Mă frământa după ce am văzut un documentar despre asta pe Discovery sau National Geographic, nu mai ştiu. Mai exact era despre Bacardi, dar viza şi Havana Club.
Mai exact. Pe piaţă de găsesc două sortimente de rom cubanez: Bacardi şi Havana Club. Care sunt diferenţele de gust şi de fabricaţie?
Bacardi
În 1960, comuniştii lui Fidel Castro, veniţi la putere în Cuba au naţionalizat fabrica familiei Bacardi. Deşi îl finanţaseră în perioada "revoluţiei". Bacarzii au făcut însă rapid mutarea (sau "din timp") şi au înregistrat marca peste hotare (în Bahamas). Astfel, statul comunist cubanez nu a confiscat decât fabrica, cu clădire, utilaje, teren, mână de lucru, dar nu şi brandul şi nici reţeta.Acum, compania Bacardi are sediul în Bermude, fabrica producătoarea este în Puerto Rico (aşadar în SUA), iar familia stă în Florida (SUA). Florida este şi statul prin tradiţie de limbă spaniolă, înfiinţat iniţial ca o colonie spaniolă, iar acum se găsesc marea parte a exilului cubanez.
Compania a fost fondată în 1862 de Facundo Bacardi şi fratele său Jose Bacardi. Facundo Bacardi a venit în Cuba din Spania în 1830 şi a încercat în perioada 1830-1862 acasă (la el în bătătură) să producă rom cât mai bun, patentând metoda învechirii în butoi de stejar şi filtrândul prin cărbune, pentru a elimina impurităţile. De menţionat că, pînă atunci, romul era considerat o băutură proastă, de slabă calitate, destinată muncitorilor şi marinarilor. Firma a fost fondată în 1862, când au înfiinţat distileria şi magazinul.
Havana Club
Romul sub acest brand este acum produs de statul cubanez comunist, în fosta fabrică Bacardi. Singurul colţ rămas neatins de comunism este liliacul sculptat la intrarea în clădire. Adică însemnul Bacardi. După nume, termenul "Club" nu prea pare comunist. Ei bine, nici nu a fost inventat de comunişti. A existat încă dinainte de 1960 şi exista pe piaţă ca un concurent al romului Bacardi, în perioada în care, în Cuba capitalistă existau cluburi şi baruri.Tot în 1960, în perioada naţionalizării economiei cubaneze (implicit omorârea iniţiativei private în Cuba), statul comunist cubanez a pus mâna pe afacerea familiei Arechabala, care deţinea Havana Club. Compania a fost fondata de Jose Arechabala în 1878, iar brandul a fost creat în 1934. Spre deosebire de Bacardi, Arechabalii nu au înregistrat brandul, iar statul comunist a început să producă rom sub acest nume. Din 1994, statul cubanez a făcut un joint venture cu francezii de la Pernod Ricard, pentru a produce Havana Club International, care se găseşte acum în afara Cubei şi, bineînţeles a SUA (unde nu intră produse cubaneze, este explicat mai jos).
În schimb, familia Arechabala nu a recunoscut confiscarea făcută de stat, considerând-o ilegală. Dacă tot nu a mai putut reveni în Cuba (iniţial au fugit în Spania, apoi s-au stabilit în SUA) şi nu au mai avut puterea financiară să producă Havana Club, în plus să nu mai ducă războiul deţinerii brandului cu statul cubanez, familia Arechabala a vândut vechilor competitori din piaţa cubaneză capitalistă brandul. Mai exact, familia Bacardi a cumpărat brandul "Havana Club" de la foştii concurenţi Arechabala, în 1997, inclusiv reţeta originală. O mutare de necrezut până în 1960, când cele două familii şi cele două branduri erau concurente pe piaţa cubaneză a romului (dar şi la exporturi).Embargo
SUA a impus Cubei un embargo în octombrie 1960, extins apoi la embargo total în 1962. De atunci până în prezent, niciun produs fabricat în Cuba comunistă nu intră în SUA legal. Mai exact, SUA nu vrea să permită cumpărătorilor americani să finanţeze regimul comunist de la Havana. Deşi, mai intră ilegal ţigări (necunoscătorii le zic "trabucuri") cubaneze.
Astfel, romul Havana Club, fabricat de statul cubanez nu se găseşte în SUA. În schimb, se găsesc produsele familiei Bacardi, adică sortimentele de rom Bacardi şi - din 2006 - sortimentul Havana Club fabricat de familia Bacardi după reţeta originală achiziţionată împreună cu brandul de la familia Arechabala.
În Cuba, nu se găsesc produsele familiei Bacardi, împotriva căreia regimul comunist de la Havana a impus embargo. Adică, nici sortimentele de rom Bacardi după reţeta originală a familiei Bacardi, nici romul Havana Club, după reţeta originală creată de familia Arechabala. În schimb, se găseşte romul Havana Club, produs de statul cubanez în fosta fabrică Bacardi, după o reţetă proprie.
În afara SUA şi a Cubei, se găsesc mărcile Bacardi, Havana Club (fabricat de Bacardi) şi Havana Club International (fabricat de joint-venture-ul dintre statul cubanez comunist şi compania franceză Pernod Ricard).
Pe sticla de Bacardi scrie "companie fondată în Santiago de Cuba în 1862", pe sticla de Havana Club fabricată de Bacardi după reţeta originală scrie "Rom portorican", iar pe Havana Club fabricată de statul comunist scrie "Rom din Cuba".
Comparaţie de gust, arome şi atitudine
Revenind la momentul comparaţiei, cu toate informaţiile astea în cap, i-am cerut lui Marius mai întâi o jumătate de pahar de Havana Club, fabricat de comunişti. Foarte tare, fără aromă, cu gust de cazan de aluminiu, făcut la mişto, la repezeală, fără cap şi fără coadă, nu se pot distinge decât vagi arome făcute să fie. Ameţeşte repede şi dă durere de cap. Se simte mâna de lucru nepregătită, metoda de lucru în sistem comunist, cu producţie să fie şi unde mai nimeni nu munceşte şi mai toată lumea fură de la locul de muncă. Mai ales lipsa unei reţete. S-a făcut aşa cum i-a tăiat capul pe comunişti, că, pe hârtie, totul pare simplu. Ei oricum nu dau doi bani pe tradiţie. Cu fiecare înghiţitură parcă te transformă într-un muncitor în pauza de masă, sărbătorind ziua unui coleg cu brânză şi roşii pe un ziar, cu bucăţi rupte din aceeaşi pâine de toţi şi felii de parizer tranşat la magazin, iar la un moment dat vine momentul festiv în care sărbătoritul scoate dintr-o pungă ponosită pe care nu se mai vede imaginea tipărită sau din buzunarul salopetei o sticlă de Havana Club şi o toarnă în pahare de plastic sau, mai rău, o pasează de la unul la altul. Te face să te simţi ca un muncitor transpirat şi la bustul gol care după 15 partide de table fluieră gagici şi le apostrofează cu texte de fante de cartier şi fără liceu, de genul "mâncaţi-aş pizda ta, prinţeso; 'ai dă şi lu' Giovani număru' tău de mobil, că-mi place să sun bunăciuni", care crede că băutura asta e o chestie pentru ocazii speciale, bă. Şi ţii în mână un pahar de Havana Club.Trebuie doar trei guri de Havana Club şi-o râgâitură.
Al doilea pahar a fost unul de Bacardi. Era mai exact Bacardi Black, exact cel din poză. Aromat, cu un buchet generos, senzaţia aia de parcă se topeşte în gură, nu dă durere de cap în cantităţi mici, se simte mâna de master distiller priceput. Are sentimentul de produs pe o piaţă concurenţială, care ştie să se diferenţieze de ceilalţi prin acel ceva care îl face unic. Demonstrează că de fapt, Cuba adevărată nu a murit, ba chiar trăieşte şi are afaceri de miliarde de dolari anual. Se simte şi tradiţia şi moştenirea cubaneză, nu degeaba scrie pe sticlă "companie fondată în Santiago de Cuba în 1862". Te prinde repede şi reuşeşte să atragă, iar cu fiecare înghiţitură te transformă într-un gentleman în faţa unor femei singure. Un gentleman pentru care vârsta de 20 şi ceva de ani este în trecut, nu departe dar în trecut, şi experimentat. Un gentleman celibatar în faţa unei femei este tot un lup gata s-o sfâşie, ca unul de 20 şi ceva de ani, numai că el este un lup cu răbdare. "Vulpoi bătrân", şmecher, agil, adaptabil, cu uşoare accente de modă veche în atitudine şi opţiuni, descrie nişte hobby-uri aparte şi face complimente damei numai de la gât în sus şi poate să îi vorbească uitându-se în ochii ei, fără să-i cadă ochii în decolteu, nici măcar atunci când ea e cu privirea în altă parte şi aparent nu-şi dă seama. Ştie că după... o să-l caute ea. Şi ţii în mână un pahar de Bacardi Black.Trebuie doar trei guri de Bacardi şi-un zâmbet. Eventual, o ţigară (nu ţigaretă).
Al treilea pahar a lipsit. Era cel de Havana Club (făcut de Bacardi). Am înţeles că este parfumat, sticla cu design de anii 1930, încercând să dea atitudinea de local cubanez din acea perioadă.În concluzie
O să rămân la Bacardi. Aş vrea cândva să încerc şi un Havana Club după reţeta originală. Cât despre Pernod Ricard... sunt de toată jena la capitolul rom cubanez. La alte băuturi se pricep, cel puţin la altele care îmi plac mie.
Site-urile
Ca să fie aici toate posibilităţile de obţinere a informaţiei, am pus linkurile ce duc spre site-urile fiecărui brand.
Bacardi
Bacardi (compania)
Havana Club (a Bacardi)
Havana Club (a statului cubanez)
Pernod Ricard
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu