duminică, 10 octombrie 2010
Au dispărut Antilele Olandeze
Azi, 10 octombrie 2010 e o zi istorică: dispare de pe harta lumii o ţară. În locul ei apar alte două, în timp ce trei teritorii creează premisele extinderii UE. Azi s-au desfiinţat Antilele Olandeze. Curaçao şi Sf. Martin devin (precum Aruba) ţări componente ale Regatului Olandei, iar Bonaire, Saba şi Sf. Eustaţiu devin parte integrantă a teritoriului Olandei propriu-zise.
Bonaire, Sf. Eustaţiu şi Saba ("insulele BES") au acum statutul de teritorii administrative speciale ale Olandei, ca parte integrantă a teritoriului. Un statut similar precum au Guyana Franceză, Martinica, Guadelupa sua Réunion îl au faţă de Franţa.
Cele trei insule nu intră automat în UE, deci astăzi Uniunea nu se extinde. Ele intră într-o perioadă de tranziţie de 5 ani (2010-2015), după care fiecare insulă va decide dacă vrea să facă parte din UE sau nu. fiind teritorii outermost, nu vor face parte din spaţiul Schengen. Locuitorii sunt cetăţeni olandezi aşa cum sunt şi de cei din Curaçao, Sf. Martin şi Aruba, fiind astfel cetăţeni europeni cu drept de vot pentru Parlamentul European.
Moneda fostei ţări era guldenul de Antilele Olandeze (ANG), cu un curs fix cu dolarul american, de 1,79. Cele cinci insule o vor mai folosi până la 31 decembrie 2010. De la 1 ianuarie 2011, moneda se va transforma în "guldenul caraibian" (cu acelaşi curs fix faţă de dolar), care va fi folosit în comun de Curaçao şi Sf. Martin. Cel mai probabil cu însemne diferite în funcţie de zona de origine, precum cazul euro.
Cu toată părerea mea de rău, Bonaire, Sf. Eustaţiu şi Saba nu vor trece la euro. Din cauza relaţiilor economice şi turistice strânse cu SUA, în aceste trei insule se va folosi dolarul american. Dacă după 5 ani măcar o insulă va decide să intre în UE, va fi primul teritoriu al Uniunii ce utilizează oficial dolarul american.
Interesant e de acum înainte cazul insulei Sf. Martin. Partea de nord este franceză (colectivitatea de peste-mări Saint Martin) şi partea de sud este olandeză ("ţara" Siint Maarten). Zona de nord face parte din UE, zona de sud nu face. Zone de nord foloseşte euro, zona de sud o să treacă de la guldenul de Antilele Olandeze la guldenul caraibian. Niciuna nu face parte din spaţiul Schengen.
sâmbătă, 22 mai 2010
Televiziune + internet = Google TV
marți, 4 mai 2010
Patriciu: cota unică 10%, TVA 15%
marți, 6 aprilie 2010
Cum a căzut bursa în 1929
Vezi mai multe video din TV
luni, 5 aprilie 2010
Trecerea de la tranzacţii prin strigare la tranzacţii online
Primul clip este trailerul filmului "Floored", în care se redă cum s-a făcut trecerea şi ce fac acum băieţii care ţipau în ring acum 20 de ani. Pe vremea când ei erau băieţii tineri şi pe val. Iar Treaba de la calculator era doar o chestie de back-office.
"Traders were the kings. The computer boys? We would laugh at them. In the end, they got their revenge"
Mai jos este un link către un documentar făcut în 1999 despre bursa americana. Este interesant de privit acum, când ştim ce s-a întâmplat în ultimii zece ani, care erau pe atunci în viitor. Din păcate filmul nu are cod pentru embedded, aşa că daă clic şi urmăreşte-l pe youtube.com.
The Internet Money Machine - USA
sâmbătă, 27 martie 2010
UPDATE: Cele mai bune filme despre bursă (trailere)
Wall Street (1987)
Rogue Trader (1999)
Boiler Room (2000)
Trading Places (1983)
Urmează Wall Street 2: Money never sleeps (2010)
Wall Street: Money Never Sleeps
ÎncÄ�rcat de moviestune. - Full seasons and entire episodes online.
Şi replica memorabilă
UPDATE
The crooked E: The unshredded truth about Enron (2003)
Pi (1998)
Floored (2009)
Executive suite (1954)
Buy and Cell (1987)
Wall Street Warriors (serial 2006-2010)
Gafla (2006)
[în hindusă, nu are subtitrare]
luni, 22 martie 2010
vineri, 12 martie 2010
Teiul rock
"Dragostea din tei" cântată de Bloodhound gang.
O interpretare mai aparte!
joi, 25 februarie 2010
Trec pe Rynga
Din nefericire pentru mine, Jumblo a majorat constant tarifele către România-mobil. A mai umblat şi la alte destinaţii, fixe sau mobile, dar nu m-a interesat pentru că 100% din apelurile mele au fost spre destinaţii mobile din România. Iniţial, tariful era 2,5 eurocenţi/minut. Apoi a crescut la 3 eurocenţi/minut. Apoi a crescut la 4 eurocenţi/minut.
Când a ajuns la aceasta valoare, am constatat că a egalat tariful Rynga (operator de VoIP ce aparţine aceleiaşi companii, Dellmont). Numai că Rynga practică tarif zero - adică apeluri gratuite - spre destinaţii fixe din România. Bine, nu este gratuit şi nelimitat, ci 150 de minute pe săptămâna (nereportabile), pentru o perioadă de 120 de zile, de la ultima reîncărcare de minim 10 euro. Pentur reîncărcările sub 10 euro, numărul de zile se reduce la jumătate, adică la 60. După terminarea minutelor săptămânale, sau a perioadei de gratuitate, conforma Fair Use Policy, costul convorbirii este de 1,5 eurocenţi/minut. Exact cât practică şi Jumblo în mod normal.
Deci, Jumblo şi Rynga au amândoi 4 eurocenţi/minut spre mobil. Până acum niciun motiv să schimb. Dar Rynga are apelurile alea gratuite pe fix. În cazul acesta, o să schimb. Aştept să mi se termine creditul pe Jumblo, închid contul şi-l deschid dincolo.
marți, 23 februarie 2010
Ce spune o femeie când nu are nimic de spus
Asta e, aşa sunt eu, am preferinţele mele. Nu sunt obligat să accept pe cineva şi niciuna nu este obligată să mă accepte pe mine. I-am spus asta femeii şi m-a interpelat după câteva zile. Avea chef de ceartă, iar eu nu. Concret, nu avea mai nimic de zis. Cel mai bine, redau conversaţia mai jos.
PE SCURT
ea: buna, nu mi-ai dat drept la replica la ceva ce ai scris pe mess
eu: poti scrie pe mess oricand, dar hai, spune acum
ea: n-am nimic de zis, doar ca ai pb de comunicare
eu: ok, acum mi-ai zis, pa
ea: acum bag niste fitile poate te enervezi
eu: nu ma enervez
ea: atunci pa
eu: asta ziceam si eu: pa
PE LARG
ea: buna seara
ea: interesante mesaje lasati
ea: si apoi nu dati dreptul la replica
eu: daca tie nu ti-a mers messul sau n-ai avut net sa lasi un drept la replica, nu e vina mea
ea: aha
ea: tot altii sunt de vina
ea: ma scuzati
eu: tu m-ai acuzat ca nu-ti dau dreptul la replica
eu: cum ti-am scris si eu, asa imi puteai scrie si tu. tu ai preferat sa nu scrii nimic si sa ma acuzi acum ca nu-ti dau dreptul la replica. poftim, spune ce ai de zis
ea: mess-ul a mers
ea: dar de obicei cand ii scrii unei pers
ea: faci cumva legatura cu discutia la care te referi
ea: nu scrii niste replici
eu: eu nu cred ca e obligatoriu sa te legi mereu, de obicei, de discutia anterioara
eu: ma rog, asta nu inseamna ca e gresit ce crezi tu. doar ca asa cred eu.
eu: in fond, ce anume vroiai sa-mi spui?
eu: in afara de a vorbi despre cum sa vorbim
(încerc să aflu în fapt, ce are de zis)
ea: dupa acele replici
ea: nu cred ca mai am ce sa iti spun (am uitat s-o întreb de ce m-a mai contactat)
ea: decat ca cel cu probleme de comunicare esti tu
ea: nu eu
eu: deci replica ta era un anunt pe scurt: "ai pb de comunicare". atat. ok, m-ai anuntat.
(ok, credeam că discuţia s-a terminat. mi-a zis ce avea de zis... dar nu! avea chef de ceartă. cum strâneşti o ceartă? bagi fitile. poate celălalt răspune)
ea: ti-am imitat stilul
ea: e o imitatie pala, recunosc
ea: dar e o incercare
eu: bun, atunci mi-ai spus
eu: (am copiat ce era mai sus) ea: cel cu probleme de comunicare esti tu / ea: nu eu
ea: iti urez in continuare o seara placuta
eu: mersi la fel, papa
ea: si o viatza usoara
eu: idem
eu: si scuze ca n-am avut chef de cearta acum
eu: incearca si la alte persoane online din lista ta
ea: dar nici nu ma certam
ea: tu crezi mereu ca are cineva ceva cu tine
eu: siiiigur
ea: si ca toata lumea te interogheaza
(în continuare, ea crede că eu trebuia să tac şi să o accept cu tirul interogator, de parcă era la minute incluse)
eu: ultima data ti-am spus ca esti intruziva, asta e parerea mea despre tine. din reactia ta inteleg ca te-a deranjat. pur si simplu nu imi place sa spun unele lucruri. atata tot. asa sunt eu. nu-ti place, asta e.
ea: faptul ca cineva te intreaba ceva si nici nu e deranjat ca nu ii raspunzi
ea: ca intelege doar cand o pers nu are chef de destainuiri
ea: si-n fine
ea: multa galagie degeaba
ea: seara placuta iti urez
eu: tocmai, asa sunt eu, asta e. mai zic inca o data, tie la fel. observ ca nu ne potrivim, shit happens.
ea: ok
În esenţă, femeia nu avea nimic de zis. Doar nişte chestii ca să se ia la ceartă, poate aşa îşi vărsa nervii pe mine. Ghinionul ei e că eu sunt calm. Am şters-o din listă şi i-am dat ignore.
Ca sfat: dacă eşti luat(ă) în asemenea stil de cineva, nu-i fă jocul. Vrea doar să se certe. Vrea să te enerveze, să faci urât ca apoi să te arate cu degetul că nu se poate discuta cu tine. În mod concret, neavând nimic de zis. Cealaltă persoană nu a făcut decât să-şi descarce nervii pe tine şi să te umple de draci. Întreabă ce exact are de zis şi o să vezi că nu are mai nimic. Sau nimicuri. A se citi pretexte.
Şi ca o concluzie: Până acum credeam că este cinstit ca atunci când respingi pe cineva sau închei o relaţie să dai motivul real. Eu ceream mereu motivul real, până când m-am convins că nu mi se dă motivul real ci doar ceva să am acolo, de ros. M-am gândit că hai să fiu eu cinstit şi să prezint motivul real. Acum m-am schimbat. Nu merită. Mă gândeam că-i fac un bine zicându-i care e problema, să o poată corecta. Dar... eu nu pot schimba pe nimeni, iar oamenii refuză să-şi accepte defectele, preferând să schimbe subiectul. Eh, de acum voi face şi eu cum mi s-a făcut: nu o să dau motivul real. În fapt, nu voi da niciun motiv, spunând că refuz să dau motivul real, pentru că n-o să-i placă.
joi, 18 februarie 2010
Alan a cântat împreună cu Depeche Mode
Am aflat târziu şi nu mi-a venit să cred. Iată dovada. Nu e glumă!
Keep moding
luni, 15 februarie 2010
Hai să facem ceva doar ca să bifăm că e făcut
Printre documente, este şi o cerere de eliberare a CI. Mă uitam pe net ca să văd ce acte îmi trebuie şi dau de site-ul e-guvernare.ro. Foarte bine, mă gândesc. Descarc formularul online, îl trag la imprimantă şi-l completez acasă, ca să vin cu dosarul gata făcut.
Pe site însă, nu se poate găsi nimic. Este făcut foarte încâlcit, să nu înţelegi nimic, pe principiul comunisto-sovietic de organizare a administraţiei publice. Totul trebuie să fie confuz, ca cetăţeanul să nu găsească nimic şi să fie dependent de stat. Motorul de căutare e un căcat sinistru cu rezultate aiurea, am găsit cererea dar când am descărcat îmi arată doar o listă cu documentele necesare, dar nu şi formularul cererii.
Se vede de la o poştă că site-ul a fost făcut în stilul funcţionarilor publici români. Hai să facem repede ca să fie, când ne întreabă UE să spunem că avem. Nu contează cum e, ideea e să fie. Şi da, aşa e. Este foarte prost făcut, dar e. Nu se poate folosi de un om întreg la minte, care vrea să găsească un formular util, ci doar de un funcţionar de stat care nu face altceva decât să frece menta toată ziua şi are timp să piardă o săptămână pentru navigarea prin site pentru a căuta un document.
Daa, acesta e cuvântul de bază: a căuta. Nu este a găsi. Funcţionarii de stat vor să mă pună să caut... dar nu să şi găsesc formularul de care am nevoie. E-guvernare.ro este un alt proiect bine inteţionat şi prost realizat, care a mâncat bani publici, încasaţi de oameni incapabili să facă ceva ca lumea. Un site făcut pentru cetăţeni, dar imposibil de utilizat.
joi, 11 februarie 2010
Agăţarea la românce: eu stau, vino tu
În Europa de Est, mai exact în România, ea nu face asta, pentru că... el nu trebuie să ştie că îl vrea. Hai, că-l place. De ce? Unele consideră că ar părea curve, altele că ar părea slabe dacă îşi prezintă intenţiile, altele cred că el şi-ar permite prea multe şi i s-ar urca la cap. Sau... pur şi simplu, aşa sunt regulile sociale. Adică, ea ridică bariera şi pune semaforul pe verde. Eventual semnalizează asta prin diverse subînţelesuri. Şi, normal, e obligaţia lui să bage a întâia, să pornească motorul şi să treacă linia roşie. Dar ea nu schiţează niciun gest concret. Ea "dă de înţeles".
În plus, ea refuză, pentru că aşa i se pare normal. Ea e invitată de el în oraş (şi nu orice el, chiar El) şi refuză. De ce? Ca să nu arate că se lasă uşor. Pentru că el trebuie să se lupte pentru ea. Big mistake. El înţelege că ea nu vrea. Hai, mai întreabă o dată. Ea... tot mimoză. Între timp, o altă ea se mişcă mai repede şi el are de ales: ori prima care nu prea vrea, ori a doua care ştie clar ce vrea şi-l vrea pe el.
Ea dă de înţeles şi apoi se aşteaptă ca el să facă tot. Ea să nu facă nimic. Ea să stea la primire. Cazul mi s-a întâmplat mie. Ştiam ce vrea, dar nu vroiam. Iată exemplul concret:
(ştia că pe atunci vroiam să văd un anumit film)
Ea: am rezervat 6 bilete la filmul cutare şi mă duc cu nişte prieteni
Eu: foarte bine
Ea: ... (şi se îmbufnează)
(după 3-4 zile)
Ea: eu ţi-am zis că am rezervat bilete, dar n-ai zis nimic.
Eu: mi-ai zis că ai rezervat bilete şi atât. Altceva concret nu mi-ai zis.
Ea: păi, vroiam ca să vii şi tu.
Eu: şi de ce nu mi-ai zis aşa?
Ea: ... (schimbă subiectul)
Modul acesta de gândire este tipic secolului 20. Ele se uită la "Sex and the city", ştiu colecţia curentă de la Zara (deşi nu a ajuns în România) şi aşteaptă Prada să vină aici, sunt deschise la minte şi nu roşesc din orice căcat, nu se mai mărită virgine şi... ce mai, femei emancipate. Dar au rămas în urmă la relaţionarea cu noi.
Modul lor de gândire este acela de a da de înţeles şi apoi aşteaptă ca el să zică. Apoi se supără că el nu a zis. Păi... dacă vroiau, de ce nu au zis ele? "Păi nu se face aşa". Eh, atunci stai şi aşteaptă domnişoară, dar gândeşte-te că el în paralel mai vorbeşte cu altele, dintre care una sigur ştie ce vrea... şi-l vrea pe el şi i-o va spune direct. Şi acea "uşuratică" (în opinia celorlalte) va pune mâna pe el, iar ele vor spune că "prostul, s-a cuplat cu o curvă". Nu. S-a cuplat cu una care nu s-a dat mimoză şi care trăieşte în secolul 21.
Reversul
Ele doar aruncă aşa, o pastilă subtilă. Şi se aşteaptă ca el să facă tot. Dacă el o vrea şi ea nu-l vrea, el (ca orice bărbat) nu e capabil să-i înţeleagă jocul pe care îl face şi continuă să-i facă avansuri. Ea, ca proasta, în loc să-i spună "îmi pare rău, nu sunt interesată" stă şi aşteaptă ca el să plece. Să "se prindă dracului odată" şi să renunţe. Până nu-i spui nu se prinde. Nu vrei - îi spui. Vrei - îi spui.
Dacă îi spui de 4 ori că eşti ocupată, nu te aştepta să înţeleagă sau să deducă. Noi suntem bărbaţi, nu deducem şi nu înţelegem sensurile voastre ascunse. Cine spune că înţelege... minte. Doar a ghicit. Spune-i din prima că nu eşti interesată de el ca bărbat, dar poate ca amic şi vei câştiga un prieten. Un prieten cu care îţi va fi uşor să vorbeşti despre alţii şi care îţi va explica ce e în mintea unuia şi altuia. Dă-te mimoză şi nu spune nimic clar, aşteaptă-te ca el să înţeleagă ce-ai tu în cap fără să spui nimic concret şi o să-l enervezi. Îţi va face reclamă negativă... nu ştii cui. Poate chiar unuia de care eşti interesată.
Fetelor, nu vă mai ascundeţi, nu vă mai ruşinaţi. Aşa făceau mamele voastre şi au ajuns să se mărite virgine fără să locuiască de probă cu bărbatul respectiv. Sigur părinţii tăi s-au certat săptămâna asta. Probabil au invocat diverse căcaturi care s-au întâmplat cu mult înainte să te naşti tu. Dacă nu vreţi să ajungeţi aşa, veniţi în secolul 21 şi renunţaţi la a vă ascunde după vălul islamic. Gândiţi-vă că sunt unele care au făcut asta deja... şi el vorbeşte în paralel cu una din asta.
marți, 9 februarie 2010
Pronunţie
Mi-e cam greu să înţeleg la ce se referă.
joi, 4 februarie 2010
Jurnalul functionarului de stat
Oamenii care compun comunitatea îşi câştigă banii din afacerile lor private sau relaţiile de muncă pe care la au. Fiind o comunitate destul de mare (locală, judeţeană, naţională, continentală), a angajat anumiţi oameni a căror sarcină este gestionarea treburilor administrative ale comunităţii. Ok, pentru că este o comunitate mare, dar şi pentru că aşa prevede legea. Legea, creată tot de reprezentanţi ai comunităţii.
Practic, comunitatea este şi gospodăria. În loc să te ocupi tu de treburile administrative ale casei tale, angajezi un om care să facă asta. Unii mai cu dare de mână angajează un majordom, care coordonează (dacă forţa financiară este şi mai mare) pe restul angajaţilor care se ocupă de întreţinerea casei (categoria valet, cameristă, bucătar, grădinar, instalator), cu excepţia contabilului şi a avocatului. Cum ar fi ca majordomul tău, pe care-l plăteşti să se apuce să se răstească la tine?
LUNI
9:35
- Am ajuns la serviciu. In fata biroului meu, 50 de ciudati au facut o coada. M-am prefacut ca incep sa-i bag in seama, dupa care am bagat cartonul cu “Revin imediat” si mi-am scos integramele.
10:00
- Cica vor sa ne taie primele si bonusurile. De la 40 de milioane o sa ajungem la 20??? E o crima! O s-o sun pe Nuti sa facem greva. Nenorocitii aia din fata ghiseului sunt inca tot acolo. Par rezistenti.
10:20
- Deschid usor geamul de la ghiseu. Un bou imi intinde o Milka, sa-i pun o stampila. Hahaha…Pentru o Milka poate cel mult sa imi indrept rictusul….
10:50
- Am sunat-o pe Nuti. Maine doar amenintam cu greva. Poate poiimaine sa facem greva, ca sa avem timp sa mergem la Mall. Nu inteleg ce tot ii dau astia inainte cu deficitul bugetar. Ce sa-ti spun, ne-au gasit pe noi vinovati….niste magari.
11:05
- Ziua de luni e cea mai dificila. A trebuit sa-mi limitez pauza de masa intre ora 11 si 13, ca doi tampiti de la coada incepusera sa vocifereze. Primului i-am spus sa revina luna viitoare ca nu gasesc stampila, iar celuilalt i-am spus ca nu ne merge sistemul informatic. Da-i in ma-sa de prosti.
16:20
-“Plata nemeritata acordata la Stat”, din 5 litere. E “spaga” sau”prima”? Sa-l sun pe sef sa intreb.
16:25
- Gata frate, programul. Cat sa stea si un om la serviciu?????? Am impresia ca sunt franta.
MARTI
9:50
- Am intarziat putin din cauza ca m-a lasat BMW-ul. Ce ciudat. BMW e firma privata si uita ca si ei gresesc. De ce atunci sar toti pe bugetari cand se intampla sa gresim si noi??? Am pus in fata ghiseului cartonul de marti. “Programul de azi cu publicul se anuleaza din cauza capsatorului, suspect de gripa porcina”. Am auzit un vaier din fata ghiseului. O fi crapat vreun ghertoi? Asta este, nu suntem highlanderi…
9:55
- O sa ma duc sa ma de-stresez putin, la Cotroceni Mall. Mi-am luat banii pentru munca de teren si vreau sa-mi cumpar un palton si vreu doua costumase, ca sa nu fac greva imbracata ca o toapa.
10:25
- E imposibil sa mai lucrezi cu unii idioti. A venit unul transiprat sa isi plateasca nu stiu ce impozite. I-am spus sa se duca dracului cu srl-ul lui cu tot si sa ma caute cand o sa miroase frumos. Mi se duce dreaq tot Yves Rocher`ul…
11:00
Gina mi-a adus ultimul racnet de telefon mobil. In graba, i-am pus unui imbecil stampila gresita, asa ca l-am trimis acasa sa mai vina cu un formular. Daca ne da prima de stress, imi cumpar si eu un mobil din ala si-i iau si lui fiu-meu. N-o sa saracesc din 1500 de euro, la urma urmei…
11:05
- Pauza de masa
15:00
- Am revenit. Am mancat cam mult, asa ca sunt obligata sa ies putin sa ma plimb, ca sa se aseze mancarea.
16:10
- Am revenit la birou si le-am spus ghertoilor care inca asteptau (hahaha, cat de tampiti sunt…) sa vina miercuri, intrucat oameni suntem si nu ma simt foarte bine.. Au inceput vreo doi sa strige ceva, dar nu-i auzeam ca aveam castile de la mp4 player in urechi.
16:12
- Am sunat sa-mi comand gentutza Gucci. A trebuit sa intru pe Internet si am obosit. Ma duc acasa.
MIERCURI
9:30
- Seful a zis ca oamenii rai vor sa ne restructureze si ca ar fi bine sa facem greva, ca sa aratam cat de uniti suntem. Mimi si cu mine vom fi in primele randuri, ca suntem cele mai frumoase din Directie. O sa avem si o panza mare pe care o sa scriem la misto ca avem un salariu de 900 de lei (hahaha, cam cat cheltuim saptamanal prin Malluri) si ca de unde sa ne mai taie din salarii? Pe Fifi au pus-o sa planga in timp ce o sa pichetam Mall-ul sau ce dreaq vor sa pichetam. Fifi e impresionabila tare si plange la comanda.
10:00
- Pregatirile pentru greva intra in liniutza dreapta. Au angajat si 50 de homelesii sau someri cum naibii le spune, care sa vina cu copiii in brate sa urle una-alta. Le da cate-un senvis, un ceau cald si cate 5 lei, ca suntem in criza.
12:15
- Cat de batut in cap sa fii ca sa ti se spuna ca nu lucram azi cu publicul si tu sa nu pricepi si sa urli ca tampitul ????
Un mafiot din ala care are o firma privata, ca cica sa-i eliberez nu stiu ce adeverinta. Siiiiiigur ca da. I-am psus ca-l rezolv, sa ma sune prin septembrie. A dreaq privatii astia…N-ar da Statului profiturile lor, ca sa aiba si amaratii de bugetari o amarata de prima…Numai pentru ei vor totul ! Pai sa mai ajuti niste nenorociti din astia ????
13:05
- Am pus cartonul cu “Pauza de mese” si am plecat la coafor. Sunt curioasa daca au remarcat pluralul si realizeaza cat dureaza sa iei mai multe mese…
16:00
- Am venit. Le-am strigat prin geam sa-mi spune ce vor si incercam sa ghicesc dupa voce cam cati ani are cel care imi vorbeste. Ala care se milogea sa-i incasez impozitul parea tanar.. Sa plece dreaq la munca, nu sa stea la mila Statului ca sa isi achite darile!
16:10
-Le-am strigat ca oricum glumeam si ca nu am vreme de ei, fiind ocupati cu lestructuralea. Am plecat acasa, ca inchide la Mall.
JOI
10:30
- Ei, am ajuns mai tarzior azi, dar sunt in toane bune. Pe primii 10 de la coada i-am pus sa imi cante ceva frumos, daca vor sa ii servesc. Din pacate, dupa 10 minute mi s-a stricat cheful si n-am mai vrut sa-i servesc. Cred ca s-au suparat, dar le-am inchis geamul ghiseului si am plecat la contabilitate sa-mi iau primele..
12:55
- Fantastic. Aproape doua ore mi-au trebuit sa ma conving ca e joi. Aveam senzatia ca e sambata si exact cand sa plec acasa, seful mi-a spus sa mai stau cateva minute, ca sa vedem cum facem cu greva. Am stat, dar ne deranjau teribil idiotii aia de dincolo de geamul ghiseului. Regret ca s-a abrogat pedeapsa cu moartea!!!!
14:15
- Fantastic. Pe Mimi au refuzat-o sa isi aduca pe post de experti pe cei 3 copii, pe motiv ca nu au voie sa angajeze persoane care nu au implinit 6 ani. Unde am ajuns !!!???
Ma duc acasa, sa-mi revin
VINERI
12:00
- Azi e zi scurta.
12.05
Azi a fost zi scurta
joi, 21 ianuarie 2010
Vitrina cu ciudăţenii: contul cosmic personal al lui Lorin Fortuna
Am fost prost. Până acum am trăit viaţa ca un căcat. N-am ştiut adevăratele sensuri profunde ale vieţii. Minunatul domn Lorin Fortuna mi-a deschis ochii. Acum am înţeles. Balaurienii sunt de bine şi şerpilienii de rău. Trebuie să mă feresc de şerpilieni. Dar cum? Oare cum mă prind că ei sunt şerpilienii care vor să mă degravitaţioneze? Deocamdată nu ştiu, dar în timp voi afla eu!
Am fost prost. Până acum am plătit totul cu bani. Banii munciţi şi câştigaţi cinstit prin sudoarea frunţii. De fapt am fost furat. Acest mirobolant domn Lorin Fortuna mi-a deschis ochii. Nu mai plătesc cu bani pământeni. Îi voi cheltui spiritual, pe binecuvântări gravitaţionale. Tot ce trebuie să fac acum, este să achit totul din contul meu cosmic personal.
Cum adică? Simplu. Am un cont cosmic personal, doar că habar n-aveam. Ca dovadă, omul a făcut un gest nobil... ce suflet de vioară! A plătit din contul lui cosmic personal TOATE cheltuielile aferente exorcizării fiinţei Traian Băsescu din (am uitat) pff... tărâmul (parcă tărâmul era) predominant gravitaţional şerpilian şi registrul dominant gravitaţional balaurian. Ca să fie sigur, a repetat rugăciunea, că erau "perturbaţii pe canal". Se ruga prea multă lume (tâmpiţii, nu ştiau ce miză e-n joc! cine i-a pus să se roage fix atunci?) şi se îngustase banda de frecvenţă. Ca să fie omul şi mai sigur că ajunge rugăciunea la "Dumnezeu Titan" (?!?... adică Dumnezeu stă în cartierul Titan? măcar are metrou...) a cerut să fie exorcizată fiinţa Traian Băsescu din INDIFERENT ce civilizaţie face parte. Să fim dracului siguri! Poate au păcălit şerpilienii, că ştiiim noi cum sunt şerpilienii!
Asta deja e subiect de talk-show: din ce civilizaţie face parte Traian Băsescu? Poate o lămurim...
Dincolo de asta, am fost un prost pentru că nu am ştiut să-mi folosesc contul cosmic personal! Acum ştiu! Mi s-au deschis ochii. Când mă duc la bancă o să le zic că nu le mai plătesc rata cu cash, să-ia bani din contul meu cosmic personal. E vorba de un credit auto. Deci, să-mi lase maşina viaţa asta şi ne socotim viaţa următoare. Promit că nu-i trag în piept şi mă reîncarnez naibii după 2000 de ani mizând că disparte banca. Nu. Sunt om cinstit, mă reîncarnez mai repede. Dacă primesc acceptul din cartierul Titan. oricum, când mor, e zi de termen la banca cosmică şi atunci văd extrasul de cont. Să ştiu în viaţa următoare câţi bani cosmici mai am.
Precizare importantă: N-AM LUAT-O RAZNA! Am scris acest text după ce am murit de râs circa o oră, fără să ma pot opri ca să beau liniştit o gură de apă. Am murit de râs după ce am văzut un filmuleţ cu acest om ridicol. În ciuda ridicolului situaţiei prezentate în direct la tv, trebuie ascultat cuvânt cu cuvânt! Fiecare secundă creşte doza de hohote.
Deci, mai întâi omul s-a rugat ca Băsescu să devină balaurian (wtf?!). Iar apoi, fiţi atenţi pentru ce se mai roagă.
În al doilea clip, la 0:28 se aude sirena unei ambulanţe. Cred că l-au luat după emisiune...
PS
Pe lângă inepţiile omului de mai sus, faza cu flacăra violetă mi se pare pură ştiinţă, dovedită pe date concrete. Ah, că uitasem, Lorin Fortuna e ăla care a făcut frontul de apărare anti-reptilian. Adică el singur a apărat Pământul împotriva unor invadatori extratereştrii care vroiau să ne ia minţile. Cum de nu ne-au invadat? Păi... ne-a apărat el şi s-au speriat şi au fugit, ce nu e logic?
Şi eu care credeam că Băsescu a câştigat alegerile prin fraudă electorală. Dar văd că le-a câştigat ca urmare a acestor protecţii cosmice balauriene.
(Încă mă prăpădesc de râs)
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Filosofia libertăţii
Epilogul cărţii "Aventurile lui Jonathan Gullible", de Ken Schoolland (despre care am scris în postul anterior) este redat într-o manieră mai uşoară de înţeles sub forma unei demonstraţii video, care pote fi accesată de aici. Prezentarea este în limba română.
Pe aceeaşi temă:
O carte care deschide mintea: "Aventurile lui Jonathan Gullible"
joi, 14 ianuarie 2010
O carte care deschide mintea: "Aventurile lui Jonathan Gullible"
În carte este vorba despre un om dintr-o ţară cu o economie liberă, care a ajuns într-o ţară închisă, cu o economie de tip socialist sau în cel mai fericit caz un stat de tip glasnost/perestroika sau mafiot. Ca cetăţean român, care am trăit prin toate aceste tipuri de stat şi de economie, descrierile mi s-au părut familiare:
-prin statul comunist cu economie planificată socialistă am trecut între 1947-1989, în care totul aparţinea "poporului", adică tuturor (fiecare susţinând că este şi dreptul lui) când venea vorba de a profita, dar nimănui (fiecare spunea că este al celorlalţi) atunci când venea vorba de a investi energie, muncă sau bani. În fond, statul nu era expresia alegerilor făcute de comunitate, ci era elita care s-a impus la conducere, fără a lăsa poporului posibilitatea de a o penaliza. Iar bunurile aparţineau statului, proprietatea privată fiind anihilată.
-prin statul de "comunism cu faţă umană" sau "socialism democratic" în fapt glasnost politic şi perestroika economică am trecut în perioada 1989-2000 (din care în ultimii patru ani partidele democratice au fost nu numai tolerate ca iniţial, pentru nuanţă, dar li s-a permis chiar să acceadă la putere, dar fără a exercita efectiv puterea, fiind doar izolaţi în vrâful piramidei în timp ce adevăraţii coordonatori au rămas aceiaşi); aici mai intră şi perioada 1944-1947, când socialismul avea o faţă umană, deoarece comuniştii care acaparau puterea nu doreau să îşi facă publică agenda ascunsă.
-prin statul mafiot trecem acum, din 2000 încoace, cele mai elocvente exemple fiind perioada Adrian Năstase (2000-2004) şi perioadele în care Traian Băsescu a reuşit să îşi impună punctul de vedere. În istoria României avem o oarecare asemănare în perioada 1938-1944, în care corupţia devenise generalizată iar autocraţia şi interesele de clan primau interesului public (cu menţiunea aici că iniţiatorul perioadei a fost regele Carol al II-lea prin impunerea diactaturii personale, în perioada 1938-1940 el fiind principalul beneficiar; în perioada războiului administraţia şi înzestrarea armatei erau cele mai bune exemple de corupţie).
Cartea redă pe înţelesul tuturor situaţii punctuale, specifice acestor tipuri de state care au în comun economia închisă şi autocraţia, cazurile fiind tratate episodic. Firul povesturii este profund inspirat din "Călătoriile lui Gulliver", după cum reiese şi din numele personajului principal. Modul de tratare este prezentarea situaţiilor aparent normale (chiar cutumiare) pentru o comunitate prin ochii unui străin cu alte principii şi altă optică.
Acum la momentul la care am pus postarea pe blog încă nu am terminat-o dar este fascinantă şi incredibil de reală, în special pentru ţara în care trăim. Mai ales, cum pot unii oameni ajuns în funcţii publice să îşi bată joc, să fure sau să nu le pese de banul şi bunăstarea publică. Iar mulţi cetăţeni, din prostie, cointeresare sau lipsă de informaţie, continuă să îi voteze, conservându-i în acele funcţii.
Unde se găseşte
Pentru care care doresc să o citească gratis, cartea disponibilă pe suport electronic aici (tradusă profesional în limba română). Se accesează site-ul Institutului Ludwig von Mises din România şi se citeşte online, fiecare capitol având pagina lui. Nu este disponibilă copierea unui fişier pentru citire offline, dar pe cei interesaţi de asta (din motive de dial-up sau lipsa unui acces permanent la internet) îi sfătuiesc să facă un mic efort de a copia textul de pe fiecare pagină.
Pentru cei care o vor în format palpabil, de hârtie, cartea este disponibilă spre cumpărare pe Amazon, pe site-urile locale din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa şi Canada, depinde de unde îţi este mai ieftin s-o comanzi (carte+transport).
PS
Pe site-l institutului am mai descoperit şi alte lucrări pe stilul meu, de libertarian de dreapta. Celor vrăjiţi de mirajul socialismului/comunismului le recomand lucrările despre disecarea economiei de tip socialist.
Pe aceeaşi temă:
Filosofia libertăţii
miercuri, 13 ianuarie 2010
Cum funcţionează evoluţia
Am găsit două filmuleţe despre evoluţie. Fundamentaliştii religioşi şi fanaticii bisericoşi sunt rugaţi să închidă pagină.
Partea I
Partea a II-a
marți, 12 ianuarie 2010
Bilanţ la un an
Am trecut fără să observ peste data de 7 ianuarie 2010, când blogul a împlinit fix un an. Aşa mi se întâmplă mereu, cu anumite date importante. Le ştiu foarte bine înainte, le aştept, după ce au trecut ştiu că au trecut, dar fix în perioada respectivă uit.
Vroiam să scriu postul acesta chiar pe 7 ianuarie 2010, să fie la fix un an de la primul post, intitulat "Prefaţa". I-am spus aşa pentru că era introducerea. M-am gândit atunci că ar fi mai bine să-i dau un început, decât să intru direct în pâine.
Există diferenţe faţă de acum un an. În primul rând nu mai scriu numai posturi lungi. Bineînţeles, traficul a crescut, dar la asta o să mă refer mai jos. Am mai cunoscut oameni iar o mică serie dintre ei, numai oameni pe care îi cunosc în mod real ştiu că am blog şi că este vorba despre acesta. În rest, am preferat să păstrez discreţia asupra identităţii mele, ca să îmi permit să scriu orice fără ca să-mi citească cineva gândurile şi să-mi expun preocupările.
Sigur, dacă dintre persoanele care ştiu unele s-au gândit să spună mai departe, le priveşte. Îmi fac trafic. În mentalitatea românească, sucită şi fără elite viabile ca puncte de reper, degeaba ai blog în ideea oficială că te poţi exprima liber, dacă cuiva i se pare că îl deranjează ce ai scris tu se supără pe tine în egală măsură cu supărarea creată de situaţia în care ai comunica altfel acele detalii. Asta este diferenţa la români între formă şi fond. De formă, românii spun că blogul este un spaţiu în care îţi poţi exprima păreri pe care în alt mod (în meserie or else) nu ai avea cum pentru că cineva s-ar putea supăra. Dacă în loc să faci acele menţiuni pe vreun suport oficial şi le treci pe blog, persoana respectivă se va supără la fel. Ba chiar unii spun că ar vrea să scoţi/modific postarea respectivă. Păi şi cu exprimarea liberă cum rămâne? Aaa, liberă, dar cu limite.
O altă diferenţă este aceea că n-am maiauzit pe la diverşi bloggeri de căcat ameninţarea cu "o să te distrug la mine pe blog". Asta mă face să râd şi acum. Câtă importanţă îşi dau unii!
Am mai observat în detaliu atitudinea unor posesori de bloguri care consideră că acest lucru le conferă un statut social aparte. Astfel, personalitatea lor a fost mâncată de cea a bloggerului. În fond, dacă asta le face plăcere şi le ies şi bani cât să trăiască mai mult decât decent, bravo lor. Nu-i judec, doar mă amuz.
Personalitatea omului înlocuită de cea a bloggerului am văzut la diverşi bloggeri chemaţi pe la diverse evenimente. deşi le-a plăcut cum s-a desfăşurat treaba, au scris apoi că a fost de căcat, pentru a satisface pofta de "sânge" a cititorilor. După părerea mea, schema e simplă:
-un blog are trafic
-bloggerul este selectat după trafic
-bloggerul este mulţumit de eveniment
-bloggerul scrie că nu a fost mulţumit de eveniment
-cititorii aprobă asta
Dacă el scria că este mulţumit de eveniment, îşi nemulţumea în timp cititorii veniţi să citească nemulţumiri, lucru care, prin repetiţie, îi putea aduce în timp scăderea traficului. Cu un trafic mic, în timp ce alţii au crescut, nu mai era chemat la evenimente. Astfel, bieul om trebuie să scrie de rău. Nelămurirea mea este, în cazul acestui cerc vicios, de ce organizatorii îi mai cheamă pe cei renumiţi pentru faptul că, indiferent de situaţie, ei vor face evenimentul de căcat. În fine, sunt banii lor şi îi priveşte.
Am mai observat cum blogurile nu sunt folosite în scopul exprimării libere a acelor păreri care nu se pot spune altfel, ci folosite ca extensii pentru diverse campanii sau promoţii. Cel mai elocvent exemplu este cel al politicienilor care nu declară nimic în public, fac acuzaţii pe blogul propriu, afirmaţiile sunt preluate de presă şi scandalul este deschis. Dacă aveau ceva de spus, de ce nu au făcut-o pe gură? Dacă era doar o părere personală, de ce pun paie pe foc scandalului deja deschis? Nu ştiu.
Trebuie să contrabalansez asta prin importanţa blogurilor pe teme politice, scrise de ne-politicieni, care mi se par mult mai consistente, mai suculente şi mai forumului de discuţii decât cele ale politicienilor. De notat puţinele bloguri ale politicienilor care îşi anunţă acţiuni sau îşi enunţă opinii asupra subiectelor zilei, fără a urmări ceva anume. Blogurilor celor care nu-s politicieni sunt mult mai bune pentru creionarea sau întărirea unei opinii.
După cum bine am scris în descrierea mea, sunt un tip plictisitor. Am o serie de teme care mă interesează pe mine în anumite momente. Îmi place să fac materiale care să conţină cât mai multe informaţii. Nu stau să fac cercetări de marketing să văd ce se caută sau ce se citeşte. Dacă mă interesează pe mine, mă documentez şi scriu. Majoritatea sunt mai mult pentru mine, îmi concentrez eu informaţii disparate într-un singur punct. Multe teme nu-mi prezintă interes ridicat pe termen lung şi le pot abandona. Îmi rămâne arhiva.
Trafic
Referitor la trafic, bineînţeles că se poate vorbi despre o creştere. Faţă de zero, orice punct în plus este o creştere. Aşadar, primul an nu este un punct de reper viabil pentru creşteri procentuale, ci doar o bornă. În ianuarie 2009 au fost 106 unici. În decembrie 2009 au fost 897 unici. Ianuarie 2010 nu s-a încheiat, aşa că astea sunt datele pe primele 12 luni, potrivit trafic.ro.
Pe săptămână, nu mai ţin minte câţi unici au fost în prima săptămână. Din câte ţin eu minte parcă 7 sau 9, oricum sub 10. Dintre care unul eram eu. În săptămâna 4-10.01.2010 au fost 251 de unici.
Ziua record a fost 02.12.2009 cu 66 de vizitatori unici, săptămâna record a fost 23-29.11.2009 cu 307 de vizitatori unici. Luna record a fost noiembrie 2009 cu 913 unici.
Din observaţiile mele, în acest an traficul este creat mai mult de căutări pe anumite teme pe care le-am atins eu de-a lungul anului. Acesta este motivul pentru care traficul a fost crescător, iar ultimele două luni sunt aşa de consistente, pentru că au un număr mai mare de teme pe care am scris. Îmi place când văd că am fost de folos cuiva. Sunt destui care caută, intră şi închid rapid, dar sunt mai mulţi cei care stau şi citesc ce am scris s-au copiază pozele în draci. De aia le-am şu pus, după cum am spus, să fie mai multe într-un singur loc.
Un segment important este adus de cititorii veniţi de pe alte bloguri, ai căror posesori m-au pus în blogroll. O plecăciune şi o mulţumire pentru cei care au binevoit să facă acest lucru. Un segment foarte mic este constituit din cei care intră de câteva ori pe săptămâna, regulat, să mă citească.
Am pus datele aici, ca la anul să nu fac calcule pe amintiri, ci să ştiu exact cum am evoluat faţă de această bornă. Acum nu pot face calcule procentuale, deoarece la momentul iniţial cifrele erau toate pe zero.
PS
Deţi blog vine de la web log, jurnalul online, nu m-am înscris în tema asta. Nu am scris pe unde am fost, ce am făcut şi nu am pus poze din vacanţă. Nu spun că nu îmi plac blogurile tip jurnal, doar că nu m-am simţit eu confortabil cu ideea asta.
luni, 4 ianuarie 2010
UPDATE2: Cum s-a transformat o nemulţumire la adresa Romtelecom în 2,5 cenţi/minut spre mobil
Dar să o luăm pe paşi mărunţi.
1. Prima bucurie
Am aflat de faptul că Romtelecom a lansat un serviciu VoIP numit Voce Online. Tarifele erau foarte bune:
Romtelecom: 0,01 €
alte reţele fixe: 0,0150 €
mobil: 0,07€
SMS: 0,0450 €
M-am gândit să contractez şi eu asta. Am completat formularul online şi gata. Mă rog, nu chiar atât de simplu, deoarece fiind vorba despre Romtelecom trebuia să fie ceva complicat. Se cer multe detalii, printre care şi numărul de contract Clicknet sau cam aşa ceva. Oricum, a fost nevoie să umblu după hârtii prin sertare. Am selectat numărul alocat din lista pusă la dispoziţie şi apoi a apărut pe ecran mesajul că trebuie să aştept (parcă 3 zile) mailul de confirmare.
2. Nervi de la Romtelecom
Şi zilele treceau şi mailul nu mai venea. M-am gândit că e vorba despre Romtelecom, deci sigur trebuie să fie greşeli pe undeva, aşa că mai aştept. Şi aştept. Şi se fac 10 zile şi pun mâna pe telefon şi sun să întreb ce se întâmplă. Bineînţeles că nu mi s-a rezolvat problema pe loc, operatorul mi-a spus că în 2 ore voi fi sunat de cineva specializat. După două ZILE mă sună operatorul specializat şi-mi spune că procedura nu a putut fi finalizată deoarece numărul ales de mine a fost deja luat de altcineva. Le-am explicat că numărul respectiv a fost unul ales de mine din lista pe care ei mi-au pus-o online la dispoziţie. Nu am tastat eu un anumit număr care din întâmplare a fost luat. Soluţia propusă de operator: să reiau procedura. Moment în care m-am enervat, pentru că ştiam cât de greoaie este. I-am spus să noteze acolo că clientul este nervos şi că în aceste condiţii nu mai este interesat de produs.
3. Căutări
În acel moment vroiam să fac o reclamaţie, poate se rezolvă ceva. Până una-alta, ce naiba, Romtelecom VoIP are cele mai mici tarife? Şi am început să caut pe net o altă soluţie. La o primă vedere, serviciul de la Romtelecom era cel mai ieftin. Am căutat la toţi operatorii de VoIP din România şi nu prea am găsit tarife comparabile. Am găsit, am filtrat şi mi-a rezultat un tabel prin care urma să folosesc vreo 3-4 servicii. La operatorii români, tarifele diferă foarte mult.
Vorbim despre fix. Ok, dar este un tarif pentru fix Romtelecom naţional, fix Romtelecom Bucureşti şi alţi operatori. La mobil, sunt anumite tarife pentru operatorii mari (Vodafone şi Orange) şi alte tarife pentru cei mici. Uneori, se face diferenţierea şi între cei mici.
Aşa că am obţinut un tabel ce conţinea cam 3-4 operatori pentru toate aceste destinaţii. Apoi am trecut, fără să vreau, la operatorii internaţionali. În fond, dacă tot este VoIP, ce contează de unde am factura, câtă vreme bag nişte bani online şi stau cu căştile la urechi?
4. Rezultate
Şi apoi am intrat într-un alt fel de rezultate. Deodată, avea doar două tarife: fix şi mobil. Mă uitam doar la destinaţia România. Pentru alte ţări (Marea Britanie, Irlanda şi Rusia) am mai văzut rezultate diferite pe oraşe sau "national rate", care încă nu ştiu ce este. Mă interesa în primul rând să obţin cel mai mic tarif pentru mobil. Şi am obţinut: 0,0250 €/minut pentru convorbirile spre mobil. Ah, trebuie să precizez: spre "Romania (mobile)".
Câştigătorul se numeşte Jumblo şi practică următoarele tarife pentru destinaţii din România:
fix: 0,0150 €
mobil: 0,0250 €
SMS: 0,07 €
Tariful pentru SMS abia a fost modificat, mi-a stricat bucuria. Până anul trecut era 0,03 €.
5. Cum vorbesc?
Îmi fac cont, depun 10 euro. Suma era fixă, nu ştiu dacă atât este prima depunere, sau dacă este singura sumă pe care o poţi depune.
Instalez aplicaţia, ca să o pot folosi pe sistemul "clasic" de căşti+microfon. Ca o chestie în plus, dacă nu am aplicaţia instalată, pot folosi sistemul de oriunde, folosind doar un browser de internet. Mă loghez cu nume+parolă şi pot deja folosi, indiferent de IP sau dacă am sau nu aplicaţia lor instalată. Sau, în loc de căşti+microfon, cred că se poate şi cu un telefon prin USB, gen Skype.
Un alt mod este mai potrivit, pentru că nu mă ţine legat de calculator. De un calculator cu internet. Sun la un număr local de acces (031-810-7977), îmi spune că una-alta pentru 2-3 secunde, primesc un ton de apel şi formez numărul pe care vroiam să-l sun. Am descoperit acum, că pentru apelurile spre România, nu trebuie să mai formez codul de ţară (0040-7xx-xxx-xxx) , ci formez normal, cu prefixul zonal (07xx-xxx-xxx). Mă pot mişca prin toată casă, pentru că am un fix DECT. Şi mai bine, dacă am de sunat spre străinătate, pot apela şi de pe mobil, pentru că mi-am înregistrat ca fiind ale mele şi fixul şi mobilul. Da, nu mai trebuie să bag nume+parolă, nu tastez nimic la telefon. Sunând, el vede numărul, ştie ce utilizator sunt şi când vorbesc îmi scade direct din cont. Ca să fiu sigur, după ce formez numărul, îmi spune cât mă costă pe minut.
A treia posibilitate este ceva nou, de care nu ştiam. Se numeşte phone-to-phone. Adică, dacă nu am la dispoziţie unul dintre telefoanele mele înregistrate în sistem, solicit online să fiu sunat la un anumit număr, apoi când răspund, se formează automat numărul pe care vroiam să-l apelez. Nasol este că plătesc atât apelul spre cel cu care vroiam să vorbesc, cât şi apelul spre numărul pe care îl folosesc, la care se adaugă o taxă de acces (câţiva cenţi).
A patra este utilizarea unui telefon SIP. N-am. Adică un aparat telefonic care seamănă cu unul normal, numai că nu se conectează la cablul telefonic, ci la modemul de internet. I se scriu nişte parametri la setări şi apoi poţi să suni de pe el. Poţi primi şi apeluri dacă şi se alocă de operator (sau cumperi din altă parte) un număr DID pe care îl aloci contului tău de utilizator.
6. Folosesc VoIP fără să deschid calculatorul
Am notat numărul de acces în agenda fixului, în agenda mobilului, să fie. Atenţie, plătesc şi apelul de pe fixul meu către numărul local de acces. Dar abonamentul meu îmi conferă seara şi în weekend apeluri gratuite şi nelimitate către orice reţea fixă. Aşadar, în perioada asta, convorbirea către numărul local este gratuită, deci în scorul final întră doar costul apelului prin Jumblo către numărul respectiv de mobil.
7. Probleme
Am vorbit până acum numai prin numărul local de acces, deoarece la testele făcute cu microfonul meu am auzit cam multe pârâieli şi fâşâieli. TOŢI au spus că mă aud ceva mai încet. În 90% din cazuri am observat un delay, în cel mai rău caz era de circa 2 secunde. În 20% din cazuri, interlocutorul spunea că aude un fâşâit din timp în timp, în timp ce eu auzeam perfect.
În mod aleator, pe ecranele mobilelor celor sunaţi de mine le apăreau numere româneşti de mobil, complet aiurea. Numere de Orange şi de Cosmote. Numerele nu se repetau. Am cerut numerele şi sunând la ele, am vâzut că nu sunt alocate. Deci nu ar merge dacă omul nu răspunde, că nu ştie cine l-a sunat. Ceea ce n-am înţeles a fost că, făcând proba (am sunat de pe fix pe mobilul meu) a apărut numărul de fix. Cred că am rezolvat-o deoarece nu înregistrasem într-o anumită setare cele două numere ale mele ca fiind numerele care să apară pe post de Caller ID. Înregistrarea lor e foarte mişto. Pentru mobil, am primit un SMS cu un cod pe care l-am introdus în formularul online. Pentru fix, am fost sunat (cred că m-a taxat, pentru că am încercat să înregistrez numărul cuiva, adiucă un alt utilizator, şi nu s-a putut face apelul spre fix, pentru că nu încărcase credit) şi am introdus un cod afişat online. După ce mi-am înregistrat ambele numere pentru Caller ID, l-am sunat pe moşul de bază Claudiu (are Vodafone) şi mi-a spus că de data asta i-a apărut numărul meu de fix.
Dacă vrei să contractzi mai mulţi operatori, cască ochii bine de la ce firmă sunt. În Europa există două firme mari: Dellmont şi Betamax. Ei au majoritatea operatorilor. Dacă foloseşti prin aplicaţia instalată sau prin browser, nu te deranjează. Problema apare în momentul în care vrei să foloseşti numărul local de acces, deoarece este un singur număr pentru toţi operatorii Dellmont (031-810-7977) şi un singur număr pentru toţi operatorii Betamax (031-810-7956) . Dacă ai contractat doi operatori de la aceeaşi firmă, s-ar putea să fie probleme în utilizarea numărului de acces. Nu am încercat. De exemplu, Jumblo este deţinut de Dellmont.
8. SMS
Am văzut că se pot trimite şi SMS-uri. De pe platforma online din browser la sender apar primele 11 caractere din numele de utilizator al meu. Dacă trimit din aplicaţia instalată, apare numărul meu de mobil, exact ca şi cum aş fi trimis de pe mobilul meu. Singura diferenţă, pentru utilizatorii mai experimentaţi de mobil, este dacă te uiţi să vezi centrul de mesaje.
Problema aici este că atunci când mi-am făcut contul, tariful era de 0,03€/mesaj, iar acum l-au majorat la 0,07€. Nu cititorule, nu te gândi la românisme de genul "m-au păcălit atrăgându-me iniţial cu tarife mici pe care le-au schimbat apoi după ce m-au prins". Operatorul de telefonie este din Luxemburg. Aşa au modificat ei tarifele pentru toată lumea. Tariful general pentru SMS-urile spre România a crescut. Bineînţeles, le-am scris, explicându-le că din cea mai ieftină metodă a mea de a trimite SMS-uri spre România au devenit cea mai scumpă, deoarece operatorii mobili de aici taxează SMS-ul cu 0,05€.
9. Nu numai mobil
În afară de apelurile spre mobile, serviciile de VoIP (voice over IP, dacă nu am spus până acum) sunt foarte bune şi minunate mai ales spre destinaţiile fixe. Faţă de operatorii tradiţionali, ei au tarife mult mai mici, chiar dacă se aude uneori nasol. Din acest motiv, VoIP este soluţia ideală pentru apeluri către alte ţări, în special fixuri din alte ţări. Tariful practicat de Jumblo este de 0,0150 €/minut spre destinaţii fixe din România (adică "Romania - landline"). Mai mic decât au Romtelecom şi EUfonika în timpul zilei (cele două servicii pe care le folosesc).
Nu mai căutaţi, am găsit restul de rezultate. Am făcut un tabel mare cu toate. Cel mai mic tarif este practicat de DialNow: 0,0050 €/minut. Da, incredibilul tarif de jumătate de cent pe minut.
Dar se poate şi mai bine! GRATUIT! Am găsit şase operatori care conferă convorbiri gratuite către orice număr de fix din RomâniaAm făcut un tabel mai jos cu toţi.
10. Cum e cu gratuitatea spre fix
În afară de aceşti cinci operatori ce oferă convorbiri gratuite spre România, Mai există o multitudine de operatori, cu tarif zero spre reţele fixe şi chiar mobile din mai multe ţări. Jumblo oferă tarif zero spre multe destinaţii, dintre care vreo 4-5 sunt mobile. Dar atenţie, gratuitatea nu este nelimitată.
La toţi operatorii este asterisc cu o trimitere la subsol, unde explică faptul că eşti condiţionat de o utilizare normală, în cazul unei utilizări intensive, vei fi taxat. Sună periculos, iar toţi spun asta, fluturându-ţi un "fair use policy".
Regulile nu diferă mai deloc, fiind aceleaşi pentru toţi operatorii europeni. Trei elemente trebuie luate în seama:
- diferă ţările spre care se oferă convorbiri gratuite (în cvasitotalitate reţele fixe);
- diferă maxim de zile pentru care se alocă gratuitatea;
- diferă numărul maxim de minute gratuite pe săptămână.
Operatorii oferă convorbiri gratuite pentru perioade denumite "freedays", care variază între 30-120. De regulă sunt numere rotunde, gen 30, 60, 75, 90, 100, 120. Perioada de free se acordă după o reînărcare de minim 10 euro. În cazul unei reîncărcări sub 10 euro, indiferent de valoarea ei, perioada free se reduce la jumătate.
În perioada free, primeşti un număr limitat de minute gratuite. De regulă, acestea sunt de ordinul sutelor, cu valori între 90-300, de regulă se practică 200 şi 300 pe săptămână. Nu am înţeles până acum dacă este vorba despre totalul minutelor gratuite dintr-o săptămână, sau de numărul de minute gratuite spre o anumită destinaţie.
De exemplu, Jumblo oferă convorbiri gratuite spre reţelele fixe ale mai multor ţări şi reţelele mobile a foarte puţine ţări, pentru o perioadă de 90 zile, în care primeşti 200 minute la 7 zile.
După consumarea minutelor gratuite într-o săptămână sau după expirarea perioadei free, convorbirile sunt tarifate ("normal rate" sau "default rate"). Nu îţi fie frică, nu există românisme de care să te temi sau pe care să le cauţi ca să ai de ce să te dai nemulţumit. Nu fură nici la zile, nici la minute. Ca să vezi mentalitatea de ţară săracă e aceeaşi peste tot, nu numai în România, unul din Bangladesh urla pe câteva forumuri cum el avea minute free spre Bangladesh şi hoţii l-au păcălit şi trebuie să plătească.
11. Apeluri gratuite spre România
Da, este posibil. Şase operatori oferă asta.
Operator | zile | min. | normal | mobil | SMS | conectare | companie |
120 | 300 | 0,0250 € | 0,08 € | 0,07 € | - | Betamax | |
120 | 200 | 0,02 € | 0,05 € | 0,07 € | - | Betamax | |
120 | 150 | 0,0150 € | 0,04 € | 0,07 € | - | Dellmont | |
90 | 300 | 0,01 € | 0,0650 € | 0,0730 € | - | Betamax | |
90 | 300 | 0,0150 € | 0,04 € | 0,07 € | 0,0390 € | Betamax | |
30 | 200 | 0,02 € | 0,17 € | 0,07 € | - | Betamax |
Nu îţi pot spune care este cel mai bun, deoarece modul fiecăruia de utilizare diferă. Atenţie însă la faptul că, dacă folosiţi un asemenea operator doar pentru convorbiri gratuite, după o serie de reîncărcări, rămâne cu o sumă în cont, pe care nu o mai puteţi scoate, decât dacă o folosiţi la convorbiri plătite. De aia am pus şi tarifele pentru mobil şi SMS, ca să aveţi un tablou complet. Dintre cele rămase nu pot elimina din calcul pe niciunul deoarece, luate două câte două, niciunul nu este superior altuia din toate punctele de vedere.
Campionul absolut al minutelor gratuite este Just VoIP, deoarece conferă atât maximul numărul de zile gratuit cât şi maximul minutelor pe 7 zile. Anual, rezultă cel mai mare număr de minute, la reîncărcări succesive. Are dezavantajul celui mai mare tarif normal spre România - fix şi, dintre cele rămase, cel mai mare tarif spre mobil. În situaţia mea l-aş lua, deoarece nu este Dellmont (precum Jumblo), are numărul mare de zile, numărul mare de minute şi cel mai mic tarif pentru SMS-uri. Dacă nu vorbesc chiar 300 minute pe săptămână, aş putea lua mai bine Nonoh, deoarece are mai mic tariful spre mobil (da, şi pe cel spre fix, dar vorbesc despre situaţia în care nu depăşesc 200 minute săptămânal sub nicio formă) şi tot 3 cenţi/SMS.
12. Concluzie
Am făcut tabelul pentru cei patru operatori pe care îi pot folosi acum acasă: Romtelecom, EUfonika, Jumblo şi Vodafone. Cele mai mici tarife sunt următoarele:
mobil: Jumblo - 0,0250 €
fix (R): Romtelecom - gratis
fix (N): Jumblo - 0,0150 €
Unde N=tarif normal (în zilele săptămânii, între orele 8-18), iar R=tarif redus (seara şi-n weekend). Astfel, când ajung seara acasă, pe fix sun direct de pe... fix, iar spre mobil sun prin Jumblo. Adică sun la numărul de acces, că doar e gratuit, apoi formez numărul de mobil.
Am mai făcut un tabel mare, cu destinaţiile internaţionale şi mi-a rezultat că Jumblo este cea mai ieftină variantă în peste 90% dintre destinaţii, EUfonika este bun pentru circa 5%, iar în restul de sub 5%, tariful Romtelecom este identic cu Jumblo. Romtelecom are tarife mai mici numai în situaţia în care tariful său este 0,0999 € iar cel al Jumblo este 0,10 €. Unde mai pui că TVA-ul din Luxemburg este 15%...
Ca să nu uit, serviciul funcţionează ca un prepay. De cât bag, atât vorbesc.
Şi uite aşa, nervii pe care mi i-a făcut Romtelecom prin procedurile complicate şi greşelile sistemului care face treaba pe dos, enervant de pe dos, s-au transformat în tarife spre mobil mult mai mici decât sperasem iniţial. Nu mai am de ce să fac o reclamaţie, deoarece acum sunt mulţumit cu acest tarif atât de mic. În loc să fac o reclamaţie, mulţumesc Romtelecom pe această cale, deoarece, dacă nu avea atâtea erori în sistem să îmi respingă cererea şi dacă nu avea proceduri atât de complicate încât să mă facă să renunţ în a le mai relua, nu aş fi căutat tarife mai mici spre mobil, nu aş fi vorbit acum la 2 cenţi jumătate şi nu aş fi descris asta aici, ca să beneficieze şi alţii de căutarea mea şi să se ducă la cel mai mic tarif. De asemenea, nu aş fi înţeles cum stă treaba cu convorbirile gratuite şi nu aş fi putut să explic şi chestiunea asta.
PS
Yorgos Ioannidis, CEO al Romtelecom, are idei multe şi frumoase. Din nefericire el este izolat în vârful piramidei, deoarece proiectele sale nu pot fi puse în practică întocmai deoarece oamenii care se ocupă cu asta nu îşi fac bine treaba. Astfel, îmi prezintă mie o listă cu numere disponibile dintre care unele erau deja luate (pura întâmplare a făcut să selectez unul deja preluat, mulţumesc Romtelecom şi pentru întâmplarea asta), iar procedurile sunt atât de complicate, ca birocraţia din regimul comunist, încât a ajuns ca pe un client ca mine să nu mă mai intereseze tarifele! Fug de serviciile Romtelecom deoarece, indiferent de cât de mici ar fi tarifele, trebuie să fac o mie de giumbuşlucuri şi să vin cu o sută de documente, iar angajaţii Romtelecom sigur greşesc pe undeva şi eu trebuie să reiau procedura complicată de la început.
PS2
După ce-mi expiră contractul cu Romtelecom, îl reziliez, bag pe mobilul Vodafone opţiunea "Zona mea" (atenţie, nu Vodafone Acasă, care e prea scump), pentru o taxă lunară mai mică decât abonamentul Romtelecom îmi dă posibilitatea să vorbesc gratuit şi nelimitat în orice reţea fixă naţională (numărul de acces Jumblo). Deci => voi vorbi de pe mobil pe mobil cu 2 cenţi jumătate. :D
Mă rog, sau ce o mai apărea atunci, pe principiul cine-mi dă cât mai ieftin ŞI FĂRĂ COMPLICAŢII convorbiri seara şi-n weekend gratuit pe fix.
Cu internetul mai văd. Ori de la UPC (am cablul de la ei), că e mai ieftin, ori un hotspot MiFi de la Vodafone; oricum o fi, aş vrea wifi, dar sigur se ieftineşte tehnologia până atunci.
Oricum, voi renunţa la Romtelecom. N-am renunţat în perioada de transformare dintr-un operator agresiv şi învechit într-unul competitiv, renunţ acum, când piaţa este, practic, matură. Cam nasol dacă pierde clienţi acum, când abia s-a spălat.
UPDATE
Tocmai acum o oră au majorat tariful spre mobil de la 0,0250 € la 0,03 €. Tot e cel mai mic dintre serviciile mele de acasă.
UPDATE2
După ce le-am scris referitor la tariful lor pentru SMS-uri, văd ca l-au redus de la 0,07 € la 0,06 €. Acum tarifele Jumblo sunt:
fix: 0,0150 €
mobil: 0,03 €
SMS: 0,06 €
Am căutat tarife mai mici - n-am găsit. Singurele combinaţii de tarife mai mici pe care le-am putut găsi sunt 0,03 € spre mobil (acelaşi) combinat cu 0,01 € spre fix. Numai că fie aplică o taxă de conectare (ceea ce umflă costul convorbirii) fie cer abonament. La o privire în piaţă, Telbo are cele mai mici tarife, dar cere plata unui abonament lunar.
Astfel, acum, tarifele mele sunt:
mobil: Jumblo - 0,03 €
fix (R): Romtelecom - gratis
fix (N): Jumblo - 0,0150 €