sâmbătă, 21 mai 2011

Exterminarea de oameni în Periprava anilor '50 şi exterminarea de cai în Letea anului 2011 au fost pe acelaşi loc

Prin Decretul 6/14.01.1950, regimul comunist înfiinţează lagărele de muncă, după modelul sovietic de exterminare. Denumirea fiind prea ameninţătoare, este schimbată prin HCM 1554/25.08.1952 în "colonii de muncă". HCM 337/11.03.1954 desfiinţează oficial aceste locaţii, deşi munca silnică a deţinuţilor politici rămâne normată în cadrul secţiilor penitenciarelor. Decretul 89/17.02.1958 le reînfiinţează oficial, sub denumirea de "locuri de muncă obligatorie". În perioada 1962-1964, o serie de deţinuţi politici sunt eliberaţi, iar regimul din închisori şi lagăre este îmbunătăţit. Legea 25/27.12.1967 "privind amnistierea unor infracţiuni, graţierea şi reducerea unor pedepse" desfiinţează lagărele de muncă forţată şi îi eliberează pe toţi deţinuţii politici.



Sub acoperirea acestor legi, în România comunistă au funcţionat lagărele de muncă, în care "duşmanii poporului" - în fapt opozanţii regimului comunist - erau condamnaţi să muncească, în speranţa că vor muri. Lagărele din Delta Dunării au existat din toamna anului 1953 (după închiderea celor de pe traseul Canalului Dunăre-Marea Neagră, ca urmare a sistării lucrărilor). Cel mai groaznic lagăr a fost cel din Periprava (desfiinţat la 6 mai 1964), aflat pe actualul teritoriu al comunei CA Rosetti, jud. Tulcea.



Lagărul Periprava avea codul "Formaţiunea 0830 Periprava" şi era compus din două secţii: Centru (chiar la Periprava), Grind (în zona satului Letea). Comandantul lagărului avea în subordine şi două lagăre mai mici, aflate în satele CA Rosetti şi Sfiştofca. Deţinuţii locuiau pe bacuri, închisori plutitoare, în condiţii mizere, fără igienă, cu mâncare stricată şi norme de muncă imposibil de atins, la care se adaugă un regim opresiv din partea gardienilor. Mulţi au murit, scheletele lor se află în acolo, în morminte făcute rapid, fără cruce, în nisipurile Deltei.



În anul 2011, în România capitalistă şi democratică, în acele locuri există comuna CA Rosetti, compusă din satele CA Rosetti, Periprava, Letea, Sfiştofca şi Cardon. În afară de ultimul sat, celelalte au nume cu sonoritate groaznică, ce aduce aminte de exterminarea prin muncă practicată de regimul comunist al anilor '50-'60. Primarul PSD al comunei, Antonel Pocora, promite în campania electorală din 2008, că va scăpa sătenii de stricăciunile făcute de caii sălbatici, care "distrug pădurea şi păşunile". În 2009 şi 2010, sporadic, sunt găsiţi cai morţi ici colo. Aparent, din cauze naturale. Suspect este că mor mai mulţi decât sporul natural al cailor din acea zonă.



În aprilie/mai 2011, primarul decide în numele sătenilor - care, spune el, sunt supăraţi pe caii sălbatici - prinderea cailor, concentrarea lor în spaţii restrânse şi vinderea pentru 100 lei bucata la diverse abatoare. Legal, caii aparţin locuitorilor comunei, actul primarului este legal, locuitorii nu se opun. Totul este legal. O lege făcută de oameni, menită să omoare animale libere. Nu este vorba despre animale domestice, crescute pentru hrană. Animale sălbatice. Singurii cai sălbatici din Europa.



Cu ce se difereţiază primarul ales democratic de comandanţii de lagăr din anii 50? Tot cu gândul la exterminare, la productivitate cu orice preţ. Acum, oamenii autorităţilor nu pot umbla în pachetele primite de deţinuţi de acasă pentru a-şi însuşi peste jumătate din conţinut. Acum, oamenii autorităţilor se uită cu jind la cât folos material ar putea scoate din animele sălbatice care zburdă libere într-o zonă recunoscută la rezervaţie naturală. Nu încerc să fiu blând, cu creaturi mai animalice decât animalele sălbatice pe care vor să le măcelărească, cu un primar mai animalic decât comandantul de lagăr de acum 50 de ani nu merită efortul. Poate ar realiza căcatul pe care-l face dacă familia lui ar fi vândută pe 100 lei bucata pentru abatoare din Congo, să facă nişte canibali salam din ei.



Mintea îngustă şi aşa strâmtorată de un creier minuscul în care stă înghesuită o conştiinţă de insectă filoxeră nu poate înţelege nimic. Degeaba îi explici noţiuni despre mediu, rezervaţie, sălbăticie, oprirea agresiunii antropice asupra naturii. Nu înţelege. Luăm caii, îi vindem, să facă ăia salam dân iei, luăm banu'; la mine în comună fac ce vrea muşchiu' meu. Explică-i cretinului cu creier de comisar de Gardă Financiară şi buzunar de vameş că se pot scoate bani din încasarea de pe biletele pentru acces într-o rezervaţie de cai sălbatici, singura din Europa, pentru cei ce vor doar să-i observe sau să alerge cu ei. Bani la bugetul primăriei pot intra din taxele plătite de un complex turistic construit în arhitectura plină de stuf a zonei, în care să se cazeze cei ce vor să vadă minunea alergând prin grindurile nisipoase şi pâlcurile de păduri aparent plutitoare. Locuitorii vor avea bani din salariile ca angajaţi ai complexului, banii se vor roti în economia locului formată din magazine. Vorbeşte-i de scufundări, trasee prin Deltă, pescuit sportiv, sau doar de zăpăucii veniţi la plaja sălbatică. Nu înţelege. El vede calul şi-n mintea lui, ca în desenele animate cu naufragiaţii pe insulă care vedeau fripturi în loc de oameni, el vede o bancnotă albastră de 100 lei în loc de un mustang.



Moartea comandată de autorităţi a rămas la Periprava. Cât de blestemat poate fi acel loc?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


View My Stats