Bilanţ la un an

Am trecut fără să observ peste data de 7 ianuarie 2010, când blogul a împlinit fix un an. Aşa mi se întâmplă mereu, cu anumite date importante. Le ştiu foarte bine înainte, le aştept, după ce au trecut ştiu că au trecut, dar fix în perioada respectivă uit.

Vroiam să scriu postul acesta chiar pe 7 ianuarie 2010, să fie la fix un an de la primul post, intitulat "Prefaţa". I-am spus aşa pentru că era introducerea. M-am gândit atunci că ar fi mai bine să-i dau un început, decât să intru direct în pâine.

Există diferenţe faţă de acum un an. În primul rând nu mai scriu numai posturi lungi. Bineînţeles, traficul a crescut, dar la asta o să mă refer mai jos. Am mai cunoscut oameni iar o mică serie dintre ei, numai oameni pe care îi cunosc în mod real ştiu că am blog şi că este vorba despre acesta. În rest, am preferat să păstrez discreţia asupra identităţii mele, ca să îmi permit să scriu orice fără ca să-mi citească cineva gândurile şi să-mi expun preocupările.

Sigur, dacă dintre persoanele care ştiu unele s-au gândit să spună mai departe, le priveşte. Îmi fac trafic. În mentalitatea românească, sucită şi fără elite viabile ca puncte de reper, degeaba ai blog în ideea oficială că te poţi exprima liber, dacă cuiva i se pare că îl deranjează ce ai scris tu se supără pe tine în egală măsură cu supărarea creată de situaţia în care ai comunica altfel acele detalii. Asta este diferenţa la români între formă şi fond. De formă, românii spun că blogul este un spaţiu în care îţi poţi exprima păreri pe care în alt mod (în meserie or else) nu ai avea cum pentru că cineva s-ar putea supăra. Dacă în loc să faci acele menţiuni pe vreun suport oficial şi le treci pe blog, persoana respectivă se va supără la fel. Ba chiar unii spun că ar vrea să scoţi/modific postarea respectivă. Păi şi cu exprimarea liberă cum rămâne? Aaa, liberă, dar cu limite. 

O altă diferenţă este aceea că n-am maiauzit pe la diverşi bloggeri de căcat ameninţarea cu "o să te distrug la mine pe blog". Asta mă face să râd şi acum. Câtă importanţă îşi dau unii!

Am mai observat în detaliu atitudinea unor posesori de bloguri care consideră că acest lucru le conferă un statut social aparte. Astfel, personalitatea lor a fost mâncată de cea a bloggerului. În fond, dacă asta le face plăcere şi le ies şi bani cât să trăiască mai mult decât decent, bravo lor. Nu-i judec, doar mă amuz.

Personalitatea omului înlocuită de cea a bloggerului am văzut la diverşi bloggeri chemaţi pe la diverse evenimente. deşi le-a plăcut cum s-a desfăşurat treaba, au scris apoi că a fost de căcat, pentru a satisface pofta de "sânge" a cititorilor. După părerea mea, schema e simplă:

-un blog are trafic
-bloggerul este selectat după trafic
-bloggerul este mulţumit de eveniment
-bloggerul scrie că nu a fost mulţumit de eveniment
-cititorii aprobă asta

Dacă el scria că este mulţumit de eveniment, îşi nemulţumea în timp cititorii veniţi să citească nemulţumiri, lucru care, prin repetiţie, îi putea aduce în timp scăderea traficului. Cu un trafic mic, în timp ce alţii au crescut, nu mai era chemat la evenimente. Astfel, bieul om trebuie să scrie de rău. Nelămurirea mea este, în cazul acestui cerc vicios, de ce organizatorii îi mai cheamă pe cei renumiţi pentru faptul că, indiferent de situaţie, ei vor face evenimentul de căcat. În fine, sunt banii lor şi îi priveşte.

Am mai observat cum blogurile nu sunt folosite în scopul exprimării libere a acelor păreri care nu se pot spune altfel, ci folosite ca extensii pentru diverse campanii sau promoţii.  Cel mai elocvent exemplu este cel al politicienilor care nu declară nimic în public, fac acuzaţii pe blogul propriu, afirmaţiile sunt preluate de presă şi scandalul este deschis. Dacă aveau ceva de spus, de ce nu au făcut-o pe gură? Dacă era doar o părere personală, de ce pun paie pe foc scandalului deja deschis? Nu ştiu.

Trebuie să contrabalansez asta prin importanţa blogurilor pe teme politice, scrise de ne-politicieni, care mi se par mult mai consistente, mai suculente şi mai forumului de discuţii decât cele ale politicienilor. De notat puţinele bloguri ale politicienilor care îşi anunţă acţiuni sau îşi enunţă opinii asupra subiectelor zilei, fără a urmări ceva anume. Blogurilor celor care nu-s politicieni sunt mult mai bune pentru creionarea sau întărirea unei opinii.

După cum bine am scris în descrierea mea, sunt un tip plictisitor. Am o serie de teme care mă interesează pe mine în anumite momente. Îmi place să fac materiale care să conţină cât mai multe informaţii. Nu stau să fac cercetări de marketing să văd ce se caută sau ce se citeşte. Dacă mă interesează pe mine, mă documentez şi scriu. Majoritatea sunt mai mult pentru mine, îmi concentrez eu informaţii disparate într-un singur punct. Multe teme nu-mi prezintă interes ridicat pe termen lung şi le pot abandona. Îmi rămâne arhiva.

Trafic
Referitor la trafic, bineînţeles că se poate vorbi despre o creştere. Faţă de zero, orice punct în plus este o creştere. Aşadar, primul an nu este un punct de reper viabil pentru creşteri procentuale, ci doar o bornă. În ianuarie 2009 au fost 106 unici. În decembrie 2009 au fost 897 unici. Ianuarie 2010 nu s-a încheiat, aşa că astea sunt datele pe primele 12 luni, potrivit trafic.ro.

Pe săptămână, nu mai ţin minte câţi unici au fost în prima săptămână. Din câte ţin eu minte parcă 7 sau 9, oricum sub 10. Dintre care unul eram eu. În săptămâna 4-10.01.2010 au fost 251 de unici.

Ziua record a fost 02.12.2009 cu 66 de vizitatori unici, săptămâna record a fost 23-29.11.2009 cu 307 de vizitatori unici. Luna record a fost noiembrie 2009 cu 913 unici.

Din observaţiile mele, în acest an traficul este creat mai mult de căutări pe anumite teme pe care le-am atins eu de-a lungul anului. Acesta este motivul pentru care traficul a fost crescător, iar ultimele două luni sunt aşa de consistente, pentru că au un număr mai mare de teme pe care am scris. Îmi place când văd că am fost de folos cuiva. Sunt destui care caută, intră şi închid rapid, dar sunt mai mulţi cei care stau şi citesc ce am scris s-au copiază pozele în draci. De aia le-am şu pus, după cum am spus, să fie mai multe într-un singur loc.

Un segment important este adus de cititorii veniţi de pe alte bloguri, ai căror posesori m-au pus în blogroll. O plecăciune şi o mulţumire pentru cei care au binevoit să facă acest lucru. Un segment foarte mic este constituit din cei care intră de câteva ori pe săptămâna, regulat, să mă citească. 

Am pus datele aici, ca la anul să nu fac calcule pe amintiri, ci să ştiu exact cum am evoluat faţă de această bornă. Acum nu pot face calcule procentuale, deoarece la momentul iniţial cifrele erau toate pe zero.

PS
Deţi blog vine de la web log, jurnalul online, nu m-am înscris în tema asta. Nu am scris pe unde am fost, ce am făcut şi nu am pus poze din vacanţă. Nu spun că nu îmi plac blogurile tip jurnal, doar că nu m-am simţit eu confortabil cu ideea asta.