luni, 31 august 2009

100% natural nu înseamnă 100% fruct

Pe multe ambalaje de sucuri scrie "100% natural". Oamenii îl pun rapid în coşul de produse, gândindu-se la 100% fruct. Adică, ei cumpără sucuri naturale. În fapt situaţia este cu totul alta.

Întradevăr, produsul respectiv este 100% natural. Nu deschid discuţii cu oamenii din Europa de Est care au rămas speriaţi ca-n anii 90 când eticheta spunea altceva. "Minte, dom'le" este singurul lor argument. De ce? "Că nu se poate să fie chiar aşa cum scrie", este răspunsul. Şi atât. Închid tema imediat, deoarece a nu specifica pe etichetă ce este înăuntru contravine legislaţiei în vigoare, iar eu cred că dacă au dat drumul pe piaţă unui produs, el respectă legislaţia. Şi cu asta consider că am închis gura celor care cred că eticheta minte şi nu mă mai interesează ce au de zis. Cu ei nu poţi discuta, ei căutând mereu chestii care să-i sperie sau cu care să pornească dispute.

Revenind, întradevăr, produsul este 100% natural. Dacă citim cu atenţie eticheta, la ingrediente observăm că este făcut din piure de sâmburi. Mix care este întradevăr natural, deci eticheta nu minte, doar induce în eroare. În fapt, induce în eroare deoarece oamenii se gândesc la "fruct", nu la "ingrediente naturale". Şi de aici cei puşi pe ceartă încep să se războiască cu sistemul, că nu ar fi natural...

Alte sucuri conţin extrase de fruct. Se mai bagă eventual conservanţi, coloranţi, arome. Ah, şi zahăr. Care zahăr, este natural.

Ceea ce contează este conţinutul de FRUCT. Cât la sută este fruct? Uneori 75%, alteori 20%, şi chiar 2% (la ice tea). Aşa că sticlele/cutiile pe care scrie "100% natural" sau doar "suc natural" mai au o menţiune mică: conţinut fruct/pulpă de fruct.

Am găsit pe piaţă un suc care este 100% . Da, fructe presate şi atât. De la Pfanner. Şi nu scriu asta pentru reclamă, scriu că mi-a luat ani de citire a etichetelor prin magazine înainte să cumpăr ceva şi am dat peste acest suc. Este cel de mere din Tirolul de Sud, de la Pfanner. Au mai scos recent încă unul, de portocale, dar nu l-am luat. Pe cutia celui de mere scrie că este obţinut prin presare directă.

Nu am încercat produse bio din categoria "sucuri", nu ştiu cum sunt.

Concluzii:
- nu te lua după cât-la-sută natural este sucul, deoarece reprezintă totalitatea ingredientelor naturale
- citiţi cu atenţie eticheta să vedeţi cât este conţinutul de fruct propriu-zis, sau pulpă de fruct.
- de regulă, conţinutul mare de fruct rezultă din presarea directă.
- părerea mea este că pe etichetă ar trebui scris mare "x% conţinut fruct", nu "x% natural".
A scris Moshul la 3:45 p.m. 2 comentarii

miercuri, 26 august 2009

19. Calcule de turneu: setlist 5

La Bilbao s-a cântat al 5-lea setlist, de festival. Ca la Arvika, în Suedia. Deci nu este luat în calcul.

Astfel, pe lista de achiziţii se află acum Tel Aviv (setlist 1) şi Paris (setlist 4). Tel Aviv rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave, iar Paris pentru mini-omagiul pentru Michael Jackson. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Home (Martin)
10. Come back
11. Peace
12. In your room
13. I feel you
14. Enjoy the silence
15. Never let me down again
---
16. Stripped
17. Personal Jesus

Urmează vineri 24 iulie: Toronto, Ontario, Canada: Molson Amphitheater.


Keep moding
A scris Moshul la 6:55 p.m. 0 comentarii

18. Calcule de turneu: setlist 4

Şi la Valladolid s-a cântat al 4-lea setlist. La numărul de spectatori au fost 15.000,ca la Carcassonne, ceea ce face ca nici acest concert să nu fie luat în calcul.

Astfel, pe lista de achiziţii se află acum Tel Aviv (setlist 1) şi Paris (setlist 4). Tel Aviv rămâne şi pentru particularitatea că i s-a cântat "Happy birthday" lui Dave, iar Paris pentru mini-omagiul pentru Michael Jackson. Pentru viitor, rămâne în calcul Budapesta, ianuarie 2010.

(intro) Esque
1. In chains
2. Wrong
3. Hole to feed
4. Walking in my shoes
5. It's no good
6. A question of time
7. Precious
8. Fly on the windscreen
9. Little soul (Martin)
10. Home (Martin)
11. Come back
12. Peace
13. In your room
14. I feel you
15. Policy of truth
16. Enjoy the silence
17. Never let me down again
---
18. Stripped
19. Master and servant
20. Strangelove
---
21. Personal Jesus
22. Waiting for the night (bare) (duet Dave cu Martin)

în deschidere: MOTOR

Urmează joi 9 iulie: Bilbao, Spania: BBK Live Festival.


Keep moding
A scris Moshul la 3:06 p.m. 0 comentarii

marți, 18 august 2009

Soluţia pentru turismul românesc: cedarea litoralului către Bulgaria

Ca soluţie la problema nefuncţionalităţii litoralului românesc ca loc propice turismului, soluţia mea este cedarea lui către Bulgaria. Fie cedarea întregului judeţ Constanţa, fie cedarea unei fâşii litorale de 50 km cu lungimea de la Vama Veche la Năvodari. La nord de Petromidia, în zona plajelor sălbatice, lucrurile merg bine. Midia, Vadu, Corbu, Chituc, Periprava, Gura Portiţei, Sf. GHeorghe şi Sulina. Problema e la sud de Petromidia.

Am şi motive.

Bulgarii au avut acelaşi turism de litoral ca şi al nostru. De tip paternalist, bazat pe bilete de sindicat, investiţii zero în calitate. Ce mai, un adevărat turism de litoral de tip comunist. Asta întâmplându-se atât în anii 80, cât şi la startul comun din anii 90. Drumurile până în Bulgaria în anul 2000 erau mai mult o ciudăţenie. Adică, dacă tot eşlti relativ aproape de graniţă...

Totuşi, după anul 2000 situaţia s-a schimbat. Turismul românesc de litoral a bătut mai mult pasul pe loc. Mă refer la fâşia Năvodari-Vama Veche. Cu unele excepţii, logic. Dacă lucrurile s-au mişcat, sigur s-au mişcat într-o direcţie greşită la noi.


La ei
În Bulgaria, turismul a devenit o activitate menită să producă bani, cu cap. Să aducă bani din afară. Să aducă turişti străini. Aeroporturile din Burgas, Varna şi Balcic sunt utilizate. Vin acolo germani, britanici şi ruşi, sau români cu maşinile, pentru a petrece vacanţa. În plus, se construiesc trei autostrăzi dinspre vestul ţării spre litoral, plus una trans-litorală. Deci există infrastructură Băsescule. Dacă eşti tu tâmpit, nu trebuie să fim toţi.

Hotelurile din Bulgaria sunt orientate spre nevoile clientului. Preţurile sunt acceptabile, deoarece câştigul se obţine din volum. Atât din numărul mare de turişti cât şi din faptul că oamenii vin an de an. Calitate, confort, personal primitor. Piscine, oferte all-inclusive, ultra all-inclusive.

Restaurantele din Bulgaria au mâncare bună, multă şi ieftină la care se adaugă o servire prietenoasă.

Apa este limpede.


La noi
În România, turismul este privit ca pe o activitate menită să producă bani mulţi şi repede, adică la jecmăneală. Ar suna bine asta, profituri mari în termen scurt, cel puţin pe hârtie. Dar asta ar trebui să fie dublată şi de o calitate a serviciilor. Ceea ce la noi nu este. Aeroportul din Constanţa este vai de steaua lui. Este o singurpă autostradă, dintre Bucureşti spre Constanţa, care se termină la Cernavodă. Bucata Cernavodă-Constanţa este doar proiect. Deci ţi-ai văzut visul cu ochii, băi tâmpitule, şi avem o infrastructură de căcat că mintea ta e prea îngustă să înţeleagă şi aburii de whisky sunt prea denşi ca să poţi gândi limpede şi pe uscat.

Hotelurile din România sunt orientate spre profitul proprietarului. Preţurile sunt mari, salariile personalului sunt mici, câştigul trebuie obţinut acum, mult şi repede. Nu contează câţi turişti vin, ăla care vine trebuie tapat de bani non-stop. Calitatea este dată cu smac, confortul există la hotelurile de 4*, personalul este execrabil peste tot. Oameni care nu fac mai nimic, leneşi, scârboşi în exprimare, total neprietenoşi, care nu vor să facă nimic deoarece li se pare că primesc mult mai puţini bani decât este capacitatea lor. Serviciile hoteliere sunt rămase în anii 80, cu oameni încremeniţi în anii 80.

Restaurantele din România au mâncare proastă, puţină şi scumpă. Servirea este de calitate proastă, ospătarii fiind mai mult plictisiţi dar dorind bacşişuri mari, localurile au un aspect mai mult insalubru.

Apa este murdară.


Concluzia
În Bulgaria se acordă o atenţie clientului, în timp ce în România nu. În Bulgaria nu se pune accent pe preţuri mari, ci pe revenirea turistului, numărul mare de turişti şi eventuale recomandări. Regula este să pleci mulţumit.

În România se acordă atenţie profitului şi se sacrifică orice. Pentru ca proprietarul afacerii (hotel sau restaurant) să aibă un profit cât mai mare şi de aceea trebuie să taie din cheltuieli. Din salariile personalului, din cantitate, din calitate, din investiţii, din orice poate. Şi să pună preţuri cât mai mari. Nu contează ce vrea turistul, ne pişăm pe el de la etajul 1, că oricum mergem pe premisa că e prea comod/sărac să se ducă în altă ţară. În plus, hotelierii cunosc mentalitatea românului cu băşini sau patriotard. Regula este să pleci fără bani.


Cazurile aparte
Se mai duc români pe litoralul românesc. Ei se împart în două mari categorii: băşinosul şi patriotardul.

Băşinosul şi figurile asociate lui se duce pentru a fi văzut. Trebuie să-şi afişeze posesiunile, fie ele maşini, haine, piţipoance sau doar puterea financiară prin faptul că stă la un hotel scump.Nu contează cine îl vede. Ştie că românii sunt invidioşi şi vrea să fie văzut de români ca el. Degeaba a fost în Maldive, dacă nu află decât prietenii, colegii şi rudele. Mai bine dă aceiaşi bani şi află alţi români. În Mauritius nu stârneşte invidia nimănui, ba poate va fi el ros de invidie văzându-i pe alţii veniţi acolo din ţări mai bogate. Denumirea este generică, deoarece sunt multiple categorii. Unii se duc să agaţe, că ştiu că pe aici le merge. Deşi există destule destinaţii de turism sexual în lumea asta, ei fac un raport între banii de care dispun şi mentalitatea uşor de păcălit cu două vorbe-trei prostii şi "papagal" a româncelor din zone rurale venite la mare... tocmai să fie agăţate. Ele speră la un italian sau arab care să le scoată din ţară pe termen nelimitat şi nimeresc la un mârlan cu termen limitat la o săptămână.
Băşini pe invers faţă de Mamaia sunt în Vama Veche. La fel, merg acolo păentru a spune că au fost acolo sau să fie văzuţi. Li se pare că este o lume aparte, faţă de cei din exterior este o mândrie arogantă faptul că ei sunt "în vamă", vin sau au fost acolo. Ei chiar se cred că aparţin unui grup social. Indiferent cât confort şi-ar putea permite, li se pare că trăiesc viaţa frustă bând bere ieftină şi dormind pe plajă. Discutând filosofie (total neînţeleasă şi în stil adolescentin a omului care le ştie pe toate), fumând căcat (a se citit "iarbă, frate") şi adormind pe plaja sau la cort, eventual făcându-şi nevoile în mare sau prin tufişuri. Unele rămân toante în faţa unui băiat a cărui singură calitate prin care poate atrage femeile este faptul că ştie să cânte la chitară.
Băşinosul va reveni pe litoralul românesc pentru că altă soluţie nu are.

Patriotardul este întâlnit în rândul celor în vârstă, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de comunism cu "patria noastră, cu munţi care îşi îndreaptă falnic crestele spre bolta senină, şi neţărmuita mare" care nu ştiu ce căcat mai face într-un stil "semeţ". Prea comod să se ducă în altă parte (hai, nu Turcia, dar Bulgaria e aproape) sau prea sărac, întodeauna optează pentru România. Sau este mai tânăr, dar i se pare că deja cunoaşte locurile şi că "se descurcă". De regulă ţăran la suflet şi gândire, i se pare că aici reuşeşete să-i "facă" pe cei cu care intră în contact, iar printre străini nu i-ar "merge". Deşi nu face mari combinaţii, decât cere mai multă sare, mâncare fără ceapă sau cumpără un pachet de ţigarete. Dar îl face să se simtă sigur pe el pentru că este în ţara lui.
Patriotardul este dominat de un spirit patriotic (logic) şi spune că trebuie să mergi pe litoralul românesc pentru că eşti român şi astfel nu scoţi banii din şară. Schemă viabilă economic pe plan naţional... dar! Dar pentru ce servicii îmi dau eu banii? Că nu merită. Şi, dar nu trebuie să uităm faptul că acum suntem în UE, iar "noi" înseamnă Uniunea, nu doar ţara. Aşa că, fie că te duci în Bulgaria, Grecia, Italia, Malta sau Cipru, banii rămân în UE.
Patriotardul nu poate concepe că în altă parte este mai bine. Face inconştient compromisul, deşi ştie asta. Vine în România din comoditate şi din faptul că nu ştie altă destinaţie.

Hotelierii ştiu de cele două mentalităţi. Băşinosul şi patriotardul s-ar duce la mare în România chiar dacă ar fi cazaţi în ghene de gunoi. Dacă la intrarea ghenei sunt puse 4-5*, băşinosul se va duce. Dacă ghena este în Vama Veche, se va duce. Dacă va găsi ţărănci proaste şi cu "craci-ţâţe-cur de mori, mânca-ţi-aş" se duce. În România să fie ghena, sau în staţiunea în care patriotardul se duce de mic, el va continua să se ducă.


Soluţia
Mergând spre sud, treaba se schimbă după graniţă. South of the border... Dacă mutăm graniţa puţin mai la nord, pentru 49/99 de ani, poate că un extins Hong-Kong bulgăresc lung cât litoralul turistic românesc ar aduce în acest spaţiu un turism de calitate. Altfel, cu servicii de căcat şi preţuri mari, aştepând clienţii constanţi care dau banii pe orice, turismul practicat de români va merge la fel de prost.
A scris Moshul la 2:10 p.m. 4 comentarii
Etichete:

vineri, 14 august 2009

Hotelierii de pe litoral au pierderi. Yesss!

Şi iată cum visul meu s-a împlinit. Compania THR Marea Neagră are pierderi de 6,5 milioane lei pe primul semestru al anului. S-o ţină tot aşa.

Serviciile rămân la calitatea anilor 80, iar atitudinea faţă de turişti (aka clienţi) rămâne sfidătoare. Acum să se întrebe what went wrong. Poate la faliment o să se prindă.

I have a dream.
A scris Moshul la 6:17 p.m. 2 comentarii
Etichete:

luni, 10 august 2009

Românii şi închipuirile lor

Dacă analizăm psihologic comportamentul românilor în anumite situaţii, putem observa că naţia este bolnavă cu capul. O majoritate zdrobitoare dintre români sunt nişte închipuiţi. Vor să fie ceva ce nu sunt şi nici nu-şi pot permite să fie. Ah, că vrei e una, dar ca să pui în practică tot felul de kitsch-uri sau de situaţii la fel de kitsch-oase (prin imitaâia ieftină şi de prost gust) este deja mult prea mult.

Românii vor să afişeze o bogăţie pe care nu o au. Precum acea gâscă plecată la mare. S-a cazat în Năvodari la 80 de lei pe noapte (atenţie, nu pe persoană) şi făcea plajă în Mamaia, pe plaja din faţa unui hotel scump, ca să fie văzută acolo şi oamenii să creadă că ea chiar îşi permite să stea acolo. Precum acei neanderthali ascultători de manele care abia au după ce bea apă, şi-şi iau cei mai scumpi adidaşi, dar un trening de 20 de lei din Europa. Sau invers, trening de 500 lei, dar adidaşi de 10 lei de la vreo tarabă. Am văzut tot felul de specimene care abia îşi duc traiul de pe azi pe mâine, în cifre nu au depăşit în viaţa lor 2.000 de lei dar îşi cumpără o cămaşă de 750 lei şi o cravată de 200 lei, la care se adaugă pantofi de 600 lei şi apoi ies ţanţoşi prin lume. Am colegi de breaslă care fac asta. iar apoi sunt penibili când numără zeci de fise la o covrigărie, sperând să-şi poată lua doi covrigi nu unul.
Cea mai bună descriere a făcut-o în anul 2000 un ziarist britanic mirat că în România oamenii caştigă 100 de lire şi se îmbracă de parcă ar câştiga 5.000 lire.

Românii vor să se fălească cu amintirile altora. Am venit recent dintr-o deplasare de serviciu şi mai toată lumea a sărit pe mine să le dau magneţi de pus pe frigider. Magneţii aia se găsesc la magazinul de suveniruri şi exact asta sunt: suveniruri. În franceză, souvenir se traduce prin "amintire". Îl pui pe frigider ca să îţi aducă aminte cu plăcere de locul în care ai fost. Dar prezent pe frigiderul altuia? Ce amintire poate să aibă posesorul frigiderului? A gerstului prin care i l-ai dat? Nu. El se făleşte în faţa vizitatorilor cu nişte locuri, dar de fapt el nici măcar nu a ajuns acolo.

Românii vor să fie şmecheri. Dar nu au cum. Nu au bani mulţi, deci nu-şi pot permite să fie ca "şmecherii" la statutul cărora ei tânjesc. Din acest motiv, ei încearcă să pară ceea ce nu sunt prin ce metode au la dispoziţie. Un neanderthal se făleşte cu forţa sa, altul cu muzica pe care o ascultă în maşină, altul cu başii pe care şi i-a instalat în maşină, altul cu telefonul mobil pe care abia şi l-a permis împrumutându-se în stânga şi-n dreapta.


Aceste accente de închipuire îşi au rădăcinile în perioada comunistă, în care nu se gpsea nimic şi orice răhăţel mai colorat îl făcea pe posesor să iasă în faţă şi el se credea punctul central al invidiei locatarilor din bloc. Apoi, perioada de creştere economică 2000-2008 a adus alte metehne. Oamenilor a început să li se pară că se poate şi că pot să afişeze şi mai mult decât pot. Băncile i-au aşteptat la cotitură şi le-au dat credite cu care să-şi finanţeze visele. Acum, veniturile au scăzut, locurile de muncă s-au restrâns, dar creditele trebuie achitate.

Poate că perioada de criză 2009-2011 are astfel partea ei bună. Unii o să mai dea cu capul de pământ şi o să vadă că s-au înconjurat de himere şi au visat aiurea cu ochii deschişi.
A scris Moshul la 4:21 p.m. 0 comentarii

sâmbătă, 1 august 2009

UPDATE: Megamixul zilei

Fără să vreau, am făcut un megamix pe care-l fredonez. (Pe româneşte i se spune potpuriu, dar în materie prefer terminologia anglo-saxonă. Nu vreau să explic acum diferenţele între mix, remix, megamix şi reconstructed version.)

Prima parte este începutul de la "Get right with me" - Depeche Mode
A doua parte este mijlocul de la "Hole to feed" - Depeche Mode
A treia parte este finalul de la "Firestarter" - Prodigy

Iese ceva incredibil. Parcă au ceva în comun piesele astea.

UPDATE
Aşa cum i-am spus lui windwhisperer, am pus piesele aici, fără a le mixa.
"Get right with me" - Depeche Mode

"Hole to feed" - Depeche Mode

"Firestarter" - Prodigy
A scris Moshul la 3:04 p.m. 2 comentarii
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)

View My Stats