2.000 lei. Acum au scăzut sub acest prag. Am zis că o să iau în calcul cumpărarea tv-ului numai după ce scade sub pragul de 2.000.
Acum au scăzut. N-o să-mi cumpăr. O să reduc pragul la 1.500 lei.
Configuraţia rămâne aceeaşi.
joi, 12 noiembrie 2009
joi, 5 noiembrie 2009
Un îndrumar pentru masonerie
Încep mai întâi cu mulţumiri onorabilului Greg Stewart pentru munca depusă.
Pentru toţi cei care dau crezare teoriilor conspiraţioniste şi mai ales cei care cred că masoneria este o organizaţie secretă, care din umbră face jocurile, am o sugestie. Dincolo de a le spune că este mai mult o organizaţie discretă, am un mic îndrumar. Iată că se poate prezenta succint de către un mason de încredere care nu a păţit nimic pentru publicarea pe net a acestei lucrări.
Şi nu, nu acuzaţi că nu conţine tot. Totuşi, un fabricant de... orice nu-şi va expune toate schemele. Un bucătar nu-şi va trăda toate ingredinetele, temperaturiel sau timpul de fierbere, un berar nu-şi va trăda metoda, spionajul industrial încearcă să obţină secretele diverselor companii, destule firme au contracte de confidenţialitate cu angajaţii lor... nu cereţi să aflaţi tot. Oameni precum Jacques de Molay au murit fără să dezvăluie cheia de boltă unor torţionari cu mintea prea îngustă ca să înţeleagă un termen precum Baphomet.
"What is Freemasonry" este un e-book gratuit şi se poate descărca de aici.
miercuri, 4 noiembrie 2009
Despre ceai (I)
Pronunţie
Mai întâi să stabilim ce este cu pronunţia şi de unde vine cuvântul. În limba română e spune "ceai", cuvântul provine direct din limba rusă ("chai", care se scrie "чай"), care l-a obţinut dintr-un dialect al limbii chineze. Eh, tocmai aici apare complexitatea problemei.
În limba chineză literară, cuvântul se scrie 茶 (detalii pe wikipedia). Numai că limba chineză este pe dialecte, iar în fiecare regiune un anumit cuvânt se citeşte în alt fel. În cazul acestui cuvânt, avem următoarele moduri de citire:
- dialectul Min Nan: "te"
- dialectul mandarin: "cha" ("cea")
- dialectul cantonez: "cha" ("cea")
- dialectul Wu: "zu" ("ciu")
Acest cuvânt a fost preluat de naţiile care au făcut comerţ cu chinezii. În funcţie de regiunea de unde au importat prima dată, fiecare a luat în limba proprie cuvântul pe care l-a auzit. Pentru că nimeni nu a luat iniţial din zona în care se vorbeşte dialectul Wu, în nicio altă limbă nu este întâlnit termenul (sau derivate din termenul) pronunţat "ciu".
În ţările cu alfabete asemănătoare, a intrat "cea". În coreeană este "cha", iar în japoneză este "ocha". În japoneză, prin "ocea" se înţelege un termen politicos, în timp ce "cha" ("cea") este un termen vulgar, nearticulat, care în anumite contexte poate semnifica un ceai de slabă calitate sau murdar.
Naţiile care au cumpărat ceai din zona dialectului Min Nan, mai exact portul Xiamen sau Amoy (pe continent, vizavi de Taiwan), au preluat în limbă termenul derivat din "te". Apoi, ţările de la care comercianţii primari au luat marfa au preluat şi termenul. Astfel, avem în limba engleză cuvândul "tea", citit "tii". De aici toate derivatele (franceză "the", germană "tee", daneză "te" etc). Alte popoare, nu au avut "filtrul" englezesc, şi au preluat în limbă termenul la prima mână, ca şi englezii: indoneziană, javaneză şi malaeziană (teh), sunda (enteh).
O particularitate în limba tamil (sudul Indiei) unde la băutură se spune "thenir" (se scrie "தேநீர்", unde "nir" înseamnă "apă"), iar la marfă se spune "theyilai" (unde "ilai" înseamnă "frunză"). Aceeaşi situaţie în limba telugu (se scrie "తేనీళ్ళు", se citeşte "teniru").
O altă particularitate este în limba cehă, unde termenul inţial era "te" sau "the". Acum este considerat arhaic şi de ceva vreme s-a trecut la "čaj" (citit "ceai", ca în română).
Naţiile care au cumpărat din alte zone, au preluat termenul de "ceai". În portugheză este "cha", în rusă "чай", în indiană (hindusă) este citit "ceai" (transcris în engleză "chai") şi se scrie "चाय". Pronunţii similare se întâlnesc în arabă şi kazahă "şai", assameză (acum mari producători de ceai) se întâlneşte "saah", în cebuană "ţa", greacă "ţai", ilokană "iţa", kannadă (India) "ceaha", khasi "şa", în somaleză "şaah", tibetană "gea", uzbecă "cioi", laoţiană "saa".
În pronunţia iniţială din dialectul mandarin se spunea "cha ye" la frunzele de ceai.
În alte limbi se mai întâlnesc cazuri ciudate. În lituaniană este "erbata" iar în poloneză "herbata", care provine din latinescul "herba thea" (ceai de plante). În poloneză în schimb, recipientul în care se pune ceaiul se numeşte "czainik", pronunţat ca în română "ceainic" (venit din rusă).
Un caz ciudat este "chai", preluat acum în limba engleză, care se referă la un anumit tip de ceai indian, "masala chai" (ceai cu mirodenii).
Total rupt de conflictul lingvistic dintre pronunţiile "ceai" şi "te" este zona munţilor Anzi, din America de Sud, unde se consuma deja "yerba mate".
Toată etimologia se găseşte aici.
Mai întâi să stabilim ce este cu pronunţia şi de unde vine cuvântul. În limba română e spune "ceai", cuvântul provine direct din limba rusă ("chai", care se scrie "чай"), care l-a obţinut dintr-un dialect al limbii chineze. Eh, tocmai aici apare complexitatea problemei.
În limba chineză literară, cuvântul se scrie 茶 (detalii pe wikipedia). Numai că limba chineză este pe dialecte, iar în fiecare regiune un anumit cuvânt se citeşte în alt fel. În cazul acestui cuvânt, avem următoarele moduri de citire:
- dialectul Min Nan: "te"
- dialectul mandarin: "cha" ("cea")
- dialectul cantonez: "cha" ("cea")
- dialectul Wu: "zu" ("ciu")
Acest cuvânt a fost preluat de naţiile care au făcut comerţ cu chinezii. În funcţie de regiunea de unde au importat prima dată, fiecare a luat în limba proprie cuvântul pe care l-a auzit. Pentru că nimeni nu a luat iniţial din zona în care se vorbeşte dialectul Wu, în nicio altă limbă nu este întâlnit termenul (sau derivate din termenul) pronunţat "ciu".
În ţările cu alfabete asemănătoare, a intrat "cea". În coreeană este "cha", iar în japoneză este "ocha". În japoneză, prin "ocea" se înţelege un termen politicos, în timp ce "cha" ("cea") este un termen vulgar, nearticulat, care în anumite contexte poate semnifica un ceai de slabă calitate sau murdar.
Naţiile care au cumpărat ceai din zona dialectului Min Nan, mai exact portul Xiamen sau Amoy (pe continent, vizavi de Taiwan), au preluat în limbă termenul derivat din "te". Apoi, ţările de la care comercianţii primari au luat marfa au preluat şi termenul. Astfel, avem în limba engleză cuvândul "tea", citit "tii". De aici toate derivatele (franceză "the", germană "tee", daneză "te" etc). Alte popoare, nu au avut "filtrul" englezesc, şi au preluat în limbă termenul la prima mână, ca şi englezii: indoneziană, javaneză şi malaeziană (teh), sunda (enteh).
O particularitate în limba tamil (sudul Indiei) unde la băutură se spune "thenir" (se scrie "தேநீர்", unde "nir" înseamnă "apă"), iar la marfă se spune "theyilai" (unde "ilai" înseamnă "frunză"). Aceeaşi situaţie în limba telugu (se scrie "తేనీళ్ళు", se citeşte "teniru").
O altă particularitate este în limba cehă, unde termenul inţial era "te" sau "the". Acum este considerat arhaic şi de ceva vreme s-a trecut la "čaj" (citit "ceai", ca în română).
Naţiile care au cumpărat din alte zone, au preluat termenul de "ceai". În portugheză este "cha", în rusă "чай", în indiană (hindusă) este citit "ceai" (transcris în engleză "chai") şi se scrie "चाय". Pronunţii similare se întâlnesc în arabă şi kazahă "şai", assameză (acum mari producători de ceai) se întâlneşte "saah", în cebuană "ţa", greacă "ţai", ilokană "iţa", kannadă (India) "ceaha", khasi "şa", în somaleză "şaah", tibetană "gea", uzbecă "cioi", laoţiană "saa".
În pronunţia iniţială din dialectul mandarin se spunea "cha ye" la frunzele de ceai.
În alte limbi se mai întâlnesc cazuri ciudate. În lituaniană este "erbata" iar în poloneză "herbata", care provine din latinescul "herba thea" (ceai de plante). În poloneză în schimb, recipientul în care se pune ceaiul se numeşte "czainik", pronunţat ca în română "ceainic" (venit din rusă).
Un caz ciudat este "chai", preluat acum în limba engleză, care se referă la un anumit tip de ceai indian, "masala chai" (ceai cu mirodenii).
Total rupt de conflictul lingvistic dintre pronunţiile "ceai" şi "te" este zona munţilor Anzi, din America de Sud, unde se consuma deja "yerba mate".
Toată etimologia se găseşte aici.
marți, 3 noiembrie 2009
Celălalt 2012
Se apropie 2012 şi oamenii se miră, se întreabă sau nu le pasă. Sau arată din snobism că nu le pasă. Oricum, nimeni nu ştie nimic clar, pentru că nu prea e totul clar. Cel mai bine o să se vadă după ce trece momentul.
Momentul
Aşadar, când anume va fi momentul zero. După numărătoarea din calendarul mayaş, va fi pe data de 13.0.0.0.0 sau 0.0.0.0.0, adică atunci când se încheie ale 13-lea baktun (o unitate mayaşă de măsurare a timpului, caută pe net). Data ar pica pe 21 Decembrie 2012, alţii dau ca dată 23 Decembrie 2012, sau chiar prin ianuarie 2013. Data acceptată este 21 Decembrie 2012, ora 11:11 (sau 11:12) în peninsula Yucatan din Mexic (leagănul civilizaţiei mayaşe).
Mayaşii spun că atunci la templul din Chichen Itza, coada şarpelui va ţinti spre constelaţia Pleiadelor, iar zeul-şarpe-cu-pene va veni pe Pământ pentru a sfârşi lumea prin foc, iar pântecele cosmic Hunab Ku, va da naştere unui nou soare ("al şaselea").
Întradevăr, cu acea ocazie va fi solstiţiul de iarnă, iar soarele va fi pe aceeaşi linie cu ecuatorul galaxiei Calea Lactee (din care facem parte). Şi încă nişte chestii, deci un moment astronomic rar.
Superstiţii
Cică ar fi sfârşitul lumii, al timpului, oamenii se vor transforma... şi altele, de bine sau de rău.
În trecut
Calendarul mayaş care se va încheia pe 21 Decembrie 2012 a început pe 11 August 3114 î.Chr. Cu siguranţă că a existat ceva înainte de 11 August 3114 î.Chr.. Cu siguranţă că va exista ceva şi după 21 Decembrie 2012. Atunci, interesant ar fi ce a fost în perioada 3114 î.Chr.. La o privire pe wikipedia, vedem că destul de multe chestii importante pentru evoluţia omului s-au întîmplat atunci:
- primul stat: Egipt
- primele obiecte prelucrate din aur: Varna, Bulgaria (!)
- construcţiile megalitice din Malta, Irlanda şi - da - Stonehenge
- apariţia scrisului cu hieroglife în Egipt
- apariţia primei civilizaţii greceşti (mai exact minoice): Creta
- moartea lui Krishna în India
Sumerienii descoperiseră deja câteva chestii esenţiale pentru omenire: scrisul, şcoala, roata (apoi vehiculele!!!), agricultura la scară largă (aratul, irigatul), construcţiile, mobila (patul, scaunul), cuţitul, împărţirea timpului în luni, monogamia, diviziunea muncii, animalele de muncă, mirodeniile, algebra, aritmetica, geometria, soldaţii profesionişti, zidurile aşezărilor, oraşul, cuiul, ciocanul, burghiul manual (yep!), vârful metalic la săgeată, lipiciul, armura din metal, traista, tolba, teaca (mai întâi la cuţit, apoi la sabie), încălţămintea, legea, curtea de justiţie, închisoarea, arhiva, datoria, poşta şi berea. Atenţie, scrisul a apărut după 3.500... deci spre 3114.
Aşadar, schimbările nu sunt bruşte, ci apar în timp. Acum să ne gândim la cum arăta lumea în perioada respectivă şi cum a arătat după. Iar acum să ne gândim că internetul, cardul bancar, televiziunea şi telefonia sunt invenţii recente. Ok, inventaseră sumerienii că au fost mai avansaţi. Dar în perioada 3114 parcă îi lovise inspiraţia pe toţi pe tot globul.
Următoarea perioadă
Cică o vârstă a omenii (age) ar dura 2150 de ani şi sunt numerotate invers cronologic faţă de succesiunea zodiilor. Acum suntem în Era Peştilor (Age of Pisces) şi intrăm în Era Vărsătorului (Age of Aquarius). Detalii sunt pe wikipedia. Deci ar trebui să aştepăm cam până în 2150. Probabil că modificările o să vină mai devreme: 2012.
duminică, 1 noiembrie 2009
Cântece în bare version (sesiunile Playing the Angel)
În timpul sesiunilor de înregistrare a albumului "Playing the Angel", Depeche Mode a înregistrat şi patru cântece unplugged. Nu au fost lansate pe
single, nu au fost cuprinse pe album. Se pot găsi ca bonusuri. Cunoscătorii le consideră goodies.
În ordinea stabilită de Mute în boxul în format electronic "The Complete Depeche Mode" lansat în 2006 ( înainte de albumul "Sounds of the Universe", pe care nu-l conţine), ele sunt următoarele:
1. Clean (bare)
2. Surrender (bare)
3. Waiting for the night (bare)
4. Nothing's impossible (bare)
1. Clean (bare)
Se găseşte spre descărcare doar în SUA, însoţită de acest cover, şi pe două CD-uri promoţionale.
Are următorul clip:
2. Surrender (bare)
Se găseşte spre descărcare doar în SUA, însoţită de acest cover, şi pe două CD-uri promoţionale.
Are următorul clip:
3. Waiting for the night (bare)
Se găseşte spre descărcare doar în SUA şi pe trei CD-uri promoţionale (în imagine este coperta unuia).
Are următorul clip:
4. Nothing's impossible (bare)
Se găseşte în Europa pe DVD-ul single-ului "John the revelator", ca audio track (cat.# DVD BONG 38) şi se va găsi pe "Singles Box Set 8" (cat.# DM BX 8). Deocamdată, acest box este inclus doar pe "The Complete Depeche Mode". În imagine, este coperta DVD-ului.
Are următorul clip:
Clipurile sunt alb-negru şi filmate chiar de maestrul Anton Corbijn.
Keep moding.
UPDATE
Pentru pasionaţi, dau mai jos alte interpretări.
Clean (video)
Este clipul promo făcut în timpul înregistrărilor la albumul "Violator", de pe care face parte. Nu a fost extras pe single. Se aude album version.
Surrender (hidden video track)
Este clipul-bonus de pe video-ul "One night in Paris", pe DVD. Este hidden track, se găseşte într-un anumit loc pe DVD. Poate fi accesat numai de cine ştie cum să ajungă acolo, aceasta fiind şi intenţia casei producătoare. Este o interpretare aparte, Martin Gore (voce) şi Peter Gordeno (clape). Nici asta nu prea seamănă cu cea originală, care sună super.
Waiting for the night (live)
Nu este varianta de la album, ci o interpretare live destul de asemănătoare. Piesa în album version, sună excelent pe o noapte liniştită.
Nothing's impossible (live)
Un live din Varşovia din Touring the Angel. Sună relativ asemănător cu album version.
Keep moding
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
