Starbucks cookies - un alt fel de lipsă de alegeri

Ce să ie de la Starbucks? Ai băut o cafea, un ceai, un ice tea, un frappe, ai şi mâncat ceva şi treci la ceva dulce. Acum alege. Stai ca prostul în faţa vitrinei şi nu ştii ce să alegi, pentru că toate sunt bune şi incomparabile una cu alta. Şi fiecare este mai bună decât cealaltă, indiferent de unde începi calculul.

Tort cu ciocolată? Chec cu banane? Prăjitură cu caramel? Tort de brânză cu căpşuni? Hai, prăjitura scoţiană nu mă prea atrage. În fiecare s-a pus exact ce trebuie, nu s-a înlocuit unt nici cu margarină, nici cu untar, cantităţile sunt măsurate exact, feliile sunt solide, iar dacă nu şi se par mari... oricum sunt săţioase şi consistente. Cu fiecare muşcătură ţi se umple gura şi mesteci ceva timp. De la o cofetărie de căcat unde prăjiturile sunt mici şi inconsistente, expediez orice destul de rapid.

În anii 80
Pe vremuri nu aveai ce să alegi că nu aveai de unde alege. Îmi aduc aminte că la o alimentară coada "pe bune" unde chiar se dădea mâncare, era în spate. Era formată din rude, vecini, colegi prieteni şi cunoştinţe ale acestora care aveau o legătură cu cineva angajat la alimentară. Culmea era că această coadă "pe bune" era mai mare decât coada din faţă, de la stradă.

La un moment dat, la o măcelărie, ajunsese situaţia atât de ciudată încât nu mai intra NIMENI în faţă, toată lumea cunoştea pe cineva de acolo şi toţi veneau în spate. Nu era nimeni înăuntru, nici măcar vânzătoarele, care erau în spate, să facă faţă afluxului de oameni.

Măcelăria era chiar închisă, ca să nu intre cineva să fure ceva (!), probabil cântarul. Absurdul situaţiei era că nu s-a decis nimeni să mute naibii coada în spaţiul magazinului propriu-zis, deoarece coada din spate era în integralitate afară. Iar afară ningea şi bătea crivăţul. Oricum, toată lumea lua de la aceleaşi vânzătoare.

Dar la coada din spate, erau alte reguli. Se dădea porţionat şi nimeni nu făcea gălăgie, că trebuia să ajungă la toţi. În faţă, puteai face scandal că ăla de ce ia atâta, dar în sapte erai deja într-o înţelegere discretă cu toată lumea. În spate eram toţi "noi", în timp ce în faţă (aceeaşi oameni) eram eu şi "ei".

Revenind
Acum alegerea este grea pentru că toate alegerile sunt minunate. Ciudată întorsătură de evenimente, iar comparaţia este ca trezirea dintr-un coşmar faţă de o dimineaţă frumoasă. Oricum, din câte văd eu, trebuia să trăim vremurile alea de lumea a 3-a ca să ne dăm seama cât de bine este lumea de acum. Aşa cum e ea.