Am acasă o gramadă de fise de care trebuie să scap. Sunt în general de 10 bani şi o cantitate mai mică de 5 bani şi doar câteva de 50 de bani. Dacă le ţin acasă şi mă uit la ele cu gândul că nu le pot folosi, nu au nicio valoare, deşi poartă înscrisă pe ele o valoare. Aşa că trebuie să le introduc în circuit.
Variantele sunt simple: dacă cumpăr ceva care costă ... şi 50 de bani, achit cei 50 de bani cu fise sau să găsesc un aparat care acceptă fise de 10 bani. Varianta a doua a fost foarte bună, pentru că la muncă am aşa ceva. Zile la rând am luat croissante de 1,50 lei introducând în vendomat 15 fise de 10 bani.
Deşi acceptă fisele fără să se uite strâmb sau zâmbind la mine, vendomantul creează şi el o serie de probleme. Unele fise nu le acceptă. Nu-mi explic de ce. S-o fi tocit muchia... cine ştie. Nu le recunoaşte şi nu le acceptă. Dar eu nu ştiu dinainte ce nu acceptă, aşa că trebuie să vin cu un număr mai mare de fise, ca să am de rezervă. Nu-i problemă, ca mi le dă înapoi, ideea e să nu rămân cu nişte bani în cont şi să nu mai pot băga nimic.
Situaţie care mi s-a şi întîmplat. Până aici a fost introducerea, ca să nu par un nebun care bagă sute de fise în aparate, ca la slot-machines. Croissantul costa 1,50 lei, mai aveam nişte fise. După ce a ajuns la un credit de 1,20 lei, nu mai accepta nimic. În final, am băgat o fisă de 50 de bani, s-a făcut creditul de 1,70 lei, am luat croissantul de 1,50 lei şi a rămas în aparat un credit de 0,20 lei. Asta e. Pierdere. Big deal...
A doua zi, mă duc la aparat curios să văd dacă mai sunt cei 0,20 lei. Dacă nu, nu-i bai, mare pierdere nu e. Mare mi-a fost mirarea când în aparat am găsit un credit de 2,00 lei. Nu trei, nu unu. Doi. Adică de zece ori mai mult decât lăsasem eu în ziua precedentă.
Ca să iau un croissant de 1,50 lei şi să cer rest mi se părea o nesimţire mult prea mare, aşa că am mai băgat doi lei şi mi-am luat o gogoaşă din aşa rotundă, stil Homer Simpson. Stil Krispy Cream Doughnuts. La un calcul simpu, ar rezulta că am pierdut 70 de bani, că mi-am luat a doua zi ceva cu 50 de bani mai scump, plus cei 20 de bani pierduţi cu o zi înainte.
În fapt, a fost o investiţie de succes. În 24 de ore am obţinut de zece ori mai mult decât am "băgat".
Teorema gogoasei :D
RăspundețiȘtergereHaha!
Povestea e 100% adevărată. Eu nu zic gogoşi, maestro.
RăspundețiȘtergere