Cumperi de la oricine?

Am văzut recent o ştire referitoare la nişte comercianţi din Hala Obor care au sărit să-i bată pe inspectorii de la Protecţia Consumatorului şi pe ziariştii care veniseră să filmeze controlul. Oricum vindeau carne stricată, produse lactate expirate şi adjutanţii lor cărau de zor afară cutii cu miros pestinlenţial. Probabil alimente până nu demult expuse la vânzare. Cică au mai fost alte nereguli, de genul neafişării preţului, sau a afişării unui alt preţ decât cel la care urma să se facă plata şi încă alte nereguli pe care nu le mai ţin minte. Ah, unul dintre ele fiind lipsa documentelor de provenienţă a mărfii.

Tot ei erau cei agresivi, pe principiul "cui nu-i place, să nu cumpere, huoo!". Sfat foarte bun, de altfel, pentru că cel mai mare rău pe care poţi să-l faci unui comerciant este să nu mai cumperi de la el, eventual să sfătuieşti şi pe alţii să facă la fel.

O regulă a comerţului spune "clientul nostru - stăpânul nostru". Unii nu o respectă. Atitudine de funcţionar de stat, sau de comerciant socialist de dinainte de 1989, care consideră caă face un favor clientului că-i acceptă banii ca să-i dea de mâncare. Oricum, ideea de profit nu era, salariul era fix, lipsă totală de motivaţie, temperament plin de sictir şi de posibilitatea de a mai fura ceva. La rest, la cântar pentru a lua acasă la finele zilei cantitatea aparent vândută...

Merită?
Oricum nu cumpăr de pe stradă, sau nu cumpăr de unde nu mi se dă bon fiscal. Din comoditatea de a avea toate produsele în acelaşi loc, cumpăr de la hypermarket. Aveam totuşi o mică strângere de inimă... totuşi, compania e străină duce profitul afară, preţurile mici îl omoară pe micul comerciant autohton... totuşi, produsele sunt cu siguranţă de calitate, există un serviciu de realţii cu clienţii în caz de ceva (mi s-a întâmplat la Billa să găsesc într-un sandwich două coji lungi de castravete în loc de castravete-miez. Am mâncat restul sandwichului că mi-era foame, nu-l luasem pentru colecţie, am dus bonul şi cojile înapoi, i-am întrebat dacă e normal, au zis nu, şi-au cerut scuze, le-am lăsat cojile drept "probe" s-au comportat frumos şi am plecat. Un chioşcar ar fi făcut scandal în plină stradă), cu siguranţă acceptă card, şi bonuri de masă, preţuri mai mici.

Cu toate astea, mă gândeam dacă nu cumva omor comerţul făcut de companii autohtone, dacă sunt un duşman al poporului vândut străinilor imperialişti care vor să ne cotropească patria străbună prin produse ieftine şi bune, dacă nu cumva evitarea magazinelor mici de cartier (evident că nici-un lanţ străin nu investeşte în mini-marketuri) şi cumpărarea de la ei doar noaptea, o sticlă de apă (Real, singurul hypermarket deschis non-stop e prea departe pentru o sticlă de apă) ceva mai scumpă nu cumva e un proces prin care se scot bani din circuitul economiei emergente. Poate killăresc iniţiativa privată românească... bunăstarea comună a naţiunii... măresc deficitul de cont curent... stric balanţa comercială a ţării... bag economia în căcat!

Merită să mă gândesc la asta? Nu. Îmi pare rău că nu cumpăr de la astfel de oameni? Care vând produse scumpe, expirate, proaste, provenite d'ailleurs, fără garanţie, nu acceptă card, fac mişto de bonurile de masă, sunt agresivi, consideră că îţi fac ei un serviciu. Nu. Nu merită să compătimesc astfel de oameni. Sunt ca hotelierii de pe litoralul românesc. Investiţii zero, manele, mâncare proastă, preţuri mari, atitudine arogantă, multă neam-prostie şi un turism de sindicat de la nivelul anilor 1970-1980. Trebuie evitaţi, până intră în faliment. Nu merită să facă profit din banii mei. Poate nici din ai tăi.