UPDATE: Configuraţia ideală pentru noul televizor

Războiul formatelor. Au avut loc şi vor mai avea, este un subiect interesant; despre el, cu altă ocazie. În materie de televizoare, ultimul război al formatelor s-a purtat între LCD şi plasmă. Indiferent de rezultat, ambele erau superioare CRT (televizoarele cu tub), atât din punct de vedere al calităţii, protecţiei mediului şi toate, ce mai.

Imediat ce războiul HD DVD versus Blu-ray s-a terminat în favoarea Blu-ray (doar are capacitatea de 25 GB, în timp ce HD DVD are 15 GB), UE a dat lovitura de graţie plasmei: consumă mult. Dezavantajul de până acum era că se uzează în zonele de ecran folosite mai des de un singur gen de imagini (sigle de posturi tv de exemplu) şi sunt imposibil de reparat. Până la urmă, plasmele vor fi interzise la comercializare în UE.

După LCD, o să urmeze un LCD mai bun, sub formă de LED. Este tot un LCD, numai că mai bun, mai economic... în fine, despre asta în alt episod. Până să apară LED, LCD vor deveni destul de acceptabile ca preţ, chiar şi pentru cele mai performante modele de acum. În tehnică, principiul este că preţul scade şi calitatea (în fapt capacităţile) creşte. După aia o să urmeze OLED, care până acum nu are concurent.

Coordonatele
Deci vrei televizor. Care să aibă ecran plat. Următoarea selecţie s-a făcut deja: tehnologia va fi LCD, nu plasmă. Şi următoarea selecţie s-a făcut deja: formatul ecranului va fi 16:9. Formatul clasic este 4:3, aşa-zisul ecran pătrat al televizorului vechi. Nu-i problemă, până vor emite toate televiziunile în 16:9, poţi adapta ecranul, fie să lăţeşti imaginea, fie să fie decupată, fie să aibă nişte benzi negre. Filmele de pe DVD sau Blu ray se vor vedea mai bine în anamorphic. Există destule LCD-uri ieftine la 4:3. Dacă treci la nivelul următor, măcar treci cu totul, să simţi o diferenţă. Renunţă la 4:3.

Următoarea alegere este diagonala. Având în vedere că va avea o rezoluţie mai bună, ar fi util un indice de calculaţie de 3,5. Adică distanţa dintre ochi şi ecran împărţită la 3,5. În cazul televizoarelor clasice, cu tub, indicele era de 5. Pentru un televizor HD indicele este în fapt 3, dar cum deocamdată posturi tv care să emită HD nu prea sunt se mai poate pune un 0,5. Eh, nici rezultatul obţinut nu e bătut în cuie, că poate fabricantul nu are fix numărul acela de centimetru şi oricum, nu te vei uita la tv FIX din aceeaşi poziţie. Dacă a rezultat 82 cm, poţi să-ţi iei liniştit şi unul de 85 şi unul de 79... Pe acolo să fie. Acum ştii la raft unde să te uiţi.

Rezoluţia trebuie să fie 1920x1080. Nu trebuie să ţii minte atâtea cifre, pe scurt ideea e că trebuie să suporte HD (high definition), adică următorul nivel în materie de televiziune. Trecerea de la SD (standard defition, ce avem acum) la HD este ca trecerea de la alb-negru la color. Detaliile sunt clare şi imaginea este o copie mai fidelă a realităţii. HD începe să devină accesibil ca preţ. O să urmeze în viitor UHD (Ultra High Definition) când televizorul va ocupa un perete întreg din casă... în fapt va FI peretele. Când va fi stins, poţi să-i pui un screen-saver. Până acolo e departe, deocamdată nu eşti Dinu Patriciu şi te rezumi la HD, care oricum e o super realizare faţă de ce aveam la îndemână acum 20 de ani. Revenind, trebuie să fie HD. Atenţie la păcăleală de marketing cu "HD ready". Acesta NU este HD. HD este cunoscut ca "Full HD". Concret, singurul HD din piaţă este "Full HD", care trebuie să se termine în 1080. Unii producători mai încurcă şi scriu "HD ready 1080"... Orice altceva de pe piaţa nu este HD.

Urmează contrastul. Ca să vezi o diferenţă cât de cât, trebuie să fie cel puţin 5.000:1. În cel mai rău caz poţi face rabat la 1.000 ca să obţii un 4.000:1 dacă vrei să reduci din bani. Ca să vezi ceva frumos şi nu faci rabat la calitate, caută ceva de peste 10.000:1.

Luminozitatea nu trebuie să fie o problemă principală. Este bine să fie minim 500 cd/m. Sub această valoare, înseamnă că producătorul a făcut un rabat la calitate. Dacă este 550 nu te aştepta la o usper calitate, dar este recomandat.

Frame rate este bine să fie 100 MHz. Dă o calitate superioară imaginii. Este deja pe piaţă şi 200 MHz. Ar fi şi mai bun, dacă financiar poţi duce. Totuşi, 100 este suficient pentru moment. La următorul televizor, poate că 200 va fi mai ieftin, poate se va ajunge la 500... În prezent, nu scădea sub 100.

Acum uită-te în spatele aparatului, la mufe. Să fie acolo cele trei de composite, un coaxial şi cel puţin un HDMI. Pentru ca sistemul video să fie complet, playerul trebuie să citească HD sau măcar să facă upscalling la DVD, dar să aibă ieşire HDMI. Apoi îţi trebuie un cablu HDMI şi în final o intrare HDMI la tv. Dacă ai în plan un receiver pentru HD TV (în Bucureşti poţi prinde doar două posturi: TVR HD şi PRO TV HD), te poţi gândi la două mufe HDMI. Mai târziu, setup boxul tău de la operatorul de cablu/satelit va avea ieşire HDMI, aşa că e bine să fii pregătit. În orice caz, cam orice televizor are două mufe HDMI. Restul de mufe nu prea contează, decât dacă ţii morţiş (cum ţine moshul de bază Marius la a folosi televizorul uneori ca monitor pentru calculator).

Restul sunt detalii. Aparatul configurat astfel nu va fi unul ieftin, iar timpul de răspuns va fi mic, de maxim 6 ms. Pentru a fi sigur că toate aceste detalii au fost bine lucrate de firma constructoare, alege unul de firmă cunoscută, sfatul meu este Sony sau Samsung, în ordinea asta. De rangul doi ar fi Philips, Panasonic, JVC. Restul, mi se pare că nu prea au performanţe. Aceste companii au lucrat la diverse detalii pentru îmbunătăţirea capacităţilor. Oricum a-i da-o, un Myria întotdeauna va avea o imagine "prăfoasă". Tocmai din cauza lipsei totale a corijării diverselor mici detalii. De aia contează firma.

Pe scurt
tip: LCD
format: 16:9
diagonală: împarte distanţa dintre ochi şi ecran la 3,5 (la mine e 80-85 cm)
rezoluţie: 1920x1080, adică "Full HD"
contrast: minim 10.000:1
luminozitate: minim 500 cd/m
frame rate: minim 100 MHz
mufe: cele trei composite, un coaxial, minim două HDMI
timp de răspuns: maxim 5 ms
marcă: Sony, Samsung, Philips, Panasonic, LG, JVC, Sharp (orice marcă are o tehnologie de îmbunătăţire a imaginii)

UPDATE
Nu contează coordonatele sunetului. Sfatul meu este să achiziţionezi un sistem audio, care va atât sunetul de pe DVD/CD-uri (sau mai târziu, blu-ray discs), cât şi cel al semnalului tv. Dintr-un setup box de cablu sau satelit, sunetul iese acum prin două canale (fiind stereo). Prin cele două ieşiri de sunet composite (cealaltă fiind video). Astfel, se poate lega cu cablu dublu setup boxul la sistemul audio. Pentru video, se conectează cu un cablu ieşirea video a setup boxului de intrarea video a televizorului. În cazul setup boxurilor cu recorder (doar UPC oferă în România aşa ceva), mai este şi un cablu coaxial care leagă setup boxul de televizor.

Este de preferat ca sistemul audio să fie 5.1 şi să aibă tehnologia Dolby ProLogic II. Adică, să poată transforma semnalul stereo/mono (pe două canale sau unul) în semnal 5.1, oferind în boxe o calitate mai bună decât un sistem audio stereo (2.0). Cu siguranţa, mai bine decât un sistem audio mono (1.0), cum era cel încorporat în televizoarele vechi. Deşi nu are aceeaşi calitate ca un semnal audio 5.1 pe bune, reuşeşte totuşi să dea o tentativă de 5.1. Oricum, semnalul stereo este bine proporţionat, fiind împărţit între boxele din stânga şi cele din dreapta. (Pentru cei interesaţi, Dolby ProLogic II este urmaşul lui Dolby ProLogic care transforma semnalul audio mono în stereo)

Astfel, televizorul devine doar un monitor, iar capacităţile sale în materie de sunet (mai exact, boxele încorporate) nu mai contează.

Referitor la tunerul tv pentru recepţionarea posturilor care emit în HD. Clienţii operatorului de cablu Ines TV au deja semnal HD şi sunet 5.1, cele două posturi româneşti (TVR HD şi PRO TV HD), precum şi alte posturi high definition (Discovery HD, Eurosport HD, The History Channel HD) fiind deja în grila de programe. Pentru ei, tunerul intern al televizorului nu e necesar, precum nici achiziţionarea unui receiver extern. Pentru ceilalţi, tunerul poate fi necesar. Oricum, tehnica se îndreaptă spre ideea ca semnalul video al posturilor tv să fie HD, iar cel audio să fie 5.1. Operatorii de cablu/satelit o să lucreze la up-gradarea sistemelor. E bine să începi şi tu, la nivelul tău.

Alte postări pe această temă:
Tehnologiile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
TV: Contrast dinamic şi contrast static