Ce spune o femeie când nu are nimic de spus

Unii oameni nu se potrivesc şi cu asta basta. Am observat că nu sunt compatibil cu o doamnă anume, pentru că nu suport să fiu luat constant la întrebări din orice căcat. Când ăi spuneam că nu vreau să-i zic (fiind dreptul meu), se oftica.
Asta e, aşa sunt eu, am preferinţele mele. Nu sunt obligat să accept pe cineva şi niciuna nu este obligată să mă accepte pe mine. I-am spus asta femeii şi m-a interpelat după câteva zile. Avea chef de ceartă, iar eu nu. Concret, nu avea mai nimic de zis. Cel mai bine, redau conversaţia mai jos.

PE SCURT
ea: buna, nu mi-ai dat drept la replica la ceva ce ai scris pe mess
eu: poti scrie pe mess oricand, dar hai, spune acum
ea: n-am nimic de zis, doar ca ai pb de comunicare
eu: ok, acum mi-ai zis, pa
ea: acum bag niste fitile poate te enervezi
eu: nu ma enervez
ea: atunci pa
eu: asta ziceam si eu: pa

PE LARG
ea: buna seara
ea: interesante mesaje lasati
ea: si apoi nu dati dreptul la replica
eu: daca tie nu ti-a mers messul sau n-ai avut net sa lasi un drept la replica, nu e vina mea
ea: aha
ea: tot altii sunt de vina
ea: ma scuzati
eu: tu m-ai acuzat ca nu-ti dau dreptul la replica
eu: cum ti-am scris si eu, asa imi puteai scrie si tu. tu ai preferat sa nu scrii nimic si sa ma acuzi acum ca nu-ti dau dreptul la replica. poftim, spune ce ai de zis
ea: mess-ul a mers
ea: dar de obicei cand ii scrii unei pers
ea: faci cumva legatura cu discutia la care te referi
ea: nu scrii niste replici
eu: eu nu cred ca e obligatoriu sa te legi mereu, de obicei, de discutia anterioara
eu: ma rog, asta nu inseamna ca e gresit ce crezi tu. doar ca asa cred eu.
eu: in fond, ce anume vroiai sa-mi spui?
eu: in afara de a vorbi despre cum sa vorbim

(încerc să aflu în fapt, ce are de zis)

ea: dupa acele replici
ea: nu cred ca mai am ce sa iti spun (am uitat s-o întreb de ce m-a mai contactat)
ea: decat ca cel cu probleme de comunicare esti tu
ea: nu eu
eu: deci replica ta era un anunt pe scurt: "ai pb de comunicare". atat. ok, m-ai anuntat.

(ok, credeam că discuţia s-a terminat. mi-a zis ce avea de zis... dar nu! avea chef de ceartă. cum strâneşti o ceartă? bagi fitile. poate celălalt răspune)

ea: ti-am imitat stilul
ea: e o imitatie pala, recunosc
ea: dar e o incercare
eu: bun, atunci mi-ai spus
eu: (am copiat ce era mai sus) ea: cel cu probleme de comunicare esti tu / ea: nu eu
ea: iti urez in continuare o seara placuta
eu: mersi la fel, papa
ea: si o viatza usoara
eu: idem
eu: si scuze ca n-am avut chef de cearta acum
eu: incearca si la alte persoane online din lista ta
ea: dar nici nu ma certam
ea: tu crezi mereu ca are cineva ceva cu tine
eu: siiiigur
ea: si ca toata lumea te interogheaza

(în continuare, ea crede că eu trebuia să tac şi să o accept cu tirul interogator, de parcă era la minute incluse)

eu: ultima data ti-am spus ca esti intruziva, asta e parerea mea despre tine. din reactia ta inteleg ca te-a deranjat. pur si simplu nu imi place sa spun unele lucruri. atata tot. asa sunt eu. nu-ti place, asta e.
ea: faptul ca cineva te intreaba ceva si nici nu e deranjat ca nu ii raspunzi
ea: ca intelege doar cand o pers nu are chef de destainuiri
ea: si-n fine
ea: multa galagie degeaba
ea: seara placuta iti urez
eu: tocmai, asa sunt eu, asta e. mai zic inca o data, tie la fel. observ ca nu ne potrivim, shit happens.
ea: ok

În esenţă, femeia nu avea nimic de zis. Doar nişte chestii ca să se ia la ceartă, poate aşa îşi vărsa nervii pe mine. Ghinionul ei e că eu sunt calm. Am şters-o din listă şi i-am dat ignore.

Ca sfat: dacă eşti luat(ă) în asemenea stil de cineva, nu-i fă jocul. Vrea doar să se certe. Vrea să te enerveze, să faci urât ca apoi să te arate cu degetul că nu se poate discuta cu tine. În mod concret, neavând nimic de zis. Cealaltă persoană nu a făcut decât să-şi descarce nervii pe tine şi să te umple de draci. Întreabă ce exact are de zis şi o să vezi că nu are mai nimic. Sau nimicuri. A se citi pretexte.

Şi ca o concluzie: Până acum credeam că este cinstit ca atunci când respingi pe cineva sau închei o relaţie să dai motivul real. Eu ceream mereu motivul real, până când m-am convins că nu mi se dă motivul real ci doar ceva să am acolo, de ros. M-am gândit că hai să fiu eu cinstit şi să prezint motivul real. Acum m-am schimbat. Nu merită. Mă gândeam că-i fac un bine zicându-i care e problema, să o poată corecta. Dar... eu nu pot schimba pe nimeni, iar oamenii refuză să-şi accepte defectele, preferând să schimbe subiectul. Eh, de acum voi face şi eu cum mi s-a făcut: nu o să dau motivul real. În fapt, nu voi da niciun motiv, spunând că refuz să dau motivul real, pentru că n-o să-i placă.