Traian Băsescu face figuraţie cu candidatura

Obsedat de putere, obsedat de a câştiga alegerile prezidenţiale din toamnă, Traian Băsescu face acum aluzia că nu ar mai candida pentru încă un mandat. Dacă actualul guvern nu ar evolua atât de bine pe cât ar vrea el.
Cine îl mai crede? Membrii PD. Mă rog, PD-L, deşi particula aia cu "L" bine ca nuca în perete lângă noua denumire a FSN Nu trebuie uitat că Iliescu şi ai lui au plecat în 1991, partidul a candidat în alegerile din 1992 ca FSN, in 1994 şia luat denumirea de PD (FSN) şi în 1998 a renunţat la particula dintre paranteze.
Oricum, marele FSN este iarăşi la putere. Doar s-au strâns trandafirii la loc. Noroc că se mănâncă între ei. Nu numai un partid cu altul, ci şi în cadrul aceluiaşi partid. Iar şeful statului conduce toată schema. Acum e şi prim-ministru. Cum e Boc? Păi ce putere are Boc? Mai nici una, totul e directivă de la Cotroceni. Acum are şi o majoritate de 70% din legislativ, cam ca după alegerile din 1990. Are peste două treimi, poate să facă orice.
Şi în condiţiile astea, pe el îl bate gândul să nu mai candideze?! Cam cât de credibil ar putea să fie? Să-şi salveze partidul? Păi tocmai patidului o să-i vină factura pentru alierea cu PSD. În loc să accepte răul mai mic, reluarea colaborării cu PNL, PD a ales răul mai mare: PSD. Cum se simt cei care au votat PD, crezând că votează dreapta, votează împotriva PSD. Şi nu mă refer la membrii de partid, care urmează fanatici discursurile liderilor şi le dau dreptate indiferent de situaţie. În loc să lase PSD-ul să moară, că asta urma după alţi patru ani de opoziţie, PD l-a salvat şi peste patru ani va muri el. Oricum, în mandatul ăsta în PSD miroase a spargere. Cred ca Geoană şi câţiva oameni mai spălaţi o să facă un partid mai mic iniţial, care o să crească mai târziu, timp în care partea grobiană o să moară lent.

Testul va fi la alegerile europarlamentare. Probabil că o să fie în mai. Ca până acum, PD nu are strategie, niciodată nu a avut, totul a făcut la repezeală, la impact şi la şantaj. Fără cap, fără plan, fără să asculte altă părere. Merge, bine. Nu merge, nedescurcăm. Cam astea erau diferenţele între 1996-2000, la şedinţele partidelor din coaliţie. La PNŢCD vorbeau toţi, pe rând, fiecare trebuia ascultat că aşa văzuseră moşii când erau ei juniori şi-i trimiteau seniorii de atunci să le ia ţigări. La PD ţipau toţi, hău hău, pumnul în masă, ameninţări, până la urmă se ajungea la o concluzie smucită, bani să iasă. Probabil că până la europarlamentare preşedintele o să o tot ţină într-un vals pe tema candidaturii, ca o virgină, că i-ar place dar n-ar vrea. După alegerile astea o să aibă o părere clară. Am zis o să aibă? Greşit. O are deja. Atunci doar o să o spună, când o să mai convingă nişte oameni cum că nu ar vrea puterea. Dar că situaţia i-o cere.