Prin Decretul 6/14.01.1950, regimul comunist înfiinţează lagărele de muncă, după modelul sovietic de exterminare. Denumirea fiind prea ameninţătoare, este schimbată prin HCM 1554/25.08.1952 în "colonii de muncă". HCM 337/11.03.1954 desfiinţează oficial aceste locaţii, deşi munca silnică a deţinuţilor politici rămâne normată în cadrul secţiilor penitenciarelor. Decretul 89/17.02.1958 le reînfiinţează oficial, sub denumirea de "locuri de muncă obligatorie". În perioada 1962-1964, o serie de deţinuţi politici sunt eliberaţi, iar regimul din închisori şi lagăre este îmbunătăţit. Legea 25/27.12.1967 "privind amnistierea unor infracţiuni, graţierea şi reducerea unor pedepse" desfiinţează lagărele de muncă forţată şi îi eliberează pe toţi deţinuţii politici.
Sub acoperirea acestor legi, în România comunistă au funcţionat lagărele de muncă, în care "duşmanii poporului" - în fapt opozanţii regimului comunist - erau condamnaţi să muncească, în speranţa că vor muri. Lagărele din Delta Dunării au existat din toamna anului 1953 (după închiderea celor de pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră, ca urmare a sistării lucrărilor). Cel mai groaznic lagăr a fost cel din Periprava (desfiinţat la 6 mai 1964), aflat pe actualul teritoriu al comunei CA Rosetti, jud. Tulcea.
Lagărul Periprava avea codul "Formaţiunea 0830 Periprava" şi era compus din două secţii: Centru (chiar la Periprava), Grind (în zona satului Letea). Comandantul lagărului avea în subordine şi două lagăre mai mici, aflate în satele CA Rosetti şi Sfiştofca. Deţinuţii locuiau pe bacuri, închisori plutitoare, în condiţii mizere, fără igienă, cu mâncare stricată şi norme de muncă imposibil de atins, la care se adaugă un regim opresiv din partea gardienilor. Mulţi au murit, scheletele lor se află în acolo, în morminte făcute rapid, fără cruce, în nisipurile Deltei.
În anul 2011, în România capitalistă şi democratică, în acele locuri există comuna CA Rosetti, compusă din satele CA Rosetti, Periprava, Letea, Sfiştofca şi Cardon. În afară de ultimul sat, celelalte au nume cu sonoritate groaznică, ce aduce aminte de exterminarea prin muncă practicată de regimul comunist al anilor '50-'60. Primarul PSD al comunei, Antonel Pocora, promite în campania electorală din 2008, că va scăpa sătenii de stricăciunile făcute de caii sălbatici, care "distrug pădurea şi păşunile". În 2009 şi 2010, sporadic, sunt găsiţi cai morţi ici colo. Aparent, din cauze naturale. Suspect este că mor mai mulţi decât sporul natural al cailor din acea zonă.
În aprilie/mai 2011, primarul decide în numele sătenilor - care, spune el, sunt supăraţi pe caii sălbatici - prinderea cailor, concentrarea lor în spaţii restrânse şi vinderea pentru 100 lei bucata la diverse abatoare. Legal, caii aparţin locuitorilor comunei, actul primarului este legal, locuitorii nu se opun. Totul este legal. O lege făcută de oameni, menită să omoare animale libere. Nu este vorba despre animale domestice, crescute pentru hrană. Animale sălbatice. Singurii cai sălbatici din Europa.
Cu ce se difereţiază primarul ales democratic de comandanţii de lagăr din anii 50? Tot cu gândul la exterminare, la productivitate cu orice preţ. Acum, oamenii autorităţilor nu pot umbla în pachetele primite de deţinuţi de acasă pentru a-şi însuşi peste jumătate din conţinut. Acum, oamenii autorităţilor se uită cu jind la cât folos material ar putea scoate din animele sălbatice care zburdă libere într-o zonă recunoscută la rezervaţie naturală. Nu încerc să fiu blând, cu creaturi mai animalice decât animalele sălbatice pe care vor să le măcelărească, cu un primar mai animalic decât comandantul de lagăr de acum 50 de ani nu merită efortul. Poate ar realiza căcatul pe care-l face dacă familia lui ar fi vândută pe 100 lei bucata pentru abatoare din Congo, să facă nişte canibali salam din ei.
Mintea îngustă şi aşa strâmtorată de un creier minuscul în care stă înghesuită o conştiinţă de insectă filoxeră nu poate înţelege nimic. Degeaba îi explici noţiuni despre mediu, rezervaţie, sălbăticie, oprirea agresiunii antropice asupra naturii. Nu înţelege. Luăm caii, îi vindem, să facă ăia salam dân iei, luăm banu'; la mine în comună fac ce vrea muşchiu' meu. Explică-i cretinului cu creier de comisar de Gardă Financiară şi buzunar de vameş că se pot scoate bani din încasarea de pe biletele pentru acces într-o rezervaţie de cai sălbatici, singura din Europa, pentru cei ce vor doar să-i observe sau să alerge cu ei. Bani la bugetul primăriei pot intra din taxele plătite de un complex turistic construit în arhitectura plină de stuf a zonei, în care să se cazeze cei ce vor să vadă minunea alergând prin grindurile nisipoase şi pâlcurile de păduri aparent plutitoare. Locuitorii vor avea bani din salariile ca angajaţi ai complexului, banii se vor roti în economia locului formată din magazine. Vorbeşte-i de scufundări, trasee prin Deltă, pescuit sportiv, sau doar de zăpăucii veniţi la plaja sălbatică. Nu înţelege. El vede calul şi-n mintea lui, ca în desenele animate cu naufragiaţii pe insulă care vedeau fripturi în loc de oameni, el vede o bancnotă albastră de 100 lei în loc de un mustang.
Moartea comandată de autorităţi a rămas la Periprava. Cât de blestemat poate fi acel loc?
Se afișează postările cu eticheta economic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta economic. Afișați toate postările
sâmbătă, 21 mai 2011
duminică, 10 octombrie 2010
Au dispărut Antilele Olandeze
Azi, 10 octombrie 2010 e o zi istorică: dispare de pe harta lumii o ţară. În locul ei apar alte două, în timp ce trei teritorii creează premisele extinderii UE. Azi s-au desfiinţat Antilele Olandeze. Curaçao şi Sf. Martin devin (precum Aruba) ţări componente ale Regatului Olandei, iar Bonaire, Saba şi Sf. Eustaţiu devin parte integrantă a teritoriului Olandei propriu-zise.
Bonaire, Sf. Eustaţiu şi Saba ("insulele BES") au acum statutul de teritorii administrative speciale ale Olandei, ca parte integrantă a teritoriului. Un statut similar precum au Guyana Franceză, Martinica, Guadelupa sua Réunion îl au faţă de Franţa.
Cele trei insule nu intră automat în UE, deci astăzi Uniunea nu se extinde. Ele intră într-o perioadă de tranziţie de 5 ani (2010-2015), după care fiecare insulă va decide dacă vrea să facă parte din UE sau nu. fiind teritorii outermost, nu vor face parte din spaţiul Schengen. Locuitorii sunt cetăţeni olandezi aşa cum sunt şi de cei din Curaçao, Sf. Martin şi Aruba, fiind astfel cetăţeni europeni cu drept de vot pentru Parlamentul European.
Moneda fostei ţări era guldenul de Antilele Olandeze (ANG), cu un curs fix cu dolarul american, de 1,79. Cele cinci insule o vor mai folosi până la 31 decembrie 2010. De la 1 ianuarie 2011, moneda se va transforma în "guldenul caraibian" (cu acelaşi curs fix faţă de dolar), care va fi folosit în comun de Curaçao şi Sf. Martin. Cel mai probabil cu însemne diferite în funcţie de zona de origine, precum cazul euro.
Cu toată părerea mea de rău, Bonaire, Sf. Eustaţiu şi Saba nu vor trece la euro. Din cauza relaţiilor economice şi turistice strânse cu SUA, în aceste trei insule se va folosi dolarul american. Dacă după 5 ani măcar o insulă va decide să intre în UE, va fi primul teritoriu al Uniunii ce utilizează oficial dolarul american.
Interesant e de acum înainte cazul insulei Sf. Martin. Partea de nord este franceză (colectivitatea de peste-mări Saint Martin) şi partea de sud este olandeză ("ţara" Siint Maarten). Zona de nord face parte din UE, zona de sud nu face. Zone de nord foloseşte euro, zona de sud o să treacă de la guldenul de Antilele Olandeze la guldenul caraibian. Niciuna nu face parte din spaţiul Schengen.
marți, 4 mai 2010
Patriciu: cota unică 10%, TVA 15%
Într-un interviu acordat Money Channel, Dinu Patriciu a spus că el soluţia este 4-5 taxe, dintre care taxa unică (venit şi profit) să fie 10% iar TVA de 15%. Aşadar, taxe mici. Aceasta este întradevăr o politică de dreapta, restrângerea la maxim a taxării economiei emergente. Astfel, dacă statul lasă mai mulţi bani în economie, firmele o să ştie ce să facă cu ei. Mult mai bine decât statul, care cheltuie banii aiurea, pe salariile unor oameni de care nu e nevoie.
marți, 6 aprilie 2010
Cum a căzut bursa în 1929
Am găsit un documentar foarte interesant făcut de BBC, care redă modul în care a căzut bursa în 1929. Începe cu începutul, cum au început americanii să investească. Asta mi s-a părut şi mai interesant, cum oameni simpli care credeau că bursa este ceva foarte riscant au ajuns să investească şi să cunoască domeniul.
Vezi mai multe video din TV
Vezi mai multe video din TV
luni, 5 aprilie 2010
Trecerea de la tranzacţii prin strigare la tranzacţii online
Uşor uşor, s-a făcut trecerea de la modul clasic de tranzacţionare la modul online. Acum, nimeni nu mai ţipă şi nu mai gesticulează, iar totul merge automat. Traderii vechi nu s-au putut adapta.
Primul clip este trailerul filmului "Floored", în care se redă cum s-a făcut trecerea şi ce fac acum băieţii care ţipau în ring acum 20 de ani. Pe vremea când ei erau băieţii tineri şi pe val. Iar Treaba de la calculator era doar o chestie de back-office.
"Traders were the kings. The computer boys? We would laugh at them. In the end, they got their revenge"
Mai jos este un link către un documentar făcut în 1999 despre bursa americana. Este interesant de privit acum, când ştim ce s-a întâmplat în ultimii zece ani, care erau pe atunci în viitor. Din păcate filmul nu are cod pentru embedded, aşa că daă clic şi urmăreşte-l pe youtube.com.
The Internet Money Machine - USA
Primul clip este trailerul filmului "Floored", în care se redă cum s-a făcut trecerea şi ce fac acum băieţii care ţipau în ring acum 20 de ani. Pe vremea când ei erau băieţii tineri şi pe val. Iar Treaba de la calculator era doar o chestie de back-office.
"Traders were the kings. The computer boys? We would laugh at them. In the end, they got their revenge"
Mai jos este un link către un documentar făcut în 1999 despre bursa americana. Este interesant de privit acum, când ştim ce s-a întâmplat în ultimii zece ani, care erau pe atunci în viitor. Din păcate filmul nu are cod pentru embedded, aşa că daă clic şi urmăreşte-l pe youtube.com.
The Internet Money Machine - USA
sâmbătă, 27 martie 2010
UPDATE: Cele mai bune filme despre bursă (trailere)
După părerea mea, astea sunt cele mai bune filme despre bursă.
Wall Street (1987)
Rogue Trader (1999)
Boiler Room (2000)
Trading Places (1983)
Urmează Wall Street 2: Money never sleeps (2010)
Wall Street: Money Never Sleeps
ÎncÄ�rcat de moviestune. - Full seasons and entire episodes online.
Şi replica memorabilă
UPDATE
The crooked E: The unshredded truth about Enron (2003)
Pi (1998)
Floored (2009)
Executive suite (1954)
Buy and Cell (1987)
Wall Street Warriors (serial 2006-2010)
Gafla (2006)
[în hindusă, nu are subtitrare]
Wall Street (1987)
Rogue Trader (1999)
Boiler Room (2000)
Trading Places (1983)
Urmează Wall Street 2: Money never sleeps (2010)
Wall Street: Money Never Sleeps
ÎncÄ�rcat de moviestune. - Full seasons and entire episodes online.
Şi replica memorabilă
UPDATE
The crooked E: The unshredded truth about Enron (2003)
Pi (1998)
Floored (2009)
Executive suite (1954)
Buy and Cell (1987)
Wall Street Warriors (serial 2006-2010)
Gafla (2006)
[în hindusă, nu are subtitrare]
luni, 22 martie 2010
joi, 4 februarie 2010
Jurnalul functionarului de stat
Nu este meritul meu, nu l-am creat eu. Dar respectă realitatea, aşa cum este ea în mentalitatea angajaţilor de la stat, care nu înţeleg că ei sunt acolo pe banii comunităţii.
Oamenii care compun comunitatea îşi câştigă banii din afacerile lor private sau relaţiile de muncă pe care la au. Fiind o comunitate destul de mare (locală, judeţeană, naţională, continentală), a angajat anumiţi oameni a căror sarcină este gestionarea treburilor administrative ale comunităţii. Ok, pentru că este o comunitate mare, dar şi pentru că aşa prevede legea. Legea, creată tot de reprezentanţi ai comunităţii.
Practic, comunitatea este şi gospodăria. În loc să te ocupi tu de treburile administrative ale casei tale, angajezi un om care să facă asta. Unii mai cu dare de mână angajează un majordom, care coordonează (dacă forţa financiară este şi mai mare) pe restul angajaţilor care se ocupă de întreţinerea casei (categoria valet, cameristă, bucătar, grădinar, instalator), cu excepţia contabilului şi a avocatului. Cum ar fi ca majordomul tău, pe care-l plăteşti să se apuce să se răstească la tine?
Oamenii care compun comunitatea îşi câştigă banii din afacerile lor private sau relaţiile de muncă pe care la au. Fiind o comunitate destul de mare (locală, judeţeană, naţională, continentală), a angajat anumiţi oameni a căror sarcină este gestionarea treburilor administrative ale comunităţii. Ok, pentru că este o comunitate mare, dar şi pentru că aşa prevede legea. Legea, creată tot de reprezentanţi ai comunităţii.
Practic, comunitatea este şi gospodăria. În loc să te ocupi tu de treburile administrative ale casei tale, angajezi un om care să facă asta. Unii mai cu dare de mână angajează un majordom, care coordonează (dacă forţa financiară este şi mai mare) pe restul angajaţilor care se ocupă de întreţinerea casei (categoria valet, cameristă, bucătar, grădinar, instalator), cu excepţia contabilului şi a avocatului. Cum ar fi ca majordomul tău, pe care-l plăteşti să se apuce să se răstească la tine?
LUNI
9:35
- Am ajuns la serviciu. In fata biroului meu, 50 de ciudati au facut o coada. M-am prefacut ca incep sa-i bag in seama, dupa care am bagat cartonul cu “Revin imediat” si mi-am scos integramele.
10:00
- Cica vor sa ne taie primele si bonusurile. De la 40 de milioane o sa ajungem la 20??? E o crima! O s-o sun pe Nuti sa facem greva. Nenorocitii aia din fata ghiseului sunt inca tot acolo. Par rezistenti.
10:20
- Deschid usor geamul de la ghiseu. Un bou imi intinde o Milka, sa-i pun o stampila. Hahaha…Pentru o Milka poate cel mult sa imi indrept rictusul….
10:50
- Am sunat-o pe Nuti. Maine doar amenintam cu greva. Poate poiimaine sa facem greva, ca sa avem timp sa mergem la Mall. Nu inteleg ce tot ii dau astia inainte cu deficitul bugetar. Ce sa-ti spun, ne-au gasit pe noi vinovati….niste magari.
11:05
- Ziua de luni e cea mai dificila. A trebuit sa-mi limitez pauza de masa intre ora 11 si 13, ca doi tampiti de la coada incepusera sa vocifereze. Primului i-am spus sa revina luna viitoare ca nu gasesc stampila, iar celuilalt i-am spus ca nu ne merge sistemul informatic. Da-i in ma-sa de prosti.
16:20
-“Plata nemeritata acordata la Stat”, din 5 litere. E “spaga” sau”prima”? Sa-l sun pe sef sa intreb.
16:25
- Gata frate, programul. Cat sa stea si un om la serviciu?????? Am impresia ca sunt franta.
MARTI
9:50
- Am intarziat putin din cauza ca m-a lasat BMW-ul. Ce ciudat. BMW e firma privata si uita ca si ei gresesc. De ce atunci sar toti pe bugetari cand se intampla sa gresim si noi??? Am pus in fata ghiseului cartonul de marti. “Programul de azi cu publicul se anuleaza din cauza capsatorului, suspect de gripa porcina”. Am auzit un vaier din fata ghiseului. O fi crapat vreun ghertoi? Asta este, nu suntem highlanderi…
9:55
- O sa ma duc sa ma de-stresez putin, la Cotroceni Mall. Mi-am luat banii pentru munca de teren si vreau sa-mi cumpar un palton si vreu doua costumase, ca sa nu fac greva imbracata ca o toapa.
10:25
- E imposibil sa mai lucrezi cu unii idioti. A venit unul transiprat sa isi plateasca nu stiu ce impozite. I-am spus sa se duca dracului cu srl-ul lui cu tot si sa ma caute cand o sa miroase frumos. Mi se duce dreaq tot Yves Rocher`ul…
11:00
Gina mi-a adus ultimul racnet de telefon mobil. In graba, i-am pus unui imbecil stampila gresita, asa ca l-am trimis acasa sa mai vina cu un formular. Daca ne da prima de stress, imi cumpar si eu un mobil din ala si-i iau si lui fiu-meu. N-o sa saracesc din 1500 de euro, la urma urmei…
11:05
- Pauza de masa
15:00
- Am revenit. Am mancat cam mult, asa ca sunt obligata sa ies putin sa ma plimb, ca sa se aseze mancarea.
16:10
- Am revenit la birou si le-am spus ghertoilor care inca asteptau (hahaha, cat de tampiti sunt…) sa vina miercuri, intrucat oameni suntem si nu ma simt foarte bine.. Au inceput vreo doi sa strige ceva, dar nu-i auzeam ca aveam castile de la mp4 player in urechi.
16:12
- Am sunat sa-mi comand gentutza Gucci. A trebuit sa intru pe Internet si am obosit. Ma duc acasa.
MIERCURI
9:30
- Seful a zis ca oamenii rai vor sa ne restructureze si ca ar fi bine sa facem greva, ca sa aratam cat de uniti suntem. Mimi si cu mine vom fi in primele randuri, ca suntem cele mai frumoase din Directie. O sa avem si o panza mare pe care o sa scriem la misto ca avem un salariu de 900 de lei (hahaha, cam cat cheltuim saptamanal prin Malluri) si ca de unde sa ne mai taie din salarii? Pe Fifi au pus-o sa planga in timp ce o sa pichetam Mall-ul sau ce dreaq vor sa pichetam. Fifi e impresionabila tare si plange la comanda.
10:00
- Pregatirile pentru greva intra in liniutza dreapta. Au angajat si 50 de homelesii sau someri cum naibii le spune, care sa vina cu copiii in brate sa urle una-alta. Le da cate-un senvis, un ceau cald si cate 5 lei, ca suntem in criza.
12:15
- Cat de batut in cap sa fii ca sa ti se spuna ca nu lucram azi cu publicul si tu sa nu pricepi si sa urli ca tampitul ????
Un mafiot din ala care are o firma privata, ca cica sa-i eliberez nu stiu ce adeverinta. Siiiiiigur ca da. I-am psus ca-l rezolv, sa ma sune prin septembrie. A dreaq privatii astia…N-ar da Statului profiturile lor, ca sa aiba si amaratii de bugetari o amarata de prima…Numai pentru ei vor totul ! Pai sa mai ajuti niste nenorociti din astia ????
13:05
- Am pus cartonul cu “Pauza de mese” si am plecat la coafor. Sunt curioasa daca au remarcat pluralul si realizeaza cat dureaza sa iei mai multe mese…
16:00
- Am venit. Le-am strigat prin geam sa-mi spune ce vor si incercam sa ghicesc dupa voce cam cati ani are cel care imi vorbeste. Ala care se milogea sa-i incasez impozitul parea tanar.. Sa plece dreaq la munca, nu sa stea la mila Statului ca sa isi achite darile!
16:10
-Le-am strigat ca oricum glumeam si ca nu am vreme de ei, fiind ocupati cu lestructuralea. Am plecat acasa, ca inchide la Mall.
JOI
10:30
- Ei, am ajuns mai tarzior azi, dar sunt in toane bune. Pe primii 10 de la coada i-am pus sa imi cante ceva frumos, daca vor sa ii servesc. Din pacate, dupa 10 minute mi s-a stricat cheful si n-am mai vrut sa-i servesc. Cred ca s-au suparat, dar le-am inchis geamul ghiseului si am plecat la contabilitate sa-mi iau primele..
12:55
- Fantastic. Aproape doua ore mi-au trebuit sa ma conving ca e joi. Aveam senzatia ca e sambata si exact cand sa plec acasa, seful mi-a spus sa mai stau cateva minute, ca sa vedem cum facem cu greva. Am stat, dar ne deranjau teribil idiotii aia de dincolo de geamul ghiseului. Regret ca s-a abrogat pedeapsa cu moartea!!!!
14:15
- Fantastic. Pe Mimi au refuzat-o sa isi aduca pe post de experti pe cei 3 copii, pe motiv ca nu au voie sa angajeze persoane care nu au implinit 6 ani. Unde am ajuns !!!???
Ma duc acasa, sa-mi revin
VINERI
12:00
- Azi e zi scurta.
12.05
Azi a fost zi scurta
sâmbătă, 16 ianuarie 2010
Filosofia libertăţii
Epilogul cărţii "Aventurile lui Jonathan Gullible", de Ken Schoolland (despre care am scris în postul anterior) este redat într-o manieră mai uşoară de înţeles sub forma unei demonstraţii video, care pote fi accesată de aici. Prezentarea este în limba română.
Pe aceeaşi temă:
O carte care deschide mintea: "Aventurile lui Jonathan Gullible"
joi, 14 ianuarie 2010
O carte care deschide mintea: "Aventurile lui Jonathan Gullible"
Am găsit o carte foarte interesantă pe net. Se numeşte "Aventurile lui Jonathan Gullible" ("The adventures of Jonathan Gullible") şi este scrisă de Ken Schoolland.
În carte este vorba despre un om dintr-o ţară cu o economie liberă, care a ajuns într-o ţară închisă, cu o economie de tip socialist sau în cel mai fericit caz un stat de tip glasnost/perestroika sau mafiot. Ca cetăţean român, care am trăit prin toate aceste tipuri de stat şi de economie, descrierile mi s-au părut familiare:
-prin statul comunist cu economie planificată socialistă am trecut între 1947-1989, în care totul aparţinea "poporului", adică tuturor (fiecare susţinând că este şi dreptul lui) când venea vorba de a profita, dar nimănui (fiecare spunea că este al celorlalţi) atunci când venea vorba de a investi energie, muncă sau bani. În fond, statul nu era expresia alegerilor făcute de comunitate, ci era elita care s-a impus la conducere, fără a lăsa poporului posibilitatea de a o penaliza. Iar bunurile aparţineau statului, proprietatea privată fiind anihilată.
-prin statul de "comunism cu faţă umană" sau "socialism democratic" în fapt glasnost politic şi perestroika economică am trecut în perioada 1989-2000 (din care în ultimii patru ani partidele democratice au fost nu numai tolerate ca iniţial, pentru nuanţă, dar li s-a permis chiar să acceadă la putere, dar fără a exercita efectiv puterea, fiind doar izolaţi în vrâful piramidei în timp ce adevăraţii coordonatori au rămas aceiaşi); aici mai intră şi perioada 1944-1947, când socialismul avea o faţă umană, deoarece comuniştii care acaparau puterea nu doreau să îşi facă publică agenda ascunsă.
-prin statul mafiot trecem acum, din 2000 încoace, cele mai elocvente exemple fiind perioada Adrian Năstase (2000-2004) şi perioadele în care Traian Băsescu a reuşit să îşi impună punctul de vedere. În istoria României avem o oarecare asemănare în perioada 1938-1944, în care corupţia devenise generalizată iar autocraţia şi interesele de clan primau interesului public (cu menţiunea aici că iniţiatorul perioadei a fost regele Carol al II-lea prin impunerea diactaturii personale, în perioada 1938-1940 el fiind principalul beneficiar; în perioada războiului administraţia şi înzestrarea armatei erau cele mai bune exemple de corupţie).
Cartea redă pe înţelesul tuturor situaţii punctuale, specifice acestor tipuri de state care au în comun economia închisă şi autocraţia, cazurile fiind tratate episodic. Firul povesturii este profund inspirat din "Călătoriile lui Gulliver", după cum reiese şi din numele personajului principal. Modul de tratare este prezentarea situaţiilor aparent normale (chiar cutumiare) pentru o comunitate prin ochii unui străin cu alte principii şi altă optică.
Acum la momentul la care am pus postarea pe blog încă nu am terminat-o dar este fascinantă şi incredibil de reală, în special pentru ţara în care trăim. Mai ales, cum pot unii oameni ajuns în funcţii publice să îşi bată joc, să fure sau să nu le pese de banul şi bunăstarea publică. Iar mulţi cetăţeni, din prostie, cointeresare sau lipsă de informaţie, continuă să îi voteze, conservându-i în acele funcţii.
Unde se găseşte
Pentru care care doresc să o citească gratis, cartea disponibilă pe suport electronic aici (tradusă profesional în limba română). Se accesează site-ul Institutului Ludwig von Mises din România şi se citeşte online, fiecare capitol având pagina lui. Nu este disponibilă copierea unui fişier pentru citire offline, dar pe cei interesaţi de asta (din motive de dial-up sau lipsa unui acces permanent la internet) îi sfătuiesc să facă un mic efort de a copia textul de pe fiecare pagină.
Pentru cei care o vor în format palpabil, de hârtie, cartea este disponibilă spre cumpărare pe Amazon, pe site-urile locale din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa şi Canada, depinde de unde îţi este mai ieftin s-o comanzi (carte+transport).
PS
În carte este vorba despre un om dintr-o ţară cu o economie liberă, care a ajuns într-o ţară închisă, cu o economie de tip socialist sau în cel mai fericit caz un stat de tip glasnost/perestroika sau mafiot. Ca cetăţean român, care am trăit prin toate aceste tipuri de stat şi de economie, descrierile mi s-au părut familiare:
-prin statul comunist cu economie planificată socialistă am trecut între 1947-1989, în care totul aparţinea "poporului", adică tuturor (fiecare susţinând că este şi dreptul lui) când venea vorba de a profita, dar nimănui (fiecare spunea că este al celorlalţi) atunci când venea vorba de a investi energie, muncă sau bani. În fond, statul nu era expresia alegerilor făcute de comunitate, ci era elita care s-a impus la conducere, fără a lăsa poporului posibilitatea de a o penaliza. Iar bunurile aparţineau statului, proprietatea privată fiind anihilată.
-prin statul de "comunism cu faţă umană" sau "socialism democratic" în fapt glasnost politic şi perestroika economică am trecut în perioada 1989-2000 (din care în ultimii patru ani partidele democratice au fost nu numai tolerate ca iniţial, pentru nuanţă, dar li s-a permis chiar să acceadă la putere, dar fără a exercita efectiv puterea, fiind doar izolaţi în vrâful piramidei în timp ce adevăraţii coordonatori au rămas aceiaşi); aici mai intră şi perioada 1944-1947, când socialismul avea o faţă umană, deoarece comuniştii care acaparau puterea nu doreau să îşi facă publică agenda ascunsă.
-prin statul mafiot trecem acum, din 2000 încoace, cele mai elocvente exemple fiind perioada Adrian Năstase (2000-2004) şi perioadele în care Traian Băsescu a reuşit să îşi impună punctul de vedere. În istoria României avem o oarecare asemănare în perioada 1938-1944, în care corupţia devenise generalizată iar autocraţia şi interesele de clan primau interesului public (cu menţiunea aici că iniţiatorul perioadei a fost regele Carol al II-lea prin impunerea diactaturii personale, în perioada 1938-1940 el fiind principalul beneficiar; în perioada războiului administraţia şi înzestrarea armatei erau cele mai bune exemple de corupţie).
Cartea redă pe înţelesul tuturor situaţii punctuale, specifice acestor tipuri de state care au în comun economia închisă şi autocraţia, cazurile fiind tratate episodic. Firul povesturii este profund inspirat din "Călătoriile lui Gulliver", după cum reiese şi din numele personajului principal. Modul de tratare este prezentarea situaţiilor aparent normale (chiar cutumiare) pentru o comunitate prin ochii unui străin cu alte principii şi altă optică.
Acum la momentul la care am pus postarea pe blog încă nu am terminat-o dar este fascinantă şi incredibil de reală, în special pentru ţara în care trăim. Mai ales, cum pot unii oameni ajuns în funcţii publice să îşi bată joc, să fure sau să nu le pese de banul şi bunăstarea publică. Iar mulţi cetăţeni, din prostie, cointeresare sau lipsă de informaţie, continuă să îi voteze, conservându-i în acele funcţii.
Unde se găseşte
Pentru care care doresc să o citească gratis, cartea disponibilă pe suport electronic aici (tradusă profesional în limba română). Se accesează site-ul Institutului Ludwig von Mises din România şi se citeşte online, fiecare capitol având pagina lui. Nu este disponibilă copierea unui fişier pentru citire offline, dar pe cei interesaţi de asta (din motive de dial-up sau lipsa unui acces permanent la internet) îi sfătuiesc să facă un mic efort de a copia textul de pe fiecare pagină.
Pentru cei care o vor în format palpabil, de hârtie, cartea este disponibilă spre cumpărare pe Amazon, pe site-urile locale din SUA, Marea Britanie, Germania, Franţa şi Canada, depinde de unde îţi este mai ieftin s-o comanzi (carte+transport).
PS
Pe site-l institutului am mai descoperit şi alte lucrări pe stilul meu, de libertarian de dreapta. Celor vrăjiţi de mirajul socialismului/comunismului le recomand lucrările despre disecarea economiei de tip socialist.
Pe aceeaşi temă:
Filosofia libertăţii
marți, 22 decembrie 2009
Programul de sărbători al magazinelor
Este sezon de cumpărători. Adică România întră în zona de retail. În primul rând, este vorba despre masa de Crăciun. Începând cu bisericoşii, care au ţinut post... nu-ştiu-cât timp, iar acum cumpără masiv mâncare pentru crăpelniţa de sărbători (după care umplu spitalele, că li se îngustase maţul şi au băgat la stomac peste program). Apoi sunt cei care mânâncă mai mult de sărbători din cauza "mesei de Crăciun", care trebuie să fie "îmbelşugată".
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
HYPERMARKETURI
Real: Bucureşti22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
DISCOUNTERI
Penny Market22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
CASH & CARRY
Metro22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
joi, 19 noiembrie 2009
Din 1 ianuarie, carburanţi mai scumpi
Prima zi din 2010 o să aducă preţuri mai mari la carburanţi. Din două motive.
În primul rând, accizele vor creşte. Acciza la benzină va creşte de la 436 euro/tonă la 452 euro/tonă. Acciza la motorină va creşte de la 336 euro/tonă la 347 euro/tonă.
În al doilea rând, accizele se calculează pe un curs mai mare. Acizele pentru 2009 au fost calculate la un curs de 3,7364 lei/euro, iar cele pentru 2010 vor fi calculate pentru un curs de 4,2688 lei/euro.
În primul rând, accizele vor creşte. Acciza la benzină va creşte de la 436 euro/tonă la 452 euro/tonă. Acciza la motorină va creşte de la 336 euro/tonă la 347 euro/tonă.
În al doilea rând, accizele se calculează pe un curs mai mare. Acizele pentru 2009 au fost calculate la un curs de 3,7364 lei/euro, iar cele pentru 2010 vor fi calculate pentru un curs de 4,2688 lei/euro.
vineri, 13 noiembrie 2009
Ce hal de om vine să ne facă autostrăzi
Schimbare la şefia Bechtel în România. Şeful proiectului "Autostrada Transilvania", Mike Mix, pleacă la Londra, pentru a se ocupa de noi afaceri în domeiul infrastructurii. În locul lui vine Mike Swinford, fost director de proiect pentru autostrada Durres-Kukes, din Albania. Schimbarea de şefie se va face la 2 Decembrie.
Cică, ar spăla deficitul de imagine, creat de managementul defectuos al lui Mike Mix, prezent în România încă de la demararea proiectului. Păi, cine este Mike Swinford? Omul aflat în centrul scandalului din Albania din decembrie anul trecut, când s-a descoperit că Bechtel a păgubit statul albanez cu 114 milioane euro, umflând aiurea costurile segmentului de autostradă pe care îl avea în construcţie împreună cu turcii de la Enka.
Măcar în Albania (aparent o ţară de căcat), procuratura l-a acuzat pe Lulzim Basha, un fost ministru al Transporturilor în momentul semnării contractului, de abuz în serviciu în cadrul procesului de selectare a constructorului. Asemănarea cu România este că în prima lui declaraţie, Basha a spus că procesul este unul politic... Şi ca să continuăm, procurorul general Theodhori Sollaku a cerut ridicarea imunităţii parlamentare, iar Parlamentul a votat împotrivă. La o lună după, procurorul general a fost demis de parlament. Cool, huh?
Şi mai cool, face parte din Partidul Democrat. Şi în Albania, Partidul Democrat este de centru-dreapta şi face parte din Partidul Popular European. La alegerile parlamentare din iunie 2009, alianţa condusă de PD a obţinut 46,92% (70 mandate, dintre care PD are 68). Urmează două alianţe roşii, una social-democrată de centru-stânga (45,34%), şi una socialistă de stânga (5,56%). Fiind următoarea clasată şi cu scor mic, nu a intrat în parlamentul de la Tirana o alianţă de dreapta, Polul Libertăţii (1,82%).
Cu contractul acesta defectuos, e clar cum de a intrat Albania în NATO. Cu economia cam firavă şi cu scorurile astea în alegeri, mai trebuie să stea în afara UE perioadă. De cealaltă parte, totuşi, mai bine în sfera de influenţă vestică decât estică. Privind în anii 50, prefer contracte defectuase cu Bechtel (de acum) decât "schimburile comerciale reciproc avantajoase" din perioada SovRom-urilor din anii 50. Practic, erau companiile prin care se trimiteau practic gratuit bunuri şi servicii din România în URSS (metodă sovietică de jefuire a tuturor ţărilor ocupate).
OFF-TOPIC
Mă tot depărtez de subiect, devin deranjant de off-topic pentru mine, dar trebuie să detaliez. Să nu uităm că există şi în prezent urmaşi ai Sovromurilor. Cel mai de succes este fostul Sovrompetrol, care este acum Petrom. Sovromtransport a devenit Navrom, Transporturile Aeriene Româno-Sovietice (confiscarea de către stat a SARTA) este acum TAROM...
Cică, ar spăla deficitul de imagine, creat de managementul defectuos al lui Mike Mix, prezent în România încă de la demararea proiectului. Păi, cine este Mike Swinford? Omul aflat în centrul scandalului din Albania din decembrie anul trecut, când s-a descoperit că Bechtel a păgubit statul albanez cu 114 milioane euro, umflând aiurea costurile segmentului de autostradă pe care îl avea în construcţie împreună cu turcii de la Enka.
Măcar în Albania (aparent o ţară de căcat), procuratura l-a acuzat pe Lulzim Basha, un fost ministru al Transporturilor în momentul semnării contractului, de abuz în serviciu în cadrul procesului de selectare a constructorului. Asemănarea cu România este că în prima lui declaraţie, Basha a spus că procesul este unul politic... Şi ca să continuăm, procurorul general Theodhori Sollaku a cerut ridicarea imunităţii parlamentare, iar Parlamentul a votat împotrivă. La o lună după, procurorul general a fost demis de parlament. Cool, huh?
Şi mai cool, face parte din Partidul Democrat. Şi în Albania, Partidul Democrat este de centru-dreapta şi face parte din Partidul Popular European. La alegerile parlamentare din iunie 2009, alianţa condusă de PD a obţinut 46,92% (70 mandate, dintre care PD are 68). Urmează două alianţe roşii, una social-democrată de centru-stânga (45,34%), şi una socialistă de stânga (5,56%). Fiind următoarea clasată şi cu scor mic, nu a intrat în parlamentul de la Tirana o alianţă de dreapta, Polul Libertăţii (1,82%).
Cu contractul acesta defectuos, e clar cum de a intrat Albania în NATO. Cu economia cam firavă şi cu scorurile astea în alegeri, mai trebuie să stea în afara UE perioadă. De cealaltă parte, totuşi, mai bine în sfera de influenţă vestică decât estică. Privind în anii 50, prefer contracte defectuase cu Bechtel (de acum) decât "schimburile comerciale reciproc avantajoase" din perioada SovRom-urilor din anii 50. Practic, erau companiile prin care se trimiteau practic gratuit bunuri şi servicii din România în URSS (metodă sovietică de jefuire a tuturor ţărilor ocupate).
OFF-TOPIC
Mă tot depărtez de subiect, devin deranjant de off-topic pentru mine, dar trebuie să detaliez. Să nu uităm că există şi în prezent urmaşi ai Sovromurilor. Cel mai de succes este fostul Sovrompetrol, care este acum Petrom. Sovromtransport a devenit Navrom, Transporturile Aeriene Româno-Sovietice (confiscarea de către stat a SARTA) este acum TAROM...
miercuri, 4 noiembrie 2009
Despre ceai (I)
Pronunţie
Mai întâi să stabilim ce este cu pronunţia şi de unde vine cuvântul. În limba română e spune "ceai", cuvântul provine direct din limba rusă ("chai", care se scrie "чай"), care l-a obţinut dintr-un dialect al limbii chineze. Eh, tocmai aici apare complexitatea problemei.
În limba chineză literară, cuvântul se scrie 茶 (detalii pe wikipedia). Numai că limba chineză este pe dialecte, iar în fiecare regiune un anumit cuvânt se citeşte în alt fel. În cazul acestui cuvânt, avem următoarele moduri de citire:
- dialectul Min Nan: "te"
- dialectul mandarin: "cha" ("cea")
- dialectul cantonez: "cha" ("cea")
- dialectul Wu: "zu" ("ciu")
Acest cuvânt a fost preluat de naţiile care au făcut comerţ cu chinezii. În funcţie de regiunea de unde au importat prima dată, fiecare a luat în limba proprie cuvântul pe care l-a auzit. Pentru că nimeni nu a luat iniţial din zona în care se vorbeşte dialectul Wu, în nicio altă limbă nu este întâlnit termenul (sau derivate din termenul) pronunţat "ciu".
În ţările cu alfabete asemănătoare, a intrat "cea". În coreeană este "cha", iar în japoneză este "ocha". În japoneză, prin "ocea" se înţelege un termen politicos, în timp ce "cha" ("cea") este un termen vulgar, nearticulat, care în anumite contexte poate semnifica un ceai de slabă calitate sau murdar.
Naţiile care au cumpărat ceai din zona dialectului Min Nan, mai exact portul Xiamen sau Amoy (pe continent, vizavi de Taiwan), au preluat în limbă termenul derivat din "te". Apoi, ţările de la care comercianţii primari au luat marfa au preluat şi termenul. Astfel, avem în limba engleză cuvândul "tea", citit "tii". De aici toate derivatele (franceză "the", germană "tee", daneză "te" etc). Alte popoare, nu au avut "filtrul" englezesc, şi au preluat în limbă termenul la prima mână, ca şi englezii: indoneziană, javaneză şi malaeziană (teh), sunda (enteh).
O particularitate în limba tamil (sudul Indiei) unde la băutură se spune "thenir" (se scrie "தேநீர்", unde "nir" înseamnă "apă"), iar la marfă se spune "theyilai" (unde "ilai" înseamnă "frunză"). Aceeaşi situaţie în limba telugu (se scrie "తేనీళ్ళు", se citeşte "teniru").
O altă particularitate este în limba cehă, unde termenul inţial era "te" sau "the". Acum este considerat arhaic şi de ceva vreme s-a trecut la "čaj" (citit "ceai", ca în română).
Naţiile care au cumpărat din alte zone, au preluat termenul de "ceai". În portugheză este "cha", în rusă "чай", în indiană (hindusă) este citit "ceai" (transcris în engleză "chai") şi se scrie "चाय". Pronunţii similare se întâlnesc în arabă şi kazahă "şai", assameză (acum mari producători de ceai) se întâlneşte "saah", în cebuană "ţa", greacă "ţai", ilokană "iţa", kannadă (India) "ceaha", khasi "şa", în somaleză "şaah", tibetană "gea", uzbecă "cioi", laoţiană "saa".
În pronunţia iniţială din dialectul mandarin se spunea "cha ye" la frunzele de ceai.
În alte limbi se mai întâlnesc cazuri ciudate. În lituaniană este "erbata" iar în poloneză "herbata", care provine din latinescul "herba thea" (ceai de plante). În poloneză în schimb, recipientul în care se pune ceaiul se numeşte "czainik", pronunţat ca în română "ceainic" (venit din rusă).
Un caz ciudat este "chai", preluat acum în limba engleză, care se referă la un anumit tip de ceai indian, "masala chai" (ceai cu mirodenii).
Total rupt de conflictul lingvistic dintre pronunţiile "ceai" şi "te" este zona munţilor Anzi, din America de Sud, unde se consuma deja "yerba mate".
Toată etimologia se găseşte aici.
Mai întâi să stabilim ce este cu pronunţia şi de unde vine cuvântul. În limba română e spune "ceai", cuvântul provine direct din limba rusă ("chai", care se scrie "чай"), care l-a obţinut dintr-un dialect al limbii chineze. Eh, tocmai aici apare complexitatea problemei.
În limba chineză literară, cuvântul se scrie 茶 (detalii pe wikipedia). Numai că limba chineză este pe dialecte, iar în fiecare regiune un anumit cuvânt se citeşte în alt fel. În cazul acestui cuvânt, avem următoarele moduri de citire:
- dialectul Min Nan: "te"
- dialectul mandarin: "cha" ("cea")
- dialectul cantonez: "cha" ("cea")
- dialectul Wu: "zu" ("ciu")
Acest cuvânt a fost preluat de naţiile care au făcut comerţ cu chinezii. În funcţie de regiunea de unde au importat prima dată, fiecare a luat în limba proprie cuvântul pe care l-a auzit. Pentru că nimeni nu a luat iniţial din zona în care se vorbeşte dialectul Wu, în nicio altă limbă nu este întâlnit termenul (sau derivate din termenul) pronunţat "ciu".
În ţările cu alfabete asemănătoare, a intrat "cea". În coreeană este "cha", iar în japoneză este "ocha". În japoneză, prin "ocea" se înţelege un termen politicos, în timp ce "cha" ("cea") este un termen vulgar, nearticulat, care în anumite contexte poate semnifica un ceai de slabă calitate sau murdar.
Naţiile care au cumpărat ceai din zona dialectului Min Nan, mai exact portul Xiamen sau Amoy (pe continent, vizavi de Taiwan), au preluat în limbă termenul derivat din "te". Apoi, ţările de la care comercianţii primari au luat marfa au preluat şi termenul. Astfel, avem în limba engleză cuvândul "tea", citit "tii". De aici toate derivatele (franceză "the", germană "tee", daneză "te" etc). Alte popoare, nu au avut "filtrul" englezesc, şi au preluat în limbă termenul la prima mână, ca şi englezii: indoneziană, javaneză şi malaeziană (teh), sunda (enteh).
O particularitate în limba tamil (sudul Indiei) unde la băutură se spune "thenir" (se scrie "தேநீர்", unde "nir" înseamnă "apă"), iar la marfă se spune "theyilai" (unde "ilai" înseamnă "frunză"). Aceeaşi situaţie în limba telugu (se scrie "తేనీళ్ళు", se citeşte "teniru").
O altă particularitate este în limba cehă, unde termenul inţial era "te" sau "the". Acum este considerat arhaic şi de ceva vreme s-a trecut la "čaj" (citit "ceai", ca în română).
Naţiile care au cumpărat din alte zone, au preluat termenul de "ceai". În portugheză este "cha", în rusă "чай", în indiană (hindusă) este citit "ceai" (transcris în engleză "chai") şi se scrie "चाय". Pronunţii similare se întâlnesc în arabă şi kazahă "şai", assameză (acum mari producători de ceai) se întâlneşte "saah", în cebuană "ţa", greacă "ţai", ilokană "iţa", kannadă (India) "ceaha", khasi "şa", în somaleză "şaah", tibetană "gea", uzbecă "cioi", laoţiană "saa".
În pronunţia iniţială din dialectul mandarin se spunea "cha ye" la frunzele de ceai.
În alte limbi se mai întâlnesc cazuri ciudate. În lituaniană este "erbata" iar în poloneză "herbata", care provine din latinescul "herba thea" (ceai de plante). În poloneză în schimb, recipientul în care se pune ceaiul se numeşte "czainik", pronunţat ca în română "ceainic" (venit din rusă).
Un caz ciudat este "chai", preluat acum în limba engleză, care se referă la un anumit tip de ceai indian, "masala chai" (ceai cu mirodenii).
Total rupt de conflictul lingvistic dintre pronunţiile "ceai" şi "te" este zona munţilor Anzi, din America de Sud, unde se consuma deja "yerba mate".
Toată etimologia se găseşte aici.
luni, 19 octombrie 2009
Ar trebui să scadă dobânda
Banca centrală a Ungarie a redus azi dobânda-cheie de la 7,5% la 7%. Următoarea şedinţă a Consiliului de Administraţie al BNR este pe 3 noiembrie. După aproximările mele, o să scadă şi dobânda la noi, cu 0,25% sau 0,5%.
Acum este 8% şi cred că o să fie 7,75% sau 7,50%. Aş paria pe 7,50%.
Urmarea: scad dobânzile la credite, dar şi la depozite. Efectul din plin este acela că se mai dezmorţeşte ceva din creditare. Aş zice că se deblochează... dar s-a deblocat deja. Dacă se corelează cu o reducere, fie şi cu 1,5 puncte procentuale a rezervelor minime obligatorii, înseamnă că semnalul pentru dezgheţarea creditării este pe faţă. Adică vor fi mai mulţi bani în piaţă, care o să intre în cel mai bun caz în credite pentru companii. Companii care o să-şi plătească restanţele. În cel mai rău caz, băncile o să vrea să repatrieze ceva din profit, leii deblocaţi o să intre în piaţa valutară, cursul se duce puţin în sus, BNR intervine să sterilizeze leii în exces, mai pierde bani, băncile iau euro şi îi scot din ţară, la băncile-mamă, care vor să crediteze acolo.
Asta ca să explic pe scurt şi în mare cam ce se întâmplă după ce scade dobânda. În mecanismul acesta, totul se leagă.
Acum este 8% şi cred că o să fie 7,75% sau 7,50%. Aş paria pe 7,50%.
Urmarea: scad dobânzile la credite, dar şi la depozite. Efectul din plin este acela că se mai dezmorţeşte ceva din creditare. Aş zice că se deblochează... dar s-a deblocat deja. Dacă se corelează cu o reducere, fie şi cu 1,5 puncte procentuale a rezervelor minime obligatorii, înseamnă că semnalul pentru dezgheţarea creditării este pe faţă. Adică vor fi mai mulţi bani în piaţă, care o să intre în cel mai bun caz în credite pentru companii. Companii care o să-şi plătească restanţele. În cel mai rău caz, băncile o să vrea să repatrieze ceva din profit, leii deblocaţi o să intre în piaţa valutară, cursul se duce puţin în sus, BNR intervine să sterilizeze leii în exces, mai pierde bani, băncile iau euro şi îi scot din ţară, la băncile-mamă, care vor să crediteze acolo.
Asta ca să explic pe scurt şi în mare cam ce se întâmplă după ce scade dobânda. În mecanismul acesta, totul se leagă.
vineri, 16 octombrie 2009
Reclamă la locuinţe noi... şi vechi
Eu stau într-un apartament. Într-un bloc comunist, spaţiu restrâns, neizolat nici termic, nici fonic, nefuncţional pentru secolul 21. În fapt, nefuncţional era şi în anii 80 când s-a dat în folosinţă, în timp ce în Vest se dădeau în folosinţă apartamente funcţionale pentru oameni, nu roboţei de muncă. În fine, asta e altă discuţie, ca să o concluzionez, eu susţin demolarea blocurilor comuniste şi mutarea oamenilor în blocuri funcţionale sau case. Iar blocul să fie cunoscut drept "condominium", sau pe scurt "condo". Cum e într-o ţară normală...
Revenind. Stau într-un apartament şi mi-e cam greu să fiu convins să mă mut în alt apartament într-un alt bloc. Fie şi nou. Am zis greu, nu imposibil. Ideea este aceea că... deja stau la bloc. Dacă tot mă mut, mai bine mă mut la casă. Să rămân aici, dar dărâm restul blocului şi-mi pun acoperiş pe ce-mi rămâne (stau la parter). Combinaţia la care mă gândesc este să închiriez apartamentul şi cu banii luaţi pe chirie să plătesc rata la bancă (yep, 30 de ani) pe o casă.
Acesta este fondul. Ideea pe care vreau să o aduc în atenţie este o oarecare asemănare între reclamele de acum la proiecte rezidenţiale la bloc (!) şi propaganda comunistă ce viza realizările în materie de construcţii.
Pana mea, sunt tot cutii de chibrituri. Vorba lui Dinu Patriciu, "nu există apartamente de lux în România".
Poate cam aşa...
marți, 6 octombrie 2009
Avantaje la carduri de credit
La cardurile de credit contează cine oferă ceva în plus. La oferta regulară, campion este un card de credit al CEC. Cea mai lungă perioadă de graţie, cel mai mic procent de rambursare minimă lunară, cel mai mic comision anual... dar nimic în plus. În schimb, alte carduri din piaţă oferă avantaje în plus, extra-regulare. Astea trebuie vânate.
Puncte de fidelitate
Cardul Vodafone de la Raiffeisen Bank oferă puncte de fidelitate pentru cumpărături direct în contul de abonat Vodafone. Inutil pentru cei din alte reţele, dar util pentru clienţii Vodafone. Dacă tot faci cumpărături, măcar să primeşti puncte de fidelitate în contul de client Vodafone, cu care îţi achiţi facturile.
Cardul TAROM American Express Classic de la Bancpost care oferă mile de zbor pe cardul Smart Miles de la TAROM, ceva reduceri şi un pachet de mini-asigurări. Inutil celor care vor să lucreze fără bătăi de cap cu o bancă, deoarece Bancpost are o birocraţie stufoasă şi se mişcă greu. Personal, am avut numai probleme cu Bancpost şi acum evit această bancă.
Rate fără dobândă la magazinele partenere
Cardul Avantaj de la Credit Europe Bank (Mastercard sau VISA, sunt la fel) oferă posibilitatea de a plăti în rate fără dobândă cumpărăturile în reţeaua de magazine partenere şi un sistem de bonusare pe puncte.
Cardul Bonus de la Garanti Bank oferă posibilitatea de a plăti în rate cumpărăturile în reţeaua de magazine partenere şi un sistem de bonusare pe puncte.
A scoate bani de la ATM cu perioadă de graţie
Cardul MasterCard Forte de la Banca Transilvania oferă posibilitatea de a scoate bani de la bancomat cu perioadă de graţie. Ideal pentru împrumuturi gratuite pe termen scurt.
Cardul Standard de la Intesa San Paolo Bank oferă posibilitatea de a scoate bani de la bancomat cu perioadă de graţie. Concurent direct al cardului de la Banca Transilvania.
Reduceri
Cardul Standard de la Royal Bank of Scotland oferă reduceri la parteneri, pachete de mini-asigurări şi altemici căcaturi irelevante.
Cardurile American Express Green de la Bancpost oferă o serie de reduceri, cash-back de 1% la cumpărături şi un pachet minim de asigurări. Tot Bancpost, preferabil să fie evitat.
Puncte de fidelitate
Cardul Vodafone de la Raiffeisen Bank oferă puncte de fidelitate pentru cumpărături direct în contul de abonat Vodafone. Inutil pentru cei din alte reţele, dar util pentru clienţii Vodafone. Dacă tot faci cumpărături, măcar să primeşti puncte de fidelitate în contul de client Vodafone, cu care îţi achiţi facturile.
Cardul TAROM American Express Classic de la Bancpost care oferă mile de zbor pe cardul Smart Miles de la TAROM, ceva reduceri şi un pachet de mini-asigurări. Inutil celor care vor să lucreze fără bătăi de cap cu o bancă, deoarece Bancpost are o birocraţie stufoasă şi se mişcă greu. Personal, am avut numai probleme cu Bancpost şi acum evit această bancă.
Rate fără dobândă la magazinele partenere
Cardul Avantaj de la Credit Europe Bank (Mastercard sau VISA, sunt la fel) oferă posibilitatea de a plăti în rate fără dobândă cumpărăturile în reţeaua de magazine partenere şi un sistem de bonusare pe puncte.
Cardul Bonus de la Garanti Bank oferă posibilitatea de a plăti în rate cumpărăturile în reţeaua de magazine partenere şi un sistem de bonusare pe puncte.
A scoate bani de la ATM cu perioadă de graţie
Cardul MasterCard Forte de la Banca Transilvania oferă posibilitatea de a scoate bani de la bancomat cu perioadă de graţie. Ideal pentru împrumuturi gratuite pe termen scurt.
Cardul Standard de la Intesa San Paolo Bank oferă posibilitatea de a scoate bani de la bancomat cu perioadă de graţie. Concurent direct al cardului de la Banca Transilvania.
Reduceri
Cardul Standard de la Royal Bank of Scotland oferă reduceri la parteneri, pachete de mini-asigurări şi altemici căcaturi irelevante.
Cardurile American Express Green de la Bancpost oferă o serie de reduceri, cash-back de 1% la cumpărături şi un pachet minim de asigurări. Tot Bancpost, preferabil să fie evitat.
marți, 18 august 2009
Soluţia pentru turismul românesc: cedarea litoralului către Bulgaria
Ca soluţie la problema nefuncţionalităţii litoralului românesc ca loc propice turismului, soluţia mea este cedarea lui către Bulgaria. Fie cedarea întregului judeţ Constanţa, fie cedarea unei fâşii litorale de 50 km cu lungimea de la Vama Veche la Năvodari. La nord de Petromidia, în zona plajelor sălbatice, lucrurile merg bine. Midia, Vadu, Corbu, Chituc, Periprava, Gura Portiţei, Sf. GHeorghe şi Sulina. Problema e la sud de Petromidia.
Am şi motive.
Bulgarii au avut acelaşi turism de litoral ca şi al nostru. De tip paternalist, bazat pe bilete de sindicat, investiţii zero în calitate. Ce mai, un adevărat turism de litoral de tip comunist. Asta întâmplându-se atât în anii 80, cât şi la startul comun din anii 90. Drumurile până în Bulgaria în anul 2000 erau mai mult o ciudăţenie. Adică, dacă tot eşlti relativ aproape de graniţă...
Totuşi, după anul 2000 situaţia s-a schimbat. Turismul românesc de litoral a bătut mai mult pasul pe loc. Mă refer la fâşia Năvodari-Vama Veche. Cu unele excepţii, logic. Dacă lucrurile s-au mişcat, sigur s-au mişcat într-o direcţie greşită la noi.
La ei
În Bulgaria, turismul a devenit o activitate menită să producă bani, cu cap. Să aducă bani din afară. Să aducă turişti străini. Aeroporturile din Burgas, Varna şi Balcic sunt utilizate. Vin acolo germani, britanici şi ruşi, sau români cu maşinile, pentru a petrece vacanţa. În plus, se construiesc trei autostrăzi dinspre vestul ţării spre litoral, plus una trans-litorală. Deci există infrastructură Băsescule. Dacă eşti tu tâmpit, nu trebuie să fim toţi.
Hotelurile din Bulgaria sunt orientate spre nevoile clientului. Preţurile sunt acceptabile, deoarece câştigul se obţine din volum. Atât din numărul mare de turişti cât şi din faptul că oamenii vin an de an. Calitate, confort, personal primitor. Piscine, oferte all-inclusive, ultra all-inclusive.
Restaurantele din Bulgaria au mâncare bună, multă şi ieftină la care se adaugă o servire prietenoasă.
Apa este limpede.
La noi
În România, turismul este privit ca pe o activitate menită să producă bani mulţi şi repede, adică la jecmăneală. Ar suna bine asta, profituri mari în termen scurt, cel puţin pe hârtie. Dar asta ar trebui să fie dublată şi de o calitate a serviciilor. Ceea ce la noi nu este. Aeroportul din Constanţa este vai de steaua lui. Este o singurpă autostradă, dintre Bucureşti spre Constanţa, care se termină la Cernavodă. Bucata Cernavodă-Constanţa este doar proiect. Deci ţi-ai văzut visul cu ochii, băi tâmpitule, şi avem o infrastructură de căcat că mintea ta e prea îngustă să înţeleagă şi aburii de whisky sunt prea denşi ca să poţi gândi limpede şi pe uscat.
Hotelurile din România sunt orientate spre profitul proprietarului. Preţurile sunt mari, salariile personalului sunt mici, câştigul trebuie obţinut acum, mult şi repede. Nu contează câţi turişti vin, ăla care vine trebuie tapat de bani non-stop. Calitatea este dată cu smac, confortul există la hotelurile de 4*, personalul este execrabil peste tot. Oameni care nu fac mai nimic, leneşi, scârboşi în exprimare, total neprietenoşi, care nu vor să facă nimic deoarece li se pare că primesc mult mai puţini bani decât este capacitatea lor. Serviciile hoteliere sunt rămase în anii 80, cu oameni încremeniţi în anii 80.
Restaurantele din România au mâncare proastă, puţină şi scumpă. Servirea este de calitate proastă, ospătarii fiind mai mult plictisiţi dar dorind bacşişuri mari, localurile au un aspect mai mult insalubru.
Apa este murdară.
Concluzia
În Bulgaria se acordă o atenţie clientului, în timp ce în România nu. În Bulgaria nu se pune accent pe preţuri mari, ci pe revenirea turistului, numărul mare de turişti şi eventuale recomandări. Regula este să pleci mulţumit.
În România se acordă atenţie profitului şi se sacrifică orice. Pentru ca proprietarul afacerii (hotel sau restaurant) să aibă un profit cât mai mare şi de aceea trebuie să taie din cheltuieli. Din salariile personalului, din cantitate, din calitate, din investiţii, din orice poate. Şi să pună preţuri cât mai mari. Nu contează ce vrea turistul, ne pişăm pe el de la etajul 1, că oricum mergem pe premisa că e prea comod/sărac să se ducă în altă ţară. În plus, hotelierii cunosc mentalitatea românului cu băşini sau patriotard. Regula este să pleci fără bani.
Cazurile aparte
Se mai duc români pe litoralul românesc. Ei se împart în două mari categorii: băşinosul şi patriotardul.
Băşinosul şi figurile asociate lui se duce pentru a fi văzut. Trebuie să-şi afişeze posesiunile, fie ele maşini, haine, piţipoance sau doar puterea financiară prin faptul că stă la un hotel scump.Nu contează cine îl vede. Ştie că românii sunt invidioşi şi vrea să fie văzut de români ca el. Degeaba a fost în Maldive, dacă nu află decât prietenii, colegii şi rudele. Mai bine dă aceiaşi bani şi află alţi români. În Mauritius nu stârneşte invidia nimănui, ba poate va fi el ros de invidie văzându-i pe alţii veniţi acolo din ţări mai bogate. Denumirea este generică, deoarece sunt multiple categorii. Unii se duc să agaţe, că ştiu că pe aici le merge. Deşi există destule destinaţii de turism sexual în lumea asta, ei fac un raport între banii de care dispun şi mentalitatea uşor de păcălit cu două vorbe-trei prostii şi "papagal" a româncelor din zone rurale venite la mare... tocmai să fie agăţate. Ele speră la un italian sau arab care să le scoată din ţară pe termen nelimitat şi nimeresc la un mârlan cu termen limitat la o săptămână.
Băşini pe invers faţă de Mamaia sunt în Vama Veche. La fel, merg acolo păentru a spune că au fost acolo sau să fie văzuţi. Li se pare că este o lume aparte, faţă de cei din exterior este o mândrie arogantă faptul că ei sunt "în vamă", vin sau au fost acolo. Ei chiar se cred că aparţin unui grup social. Indiferent cât confort şi-ar putea permite, li se pare că trăiesc viaţa frustă bând bere ieftină şi dormind pe plajă. Discutând filosofie (total neînţeleasă şi în stil adolescentin a omului care le ştie pe toate), fumând căcat (a se citit "iarbă, frate") şi adormind pe plaja sau la cort, eventual făcându-şi nevoile în mare sau prin tufişuri. Unele rămân toante în faţa unui băiat a cărui singură calitate prin care poate atrage femeile este faptul că ştie să cânte la chitară.
Băşinosul va reveni pe litoralul românesc pentru că altă soluţie nu are.
Patriotardul este întâlnit în rândul celor în vârstă, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de comunism cu "patria noastră, cu munţi care îşi îndreaptă falnic crestele spre bolta senină, şi neţărmuita mare" care nu ştiu ce căcat mai face într-un stil "semeţ". Prea comod să se ducă în altă parte (hai, nu Turcia, dar Bulgaria e aproape) sau prea sărac, întodeauna optează pentru România. Sau este mai tânăr, dar i se pare că deja cunoaşte locurile şi că "se descurcă". De regulă ţăran la suflet şi gândire, i se pare că aici reuşeşete să-i "facă" pe cei cu care intră în contact, iar printre străini nu i-ar "merge". Deşi nu face mari combinaţii, decât cere mai multă sare, mâncare fără ceapă sau cumpără un pachet de ţigarete. Dar îl face să se simtă sigur pe el pentru că este în ţara lui.
Patriotardul este dominat de un spirit patriotic (logic) şi spune că trebuie să mergi pe litoralul românesc pentru că eşti român şi astfel nu scoţi banii din şară. Schemă viabilă economic pe plan naţional... dar! Dar pentru ce servicii îmi dau eu banii? Că nu merită. Şi, dar nu trebuie să uităm faptul că acum suntem în UE, iar "noi" înseamnă Uniunea, nu doar ţara. Aşa că, fie că te duci în Bulgaria, Grecia, Italia, Malta sau Cipru, banii rămân în UE.
Patriotardul nu poate concepe că în altă parte este mai bine. Face inconştient compromisul, deşi ştie asta. Vine în România din comoditate şi din faptul că nu ştie altă destinaţie.
Hotelierii ştiu de cele două mentalităţi. Băşinosul şi patriotardul s-ar duce la mare în România chiar dacă ar fi cazaţi în ghene de gunoi. Dacă la intrarea ghenei sunt puse 4-5*, băşinosul se va duce. Dacă ghena este în Vama Veche, se va duce. Dacă va găsi ţărănci proaste şi cu "craci-ţâţe-cur de mori, mânca-ţi-aş" se duce. În România să fie ghena, sau în staţiunea în care patriotardul se duce de mic, el va continua să se ducă.
Soluţia
Mergând spre sud, treaba se schimbă după graniţă. South of the border... Dacă mutăm graniţa puţin mai la nord, pentru 49/99 de ani, poate că un extins Hong-Kong bulgăresc lung cât litoralul turistic românesc ar aduce în acest spaţiu un turism de calitate. Altfel, cu servicii de căcat şi preţuri mari, aştepând clienţii constanţi care dau banii pe orice, turismul practicat de români va merge la fel de prost.
Am şi motive.
Bulgarii au avut acelaşi turism de litoral ca şi al nostru. De tip paternalist, bazat pe bilete de sindicat, investiţii zero în calitate. Ce mai, un adevărat turism de litoral de tip comunist. Asta întâmplându-se atât în anii 80, cât şi la startul comun din anii 90. Drumurile până în Bulgaria în anul 2000 erau mai mult o ciudăţenie. Adică, dacă tot eşlti relativ aproape de graniţă...
Totuşi, după anul 2000 situaţia s-a schimbat. Turismul românesc de litoral a bătut mai mult pasul pe loc. Mă refer la fâşia Năvodari-Vama Veche. Cu unele excepţii, logic. Dacă lucrurile s-au mişcat, sigur s-au mişcat într-o direcţie greşită la noi.
La ei
În Bulgaria, turismul a devenit o activitate menită să producă bani, cu cap. Să aducă bani din afară. Să aducă turişti străini. Aeroporturile din Burgas, Varna şi Balcic sunt utilizate. Vin acolo germani, britanici şi ruşi, sau români cu maşinile, pentru a petrece vacanţa. În plus, se construiesc trei autostrăzi dinspre vestul ţării spre litoral, plus una trans-litorală. Deci există infrastructură Băsescule. Dacă eşti tu tâmpit, nu trebuie să fim toţi.
Hotelurile din Bulgaria sunt orientate spre nevoile clientului. Preţurile sunt acceptabile, deoarece câştigul se obţine din volum. Atât din numărul mare de turişti cât şi din faptul că oamenii vin an de an. Calitate, confort, personal primitor. Piscine, oferte all-inclusive, ultra all-inclusive.
Restaurantele din Bulgaria au mâncare bună, multă şi ieftină la care se adaugă o servire prietenoasă.
Apa este limpede.
La noi
În România, turismul este privit ca pe o activitate menită să producă bani mulţi şi repede, adică la jecmăneală. Ar suna bine asta, profituri mari în termen scurt, cel puţin pe hârtie. Dar asta ar trebui să fie dublată şi de o calitate a serviciilor. Ceea ce la noi nu este. Aeroportul din Constanţa este vai de steaua lui. Este o singurpă autostradă, dintre Bucureşti spre Constanţa, care se termină la Cernavodă. Bucata Cernavodă-Constanţa este doar proiect. Deci ţi-ai văzut visul cu ochii, băi tâmpitule, şi avem o infrastructură de căcat că mintea ta e prea îngustă să înţeleagă şi aburii de whisky sunt prea denşi ca să poţi gândi limpede şi pe uscat.
Hotelurile din România sunt orientate spre profitul proprietarului. Preţurile sunt mari, salariile personalului sunt mici, câştigul trebuie obţinut acum, mult şi repede. Nu contează câţi turişti vin, ăla care vine trebuie tapat de bani non-stop. Calitatea este dată cu smac, confortul există la hotelurile de 4*, personalul este execrabil peste tot. Oameni care nu fac mai nimic, leneşi, scârboşi în exprimare, total neprietenoşi, care nu vor să facă nimic deoarece li se pare că primesc mult mai puţini bani decât este capacitatea lor. Serviciile hoteliere sunt rămase în anii 80, cu oameni încremeniţi în anii 80.
Restaurantele din România au mâncare proastă, puţină şi scumpă. Servirea este de calitate proastă, ospătarii fiind mai mult plictisiţi dar dorind bacşişuri mari, localurile au un aspect mai mult insalubru.
Apa este murdară.
Concluzia
În Bulgaria se acordă o atenţie clientului, în timp ce în România nu. În Bulgaria nu se pune accent pe preţuri mari, ci pe revenirea turistului, numărul mare de turişti şi eventuale recomandări. Regula este să pleci mulţumit.
În România se acordă atenţie profitului şi se sacrifică orice. Pentru ca proprietarul afacerii (hotel sau restaurant) să aibă un profit cât mai mare şi de aceea trebuie să taie din cheltuieli. Din salariile personalului, din cantitate, din calitate, din investiţii, din orice poate. Şi să pună preţuri cât mai mari. Nu contează ce vrea turistul, ne pişăm pe el de la etajul 1, că oricum mergem pe premisa că e prea comod/sărac să se ducă în altă ţară. În plus, hotelierii cunosc mentalitatea românului cu băşini sau patriotard. Regula este să pleci fără bani.
Cazurile aparte
Se mai duc români pe litoralul românesc. Ei se împart în două mari categorii: băşinosul şi patriotardul.
Băşinosul şi figurile asociate lui se duce pentru a fi văzut. Trebuie să-şi afişeze posesiunile, fie ele maşini, haine, piţipoance sau doar puterea financiară prin faptul că stă la un hotel scump.Nu contează cine îl vede. Ştie că românii sunt invidioşi şi vrea să fie văzut de români ca el. Degeaba a fost în Maldive, dacă nu află decât prietenii, colegii şi rudele. Mai bine dă aceiaşi bani şi află alţi români. În Mauritius nu stârneşte invidia nimănui, ba poate va fi el ros de invidie văzându-i pe alţii veniţi acolo din ţări mai bogate. Denumirea este generică, deoarece sunt multiple categorii. Unii se duc să agaţe, că ştiu că pe aici le merge. Deşi există destule destinaţii de turism sexual în lumea asta, ei fac un raport între banii de care dispun şi mentalitatea uşor de păcălit cu două vorbe-trei prostii şi "papagal" a româncelor din zone rurale venite la mare... tocmai să fie agăţate. Ele speră la un italian sau arab care să le scoată din ţară pe termen nelimitat şi nimeresc la un mârlan cu termen limitat la o săptămână.
Băşini pe invers faţă de Mamaia sunt în Vama Veche. La fel, merg acolo păentru a spune că au fost acolo sau să fie văzuţi. Li se pare că este o lume aparte, faţă de cei din exterior este o mândrie arogantă faptul că ei sunt "în vamă", vin sau au fost acolo. Ei chiar se cred că aparţin unui grup social. Indiferent cât confort şi-ar putea permite, li se pare că trăiesc viaţa frustă bând bere ieftină şi dormind pe plajă. Discutând filosofie (total neînţeleasă şi în stil adolescentin a omului care le ştie pe toate), fumând căcat (a se citit "iarbă, frate") şi adormind pe plaja sau la cort, eventual făcându-şi nevoile în mare sau prin tufişuri. Unele rămân toante în faţa unui băiat a cărui singură calitate prin care poate atrage femeile este faptul că ştie să cânte la chitară.
Băşinosul va reveni pe litoralul românesc pentru că altă soluţie nu are.
Patriotardul este întâlnit în rândul celor în vârstă, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de comunism cu "patria noastră, cu munţi care îşi îndreaptă falnic crestele spre bolta senină, şi neţărmuita mare" care nu ştiu ce căcat mai face într-un stil "semeţ". Prea comod să se ducă în altă parte (hai, nu Turcia, dar Bulgaria e aproape) sau prea sărac, întodeauna optează pentru România. Sau este mai tânăr, dar i se pare că deja cunoaşte locurile şi că "se descurcă". De regulă ţăran la suflet şi gândire, i se pare că aici reuşeşete să-i "facă" pe cei cu care intră în contact, iar printre străini nu i-ar "merge". Deşi nu face mari combinaţii, decât cere mai multă sare, mâncare fără ceapă sau cumpără un pachet de ţigarete. Dar îl face să se simtă sigur pe el pentru că este în ţara lui.
Patriotardul este dominat de un spirit patriotic (logic) şi spune că trebuie să mergi pe litoralul românesc pentru că eşti român şi astfel nu scoţi banii din şară. Schemă viabilă economic pe plan naţional... dar! Dar pentru ce servicii îmi dau eu banii? Că nu merită. Şi, dar nu trebuie să uităm faptul că acum suntem în UE, iar "noi" înseamnă Uniunea, nu doar ţara. Aşa că, fie că te duci în Bulgaria, Grecia, Italia, Malta sau Cipru, banii rămân în UE.
Patriotardul nu poate concepe că în altă parte este mai bine. Face inconştient compromisul, deşi ştie asta. Vine în România din comoditate şi din faptul că nu ştie altă destinaţie.
Hotelierii ştiu de cele două mentalităţi. Băşinosul şi patriotardul s-ar duce la mare în România chiar dacă ar fi cazaţi în ghene de gunoi. Dacă la intrarea ghenei sunt puse 4-5*, băşinosul se va duce. Dacă ghena este în Vama Veche, se va duce. Dacă va găsi ţărănci proaste şi cu "craci-ţâţe-cur de mori, mânca-ţi-aş" se duce. În România să fie ghena, sau în staţiunea în care patriotardul se duce de mic, el va continua să se ducă.
Soluţia
Mergând spre sud, treaba se schimbă după graniţă. South of the border... Dacă mutăm graniţa puţin mai la nord, pentru 49/99 de ani, poate că un extins Hong-Kong bulgăresc lung cât litoralul turistic românesc ar aduce în acest spaţiu un turism de calitate. Altfel, cu servicii de căcat şi preţuri mari, aştepând clienţii constanţi care dau banii pe orice, turismul practicat de români va merge la fel de prost.
vineri, 14 august 2009
Hotelierii de pe litoral au pierderi. Yesss!
Şi iată cum visul meu s-a împlinit. Compania THR Marea Neagră are pierderi de 6,5 milioane lei pe primul semestru al anului. S-o ţină tot aşa.
Serviciile rămân la calitatea anilor 80, iar atitudinea faţă de turişti (aka clienţi) rămâne sfidătoare. Acum să se întrebe what went wrong. Poate la faliment o să se prindă.
I have a dream.
Serviciile rămân la calitatea anilor 80, iar atitudinea faţă de turişti (aka clienţi) rămâne sfidătoare. Acum să se întrebe what went wrong. Poate la faliment o să se prindă.
I have a dream.
miercuri, 24 iunie 2009
Vreau să văd hoteluri în faliment!
Vine vara, bine-mi pare. A început sezonul, începe şi vârful de sezon. Anul trecut a mai mers treaba, dar anul aceasta ese mai nasol cu banii.
Acum să-i văd pe hotelierii români de la Marea Neagră. Abia aştept să dea faliment cât mai mulţi dintre ei. Să se tăvălească pe jos în chinuri şi să ceară clienţi. Să-şi schimbe mentalitatea şi să investească în calitate.
Păcat că nu va fi aşa. Nu-şi vor schimba mentalitatea. Ba chiar mai mult, îi vor înjura printre coji de seminţe pe turiştii care au ales Bulgaria. Încă nu au înţeles nimic. Vedem la anul. Oricum, criza asta are şi o parte bună, în ceea ce-i priveşte pe hotelierii de la mare. Nesimţiţii vor rămâne fără clienţi şi nu vor supravieţui. Cei care vor supravieţui vor înţelege lecţia şi în viitor o să fie în stare să le spele picioarele turiştilor care le trec pragul.
S-au bucurat degeaba cu începutul de sezon. Asta e perioada în care vin oamenii fără bani. Profitul se face în iulie şi august.
PS
Îmi menţin recomandarea referitoare la litoralul românesc: avoid!
Acum să-i văd pe hotelierii români de la Marea Neagră. Abia aştept să dea faliment cât mai mulţi dintre ei. Să se tăvălească pe jos în chinuri şi să ceară clienţi. Să-şi schimbe mentalitatea şi să investească în calitate.
Păcat că nu va fi aşa. Nu-şi vor schimba mentalitatea. Ba chiar mai mult, îi vor înjura printre coji de seminţe pe turiştii care au ales Bulgaria. Încă nu au înţeles nimic. Vedem la anul. Oricum, criza asta are şi o parte bună, în ceea ce-i priveşte pe hotelierii de la mare. Nesimţiţii vor rămâne fără clienţi şi nu vor supravieţui. Cei care vor supravieţui vor înţelege lecţia şi în viitor o să fie în stare să le spele picioarele turiştilor care le trec pragul.
S-au bucurat degeaba cu începutul de sezon. Asta e perioada în care vin oamenii fără bani. Profitul se face în iulie şi august.
PS
Îmi menţin recomandarea referitoare la litoralul românesc: avoid!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
