pentru naţionalizarea unor imobile (prin care se naţionalizează imobilele clădite ale foştilor industriaşi, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuinţe, hoteluri şi alte asemenea)
ART 1
Pentru întărirea şi dezvoltarea sectorului socialist în economia R.P.R;
Pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuinţe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii şi a exploatatorilor care deţin un mare număr de imobile;
Pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare;
Se naţionalizează imobilele prevăzute în listele anexe, înregistrate la Cancelaria Consiliului de Miniştrii sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integrantă din prezentul decret şi la a căror alcătuire s-a ţinut seama de următoarele criterii:
1. Imobilele clădite care aparţin foştilor industriaşi, foştilor moşieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii.
2. Imobilele clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe.
3. Hotelurile cu întreg inventarul lor.
4. Imobilele în construcţie, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum şi materialele de construcţie aferente oriunde s-ar afla depozitate.
5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare şi ai caror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucţia lor.
ART 2
Nu intra în prevederile decretului de faţă şi nu se naţionalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor.
ART 3
Imobilele naţionalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor, fără nici o despăgubire şi libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel.
ART 4
Prin imobile în sensul prezentului decret se înţeleg atât terenul cu construcţiunile, cât şi instalaţiile aferente, cu întreg utilajul existent pentru întreţinerea imobilului.
ART 5
Imobilele proprietatea soţului, soţiei sau copiilor minori se consideră ca aparţinând unui singur proprietar în ce priveşte aplicaţiunea prezentului decret.
ART 6
Prin efectul prezentului decret, statul se substituie în toate drepturile foştilor proprietari.
Locatarii cu orice titlu ai imobilelor naţionalizate, inclusiv foştii proprietari care locuiesc în aceste imobile, devin din momentul naţionalizării, chiriaşii Statului.
ART 7
Imobilele naţionalizate prin efectul prezentului decret trec în administrarea Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al cărei teritoriu se află.
ART 8
Se pedepsesc cu 5-10 ani muncă silnică şi cu confiscarea averii, cei care vor vătăma, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalaţiuni supuse naţionalizării, precum şi cei care vor zădărnici sau vor încerca să zădărnicească naţionalizarea prevazută de prezentul decret.
ART 9
Infracţiunile la prezentul decret se constată, se urmăresc şi se judecă potrivit decretului Nr. 183 din 30 Aprilie 1949, pentru sancţionarea infracţiunilor economice.
ART 10
Comitetele Provizorii ale Sfaturilor Populare vor îngriji ca drepturile Statului izvorând din prezentul decret, sa fie înscrise în formele prevăzute de lege.
ART 11
Cu aplicarea prezentului decret se însărcinează Comisia de Stat pentru Aplicarea Legii Sfaturilor Populare.
ART 12
Prezentul decret intră în vigoare pe data publicării lui.
Dat în Bucureşti la 19 Aprilie 1950. Publicat în Buletinul Oficial nr. 36/20 aprilie 1950
Sărbători fericite !
RăspundețiȘtergereMersi, o sa incerc. :P
RăspundețiȘtergereHmm...asta este interesant. Ma intreb oare, la vremea aceea, cati dintre oameni erau informati in privinta asta, ca sa nu zic: cati dintre ei stiau sa citesasca?
RăspundețiȘtergereIn orice caz, cred ca in momentul cand era discutabila aplicarea decretului, tot se gasea o chichita pe undeva in asa fel incat sa incadreze proprietarul in zona de aplicare a legii. Vremuri grele pentru antreprenori in anii '50.
Dar totusi, daca ma gandesc bine, nu cred ca au fost expropriati muncitori, profesori sau pensionari fara sa fie despagubiti in perioada aceea.
Stiti cateva exemple?
Despagubirile erau infime. Ca exemplu, pentru o cladire cu 3 etaje si doua scari (in limbaj modern am spune un bloc), proprietarul a primit un apartament de 2 camere. Pe principiul ca ii e suficient...
RăspundețiȘtergere