luni, 19 octombrie 2009

Despre popoarele fino-ugrice

Am găsit o carte excelentă despre popoarele fino-ugrice: "The Finno-Ugric Republics", de Rein Taagepera.

Citind-o, am aflat mai multe despre popoarele de această gintă, precum şi despre expansiunea Rusiei spre Est. Privind harta Rusiei, este limpede că teritoriile asiatice, de la este de Urali, nu au nicio treabaă cu matca originală a Rusiei. În fapt, au fost cucerite. Iar populaţiile autohtone încă mai locuiesc acolo, chiar dacă pe arii mai restrânse. Eh, această carte demonstrează cum nici teritoriile de la vest de Urali nu au fost în integralitate ruseşti. Ruşii le ţin bine. Să ne gândim că pe teritoriul neneţilor (popor samoyedic, de sorginte uralică) se află majoritatea rezervelor ruse de gaz (peninsula Iamal, din regiunea autonomă Iamalo-Nenetă), iar dacă neneţii ar fi independenţi (Iamalo-Neneţia, Neneţia şi insulele Novaia Zemlea) atunci Rusia ar pierde 90% dintre rezervele de gaz.

Din punct de vedere istoric, popoarele fino-ugrice au fost strâns legate de cele turcice din Rusia Europeană. Lanţul exterior al Idel-Ural este finic: mordvinii (naţiunile Erzya şi Moksha), marii şi udmurţii; lanţul interior este turcic: ciuvaşii, tătarii şi başkirii. Ei au fost la primul impact cu Rusia absolutistă şi expansionistă, în debutul creşterii sale teritoriale agresive. Statele tătarilor au căzut. Hanatele Crimeei, Astrahan, Kazan şi peste Urali, Sibir, sunt acum cadavrele statale pe care s-a ridicat Rusia.

Ciuma care a reprezentat imperiul ţarist al Rusiei pentru popoarele fino-ugrice încă se mai păstrează, în mare parte, şi astăzi. Să ne amintim că Novgorod era republică comercială destul de democratică pentru vremea ei. Principatul Moscovit şi-a cucerit rivalii de sânge (Novgorod şi Tver) s-a întins peste teritoriile vechii Rusii Kievene şi apoi vecinii de altă gintă. În afară de maghiari, toate popoarele fino-ugrice au fost sub stăpânire rusă în secolul 19. Azi, independenţti sunt doar maghiarii, finlandezii şi estonii.

O descriere sumară a fino-ugricilor see găseşte pe wikipedia.

Ramurile lingvistice (se suprapun peste popoare):
Ugrică:
- Ungară:
- - Maghiară.

- Ob Ugrică:
- - Kanti;
- - Mansi.

Fino-Permică:
- Permică:
- - Komi (include şi Komi-Permyak);
- - Udmurtă.

- Finică:
- - Fino-Volgaică:
- - - Mari:
- - - - Mari;
- - - - Merya (dispărută).
- - - Mordvină:
- - - - Erzya;
- - - - Moksha;
- - - - Meşkera (dispărută);
- - - - Muroma (dispărută).
- - - Laponă (include toate dialectele lapone)

- - Fino-Baltică:
- - - Estonă (include dialectele Voro şi Seto);
- - - Finlandeză;
- - - Ijoră (sau ingră);
- - - Karelă;
- - - Livonă;
- - - Veps;
- - - Votiană.

Ca să avem tabelul complet, limbile fino-ugrice se înrudesc cu cele samoedice, formând grupul limbilor uralice. Astfel, grupul uralic include două mari ramuri: fino-ugrică şi samoedică, precum şi o ramură mai mică şi izolată, cea a limbilor Yukaghir.
Ramura Samoedică:
de Nord:
- Enetă;
- Nenetă;
- Ngasan;
- Yurat (dispărută).

de Sud:
- Selkup;
- Kamas (dispărută);
- Koibal (dispărută);
- Mator (dispărută).

Limbile Yukaghir:
de Nord;
de Sud.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


View My Stats