Credite şi dobânzile lor

Ne intereseaza creditele. In lei, in euro, mai demult erau mai multe si-n dolari. Mai rar franci elvetieni sau yeni japonezi, dar hei, au dobanzi foarte mici si-s atractive.
Adica cineva de crediteaza. Banca. Si iti este creditor. Si tu ai sa-i dai bani. Adica esti debitor.
Dar nu ii dai aceeasi suma de bani pe care ti-a dat-o initial, ci se mai adauga si o dobanda. Ar fi frumos daca acest calcul s-ar opri aici, dar bancile vor sa jumuleasca clientii si prin metode colaterale, asa ca mai adauga si unele comisioane, cel mai frecvent fiind cel de administrare a contului... de parca nu obtinea destul profit. Bine, ca in modul asta mascheaza dobanda mai mare, asta e alta poveste.

Sa vorbim despre diferenta de dobanzi si riscul valutar.
Ne uitam la oferta unor banci si vedem diferente. Ne uitam la oferta aceleiasi banci si vedem diferente intre monede. Acum cei cu credite in euro dispera pentru ca au de platit sume din ce in ce mai mari. In lei! In fapt, in euro, daca nu se schimba dobanda, suma de plata este cam aceeasi. In plus, dobanzile au si crescut, deci chiar si in euro suma este mai mare. Asa ca... tragedie. Asta este riscul valutar.
Sa spunem ca A ia un credit de la banca X, in euro. Euro este 3,50 lei. Incepe sa plateasca ratele si euro devine din ce in ce mai mic. Ha, ce bine! Dobanda este mai mica decat la lei, ceea ce face creditul mai ieftin. In priam luna, cursul era tot 3,50 lei/euro, iar A a scapat mai ieftin decat daca si-ar fi luat credit in lei. Atentie, el castiga veniturile (salariul) in lei. Euro incepe sa scada: 3,45 lei. Platile se fac mai mici. Apoi 1 euro=3,40 lei. Rata este si mai mica. Bucurie. O bucurie tacuta, pentru ca nimeni nu tipa de bucurie ca plateste mai putin. Tace si crede ca a tras o teapa. Nu se stie cui. Cuiva. Bancii. I-a invins cu propriile arme. Plateste legal, si sumele sunt din ce in ce mai mici. De ce sa iei credit in lei? Leul este de cacat. O moneda mica si instabila dintr-o tara de cacat din Europa de Est. Uite aici trai european, nene. Moneda europeana cu valoarea in scadere, dobanda europeana mica, iti creste pipota in tine cand la ghiseu spui "da, rata, 235 euro" in fata babelor venite sa-si plateasca fixul. Si in final ajunge la climax: 1 euro = 3,11 lei. S-a intamplat. Wow, ce curs mic. Hai ca daca o tinem tot asa, ajungem peste un an la 1 euro de 2 lei si atunci sa vezi nebunie. Nu? Ca asa a zis Nastase, ca economia duduie.
Apoi vedem ca 3,11 lei este pragul de jos, si euro incepe sa urce. Hei, nu-i corect! Trebuia sa platesc mai putin! De ce ratele se fac mai mari? A castiga in lei, cat o castiga el. Sa zicem 1.000 lei. Luam o suma fixa si rotunda. Daca are de plata 100 euro, prima rata era 350 lei, a doua 345 lei, a treia 340 lei... apoi 311 lei. Dupa care rata o ia in sus, inapoi: 320 lei, 330 lei, 340 lei. Eh, nu e grav, ca doar am pornit de la 350 lei. Apoi euro ajunge la 3,50 lei... 3,60 lei... 3,70 lei... 4 lei... 4,20 lei... 4,50 lei. Aoleo! Nu e bine. Tragedie! Cine anunta asta trebuie impuscat pentru ca se bucura ca creste euro. Cine se bucura este dusmanul poporului! Cum sa nu asa? Pia sa aiba el de platit rate in euro, sa vada ce greu e!
Nu trebuie uitat ca decizia initiala nu i-a impus-o nimeni, a luat-o singur. Dobanda eram mai mica, cursul era in scadere. Si atentie! Nu e vorba de un credit pentru un frigider sau un fier de calcat, pe 2-3-4 luni, ca sa incheiem repede comedia, este vorba despre nevoie personale pe 3 ani, masina pe 7 ani sau, mai rau, casa pe 20 de ani. Cand A a luat decizia nu s-a gandit ca va pierde. Riscul are doua componente: de castig si de pierdere. Eh, acum a intrat pe pierdere. Asta e piata, asta e viata. Dar A tipa din gura de sarpe sa intervina Benereu' sa-i aduca lui cursul la loc, eventual pe minus, ca altfel nu-l mai voteaza pe Isarescu in alegeri... Nu conteaza ce zice, ameninta cum poate, cu ce poate. Uita de perioada cand a castigat din curs. Aia era normalul! Acum e ceva in neregula! Sa faca guvernul ceva! Dar nimeni nu-l poate ajuta. Decat o refinantare. La un calcul simplu avem asa: un salariu fix de 1.000 lei. Suma care-i ramane lunar din salariu dupa ce plateste rata scade cand creste cursul, sau creste cand scade cursul. Adica la un curs de 4 lei, rata de 100 euro inseamna 400 lei. Din 1.000 lei ii raman 600 lei. Luna viitoare, la un curs de 3 lei, rata de 100 euro inseamna 300 lei. Din 1.000 lei ii raman 700 lei. A treia luna, euro creste la 5 lei. Rata de 100 euro inseamna 500 lei, iar din 1.000 lei ii raman 500 lei. Procentul din salriu care-i ramane fluctueaza. Nu-si poate face planuri consistente pe viitor, pentru ca-i tataie curul in fiecare luna.
Fluctuatiile cursului sunt ceva normal.

B ia si el un credit. In lei. B isi castiga salariul in lei, si ia creditul in lei. Sa zicem ca dobanda ramane fixa. Rata lui ramane practic fixa. Ma rog, depinde de calculatia bancii. SA zicem pentru simplificarea demonstratiei ac dobanda si rata raman fixe in valori absolute. Adica in lei. Dar B castiga tot in lei. Dobanda este mai mare, dar nu are risc valutar. El castiga 1.000 lei. Rata lui este de 350 lei. In fiecare luna. Are o dobanda mai mare, dar la un calcul la general, a iesit mai castigat decat A. In cazul in care moneda locala, leul, a fost slab o perioada indelungata. B nu tipa. Isi plateste ratele si cu asta basta. Indiferent de evolutia cursului, procentul din salariu care-i ramane este identic. Isi poate face planuri pe viitor.

C ia si el un credit. In euro. Numai ca, spre deosebire de A, C isi castiga salariul in euro. incaseaza ce-i drept in lei, la cursul zilei. Dar in contract are trecut 500 euro, sa luam o valoare fixa. Rata lui este de 100 euro. Cursul urca, i se mareste salariul, i se mareste rata. Nu-l intereseaza, nu pierde nimic in fata bancii din curs. Sa calculam: la un curs de 4 lei/euro, el castiga 500 euro pe luna, adica 2.000 lei. La o rata de 100 euro, el plateste 400 lei, si ramane cu 1.600 lei ca sa-i cheltuiasca in Romania (ca doar aici traieste, patrunjelul se plateste in lei). Cursul se face 3 lei. Salariul lui se face 1.500 lei, iar rata se face 300 lei. Ii raman 1.200 lei de cheltuit aici. Mai putin ce-i drept, dar el nu plange din cauza ratei, ci din cauza cursului si atat. S-a angajat pe euro, asta e alta problema. Dar creditul l-a luat in euro. Nu-l indoaie. Plateste lunar mai mult sau mai putin la banca, dar in euro tot atata; ii ramane acelasi procent din salariu. Isi poate face planuri de viitor in euro.

D face aceeasi greseala ca A. Castiga in euro, dar isi ia creditul in lei. In prima luna, euro e 4 lei, el castiga 500 euro, adica 2.000 lei. Prima rata este 300 lei. Ii raman 1.700 lei din salariu. A doua luna, euro se face 3 lei. Castiga 1.500 lei, plateste rata de 300 lei, ii raman 1.200 lei din salariu. Euro se face apoi 5 lei. Castiga 2.500 lei, plateste rata de 300 lei, ii raman 2.200 lei din salariu. Si el depinde de fluctuatiile cursului.

Asa ca, creditul in lei, atunci cand castigi in lei, si ai un imprumut pe termen lung, are si el relevanta lui.

In ceea ce priveste creditele in monede cu dobanzi prin definitie mici, francul elvetian si yenul japonez, ei bine aici calculul este un pic mai complex. Dobanda este mai mica decat la euro. Francul este relativ stabil fata de euro. Yenul, nu prea. Cand francul elvetian e 2 lei si dobanda e 5%, atunci e mai rentabil decat euro. Apoi francul se face 1,50 lei, apoi 2,50 lei. Dobanda ramane la fel. Interesant atunci cand euro ramane la 2,50 lei, dar dobanda se duce la 4%. Pana la urma, diferenta de curs ti-o poti finanta, pana la un anumit punct, din dobanda mica.

Dobanzile si banii
Romanii privesc banii pe care ii iau de la banca drept niste bani. Banca ii considera o marfa. Sa zicem ca iei 1.000 euro credit. Cand cursul creste de la 4 lei la 5 lei, ti se pare ca banca te fura, pentru ca ii dai mai mult. Ei bine nu. Pentru a-ti da tie 1.000 euro, banca i-a luat de undeva. Pe cale naturala, ii ia din depozite. Depun doi baieti cate 500 euro in cate doua depozite, la o dobanda de 7%. Tu iei creditul la 10%. Banca isi pastreaza diferenta de 3% si... uite profitul. Ideea este ca, o data depusi in banca, tu nu mai ai bani, tu mai ai o bucata de hartie potrivit careia banca iti poate inapoia banii. Cei 500 de euro. Dar nu sunt aceleasi bancnote! Logic ca , pentru ca... exact, circula. Odata intrati in depozite, banii se depersonalizeaza. Daca toti deponentii ar veni sa-si retraga banii, banca nu ar avea lichiditati.
Cand nu are bani, sau vrea sa se protejeze impotriva unor retrageri masive, banca se imprumuta de la alte trei banci, care pun bani la un loc si fac un imprumut de, sa zicem 1 milion de euro. Bine, sumele sunt mult mai mari, luam doar un exemplu in suma rotunda. Sa vina mai usor la calcul. Asta e creditul sindicalizat. Dar poate ca e o superbanca ce are suma necesara si... hap! scoate meleonul. Deci banca X ia un milion de euro la 5% dobanda. Banii ii sparge in credite mici, o mie de credite a cate 1.000 euro, la 7,5% dobanda. Adica 2,5 puncte procentuale, ceea ce reprezinta o umflare de 50%. Debitorii aduc inapoi banii, plus 7,5%, banca X da mai departe la banca Y acel 1 milion de euro, cu dobanda de 5% la care l-a contractat si isi pastreaza cele 2,5% pe care le-a pus in plus. Iata profitul! Ideea e ca banii sunt pentru banca o marfa. A luat euro, iti da euro, ii dai euro, da inapoi euro. Hai sa schimbam putin euro cu pixuri. A luat un milion de pixuri, ti-a dat tie o mie de pixuri, si la alti 999 de oameni. Tu dai inapoi cele 1.000 de pixuri, plus dobanda de 7,5%, adica 75 de euro, aaa pardon, de pixuri. Banca X da bancii Y inapoi cele un milion de pixuri, la care se adauga dobanda de 5.000 de pixuri si isi pastreaza diferenta de 250 de pixuri. Eh, abia acum, cele 250 de pixuri devin bani, cu care plateste gazul, apa, curentul, salariile, furnizorii de scaune, de soft, de paza, ce mai are ea de plata. Pe banca nu o intereseaza ca ti i-a dat tie la 4 lei si-i dai inapoi la 3 lei sau la 5 lei. Ea ii da mai departe in euro. Da pixurile inapoi, indiferent cat costa un pix in piata. Nu banca te fura. Nu BNR te fura. Nimeni nu te fura. Pur si simplu, pixul ala valoreaza mai mult, dar el tot pix e.

Ma intreba un amic, daca tot e dobanda mai mica la franci elvetieni, de ce nu ar da bancile credit in franci elvetieni, ca sa ia lumea bani mai ieftini. Pentru ca e chestia cu pixurile. La fel si la franci, a luat franci, da franci. Hai sa luam un exemplu. Banca A da credite in franci la 4%. Banca B da vizavi credite in euro, la 7,5%. Banca A e mai onesta, banca B cica te fura pe fata. Dar nimeni nu stie ca banca A a luat francii la 2% si le-a dublat dobanda, in timp ce banca B a luat euro la 5% si le-a pus "doar" 50% mai mult la dobanda. Asa ca, acum, cine e banca onesta?

Ideea este ca inainte de a lua in credit, trebuie sa casti ochii bine si mai ales sa stii in ce te bagi. Sigur, variabilele pot fi nenumarate. Poate vei fi dat afara pana termini de platit creditul...
Eu am un credit in lei. Castig in lei. Dobanda fixa in primii doi ani. Acum platesc 12% dobanda, cata vreme la depozite se da 13%, iar la creditele in lei dobanda este de 17%. Am stiut ce am ales. Iar rata este in fiecare luna cu cca 2-3 lei mai mica decat rata precedenta. In prima luna am dat 810 lei. Acum am dat 790 lei. Adica ma duc cu 800 lei la banca sa platesc si raman cu bani de-un sandvis si-un Red Bull. Ma rog, nu asta e problema. Problema e ca eu am luat creditul in lei, pe cand radeau de mine cei care au luat in euro. Acum stau linistit in timp ce aceiasi cu credite in euro se enerveaza acum si le vine sa ma bata. Eu prefer sa le explic, macar sa invete ceva, fie si the hard way.