De la apariţia lui, acest obiect cunoscut iniţial ca "celular" era folosit de mascul pentru a da impresia femelei că el este deţinătorul unei averi consistente. În anii '80 era văzut doar în filme, produsul nefiind disponibil în cadrul comerţului socialist practicat de piaţa închisă din România. În fosta RDG puteau fi văzute mai des, iar în Cehoslovacia sau Ungaria (la graniţa cu Austria) mai rar. Obiectele erau masive şi purtate ostentativ la vedere. Chiar dacă aparatul nu funcţiona, masculul dădea mesajul că are capacitatea de a aduce alimente şi produse necesare traiului din ţări dezvoltate. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
La începutul anilor '90, telefonia mobilă a apărut în Europa de Est într-o formă incipientă, a semi-mobilităţii. Telefonul avea o baterie slabă şi trebuia conetat permanent la o sursă de energie mobilă, soluţia ideală fiind automobilul (un alt element perceput de femele drept un semn al prosperităţii masculului). Masculii care doreau să afişeze preţiosul obiect deschideau geamul maşinii sau opreau într-o zonă cu trafic intens pietonal şi vorbeau stând în picioare lângă maşină. Pentru a fi observaţi, ţipau şi gesticulau. Ca bonus, se îmbrăca în geacă de piele şi afişa un pager. Chiar dacă viaţa lui nu depindea practic de acel obiect, masculul dădea impresia că are capacitatea de a aduce blugi, gumă de mestecat şi bomboane Bonibon sau Topitop din Turcia pentru a le vinde pe piaţa incipientă locală, că poate schimba valută, deci poate oferi un trai bun din profitul obţinut. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
La sfârşitul anilor '90, telefonia mobilă, la o funcţionalitate apropiată de cea din ziua de azi, a apărut în Europa de Est. "Celularele" erau mari, voluminoase, masculul având o scuză pentru a le purta ostentativ. Însoţite de un ziar (după modelul văzut în filmele americane clasa B), telefoanele dădeau impresia că masculul este şef "la o firmă", aparatul de comunicare fiindu-i necesare "pentru contracte". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că el nu foloseşte telefon mobil. Ca bonus, afişa un lanţ de aur. Astfel, masculul dădea impresia că salariul său este peste medie, având astfel capacitatea de a oferi un nivel de trai tot peste medie. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
La începutul anilor 2000, avansul tehnologic a micşorat telefoanele. Masculii cu degete cât cârnaţii se chinuiau să folosească telefoane cu butoane milimetrice pentru a impresiona femelele prin valoarea terminalului etichetat drept "de lux". Telefoanele mari nu mai erau considerate scumpe, cu excepţia modelelelor Communicator de la Nokia. Aroma de smartphone venea după desfacerea aparatului Nokia Communicator şi aparentul lucru cu "date importante de la firmă". Pentru a se diferenţia de 90% dintr eoameni care aveau Nokia, masculul încerca să iasă în evidenţă prin deţinerea fie a unui terminal Nokia scump, fie prin deţinerea altui model, dar scump. Se plânge că "nu m-au lăsat să-l folosesc în avion". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că nu foloseşte logo-uri speciale, doar ringtone-uri aparte, pentru că este "artist sensibil". Ca bonus, se folosea un hands-free cu fir şi afişarea unui al doilea telefon. Fraza cu care masculul dorea să impresioneze femela era "dă-mi bip că te sun eu, am minute". Astfel, ddea impresia că preţul mare al apelurilor nu este o problemă pentru el. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
La sfârşitul anilor 2000, terminalele care dădeau impresia unei averi consistente erau cele considerate "de business". În afară de un model anume, masculii schimbau telefoanele des, pentru a da impresia femelelor asupra unei lejerităţi în efectuarea de cheltuieli mari succesive. Ca bonus, se folosea un hands-free bluetooth şi un stylus pentru smartphone-urile primitive cu touchscreen primitiv, mărci HP, Palm sau Samsung Omnia. A început distanţarea faţă de afişarea unei activităţi serioase, a unei atitudini "de business", legate "de firmă" prin apariţia jocurilor sau a elementelor de distracţie pe telefon. Se consemnează scoaterea telefonului pentru a face o poză, mai mult pentru a arăta capacitatea telefonului. Se folosea lauda "are 3G". Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce dorea să pară interesant spunea că "cel mai bun telefon este iPhone" şi că "strânge bani". Costul convorbirilor a scăzut, iar femela putea să sune fără a o costa mult. Masculul folosea fraza "închide că te sun eu, am minute căcălău" şi afişa un al doilea telefon "e cel de la muncă", dând astfel impresia unor venituri mari. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
La începutul anilor 2010, terminalele scumpe sunt cele smartphone. Pentru a da impresia unei averi consistente, masculii afişează unul sau două smartphone-uri, fac poze şi filmează cu ele (folosind lauda "filmează HD"), afişează aplicaţii scmpe pe care le-au cumpărat ("găseşti orice în appstore"). Pentru a arăta aparatul femelei, masculul se preface că ar vrea să-i arate de fapt ceva "pe net". Ca bonus, masculul afişează pe contul său de facebook poze din piscine, lângă maşinile scumpe ale altora, din vacanţe "la o vilă" la munte, din excursii în locaţii exotice ("da, am fost în Dubai") sau scumpe ("e mişto la Amsterdam"). Ca rebeliune faţă de clişee, masculul tip "Vama Veche" ce doreşte să pară interesant filmează diverse aiureli cu telefonul pentru că "a văzut ceva tare" şi spune că pentru poze are "un deselere luat ieftin la o superofertă". Pentru a da impresia unei averi, masculul spune că nu cumpără telefoane "la liber" (adică mai ieftine) pentru că le vrea "cu garanţie" (adică noi, implicit scumpe, la preţ de magazin) deşi telefoanele nu se mai strică singure în primii 4 ani de utilizare, timp în care oricum terminalul va fi schimbat. Astfel, masculul dă impresia unor venituri mari. Femela considera că acesta îi poate oferi un confort şi ceda avansurilor lui practicând ritualul conform căruia se preface că nu ar vrea, dar nici nu pleacă aşa că se lasă greu.
marți, 21 februarie 2012
Abonați-vă la:
Postări (Atom)