Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
miercuri, 30 decembrie 2009
Cea mai pertinentă reclamaţie
Modelul meu de a face o reclamaţie, de a vorbi civilizat dar fără milogeală, de a explica pe îndelete şi cu bună credinţă nu funcţionează în România. Câtă vreme angajaţii companiilor furnizoare de servicii/produse nu înţeleg faptul că dacă noi, clienţii, nu existăm (=nu plătim), angajatorul lor nu mai are bani de unde să le plătească salariile şi-i va da afară... nu se va schimba nimic.
Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
Un client al companiei de electricitate E.On Moldova a fost suficient de nervos încât să depună cea mai pertinentă reclamaţie.
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Stone Roses - Love Spreads
Am dat peste clipul unei melodii care-mi plăcea în liceu. Era printre melodiile care erau motivul pentru care întârziam la ore. Stăteam încălţat, în picioare, în faţa televizorului şi nu-l închideam până nu se termina cântecul. Şi vorbesc despre MTV Europe.
joi, 24 decembrie 2009
Legea furtului de proprietate
Dacă uităm, s-ar putea repeta. Mia jos este textul decretului 92/1950, prin care statul a confiscat proprietăţile cetăţenilor. Deşi se spune că nu fac obiectul legii proprietăţile deţinute de muncitori, funcţionari, intelectuali... şi proprietăţile acestora au fost afectate. Practic, statul şi-a încălcat propriile dispoziţii.
DECRET nr.92 din 19 aprilie 1950
pentru naţionalizarea unor imobile (prin care se naţionalizează imobilele clădite ale foştilor industriaşi, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuinţe, hoteluri şi alte asemenea)
pentru naţionalizarea unor imobile (prin care se naţionalizează imobilele clădite ale foştilor industriaşi, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii, imobile clădite ale exploatatorilor de locuinţe, hoteluri şi alte asemenea)
ART 1
Pentru întărirea şi dezvoltarea sectorului socialist în economia R.P.R;
Pentru asigurarea unei bune gospodăriri a fondului de locuinţe supuse degradării din cauza sabotajului marei burghezii şi a exploatatorilor care deţin un mare număr de imobile;
Pentru a lua din mâna exploatatorilor un important mijloc de exploatare;
Se naţionalizează imobilele prevăzute în listele anexe, înregistrate la Cancelaria Consiliului de Miniştrii sub Nr. 543 din 14 Aprilie 1950, care fac parte integrantă din prezentul decret şi la a căror alcătuire s-a ţinut seama de următoarele criterii:
1. Imobilele clădite care aparţin foştilor industriaşi, foştilor moşieri, foştilor bancheri, foştilor mari comercianţi şi celorlalte elemente ale marii burghezii.
2. Imobilele clădite care sunt deţinute de exploatatorii de locuinţe.
3. Hotelurile cu întreg inventarul lor.
4. Imobilele în construcţie, clădite în scop de exploatare, care au fost abandonate de proprietarii lor, precum şi materialele de construcţie aferente oriunde s-ar afla depozitate.
5. Imobilele avariate sau distruse de pe urma cutremurului sau a războiului, clădite în scop de exploatare şi ai caror proprietari nu s-au îngrijit de repararea sau reconstrucţia lor.
ART 2
Nu intra în prevederile decretului de faţă şi nu se naţionalizează imobilele proprietatea muncitorilor, funcţionarilor, micilor meseriaşi, intelectualilor profesionişti şi pensionarilor.
ART 3
Imobilele naţionalizate trec în proprietatea Statului ca bunuri ale întregului popor, fără nici o despăgubire şi libere de orice sarcini sau drepturi reale de orice fel.
ART 4
Prin imobile în sensul prezentului decret se înţeleg atât terenul cu construcţiunile, cât şi instalaţiile aferente, cu întreg utilajul existent pentru întreţinerea imobilului.
ART 5
Imobilele proprietatea soţului, soţiei sau copiilor minori se consideră ca aparţinând unui singur proprietar în ce priveşte aplicaţiunea prezentului decret.
ART 6
Prin efectul prezentului decret, statul se substituie în toate drepturile foştilor proprietari.
Locatarii cu orice titlu ai imobilelor naţionalizate, inclusiv foştii proprietari care locuiesc în aceste imobile, devin din momentul naţionalizării, chiriaşii Statului.
ART 7
Imobilele naţionalizate prin efectul prezentului decret trec în administrarea Comitetului Provizoriu al Sfatului Popular al comunei pe al cărei teritoriu se află.
ART 8
Se pedepsesc cu 5-10 ani muncă silnică şi cu confiscarea averii, cei care vor vătăma, distruge sau înstrăina, prin orice mijloace, bunuri sau instalaţiuni supuse naţionalizării, precum şi cei care vor zădărnici sau vor încerca să zădărnicească naţionalizarea prevazută de prezentul decret.
ART 9
Infracţiunile la prezentul decret se constată, se urmăresc şi se judecă potrivit decretului Nr. 183 din 30 Aprilie 1949, pentru sancţionarea infracţiunilor economice.
ART 10
Comitetele Provizorii ale Sfaturilor Populare vor îngriji ca drepturile Statului izvorând din prezentul decret, sa fie înscrise în formele prevăzute de lege.
ART 11
Cu aplicarea prezentului decret se însărcinează Comisia de Stat pentru Aplicarea Legii Sfaturilor Populare.
ART 12
Prezentul decret intră în vigoare pe data publicării lui.
Dat în Bucureşti la 19 Aprilie 1950. Publicat în Buletinul Oficial nr. 36/20 aprilie 1950
miercuri, 23 decembrie 2009
State necunoscute ale lumii (Partea I: State nerecunoscute de nimeni)
M-am gândit mult ce titlu să pun. Vroiam să pun "state nerecunoscute", dar sunt foarte puţine nerecunoscute.
Este vorba despre state care nu sunt recunoscute de toate celelalte state ale lumii. Există aici două categorii: state membre ONU şi state ne-membre ONU. Statele membre ONU au probleme minore, în general nefiind recunoscute de toate ţările membre ONU. Problemele mai mari le au statele nemembre ONU; în cel mai bun caz, acestea beneficiază de o largă recunoaştere internaţională.
Aici nu intră regiuni separatiste care nu au făcut paşi spre statalitate, ci regiuni care şi-au format structuri de tip statal, cu preşedinte, parlament, monedă.
Nagorno-Karabah
A apărut ca urmare a conflicului armat dintre Armenia şi Azerbaidjan, pe teritoriul controlat de armeni. Armenii au intrat adânc în teritoriul azer, cu scopul de a proteja populaţia armeană din această republică autonomă. Nagorno Karabah are un teritoriu mai mare decât al republicii autonome cu acelaşi nume, parte a Azerbaidjan. Concret, ca urmare a războiului, părţi din RA Nagorno-Karabah sunt controlate de guvernul azer, iar părţi are teritoriului din Azerbaidjanul propriu-zis (în general o fâşie de legătură dintre Armenia şi republică) sunt controlate de Nagorno-Karabah.
Obiectivul final este unirea cu Armenia.
Proclamarea independenţei: 6 ianuarie 1992
Capitala: Stepanakert
Suprafaţă: 11.500 km pătraţi
Populaţie: 140.000 locuitori
Limba oficială: armeana (este recunoscut dreptul utilizării limbii azere)
Monedă: dramul armean (AMD). Se pot întâlni, ca raritate numismatică, dramul de Nagorno Karabah (la paritate cu dramul armean). Nu prea este acceptat de comercianţi, deoarece nu-l pot folosi decât în interiorul ţării şi, eventual, în pot schimba în Armenia.
Relaţii externe
Independenţa Nagorno-Karabah nu este recunoscută de nimeni, nici măcar de Armenia.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Armenia: la Erevan
- pentru Australia: la Sydney
- pentru Europa: la Berlin (Germania) şi Paris (Franţa)
- pentru Rusia: la Moscova
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
- pentru ţările din Orientul Mijlociu: la Beirut, în Liban
Economie
Principalii investitori străini sunt din Armenia, sau reprezentanţi ai diasporei armene din Rusia, SUA, Franţa, Australia sau Iran. Principalele investiţii se îndreaptă spre telecomunicaţii, extragerea aurului, industria bijuteriilor şi viticultură. Principalele exporturi sunt de struguri, de regulă către Armenia.
Atracţiile turistice sunt mănăstiri şi cetăţi. Autorităţile au creat traseul Janapar, care include parcurgerea unui drum marcat, pentru a vedea atât peisajul, cât şi a vizita câteva cetăţi şi mănăstiri.
Politică
Ultimele alegeri pentru parlament (33 mandate pe 5 ani, dintre care 22 sunt câştigate electoral, iar 11 sunt prin reprezentare proporţională) s-au ţinut la 19 iunie 2005. Rezultatele:
Partidul Democrat (social-democrat): 37,6%, 12 mandate
Ţara Liberă (centru-dreapta): 26,7%, 10 mandate
Alianţa dintre Federaţia Revoluţionară Armeană şi Mişcarea 88 (naţionalism, socialism): 24,4%, 3 mandate
Independenţi: 8 mandate
-------
Partidul Comunist (extrema stângă): 4,0%
Renaşterea Morală (dreapta): 3,6%
Armenia Casa Noastră (naţionalist): 2,1%
Partidul Dreptăţii Sociale (centru): 1,2%
Primele două partide formează alianţa aflată la putere.
Prim-ministru: Arayik Harutyunyan (din 14 septembrie 2007), din partea partidului "Ţara Liberă" (nah, că şi Nagorno-Karabah are premier de dreapta).
Somaliland
A apărut ca urmare a războiului civil din Somalia şi a efectelor devastatoare ale conflictului pe plan social şi economic. Populaţia din nordul Somaliei s-a separat de restul ţării, pentru a sde dezvolta în linişte. Efectele se pot vedea cu ochiul liber, în afară de tensiunile de la graniţa cu Somalia, în Somaliland este linişte. Pentru a câştiga bunăvoinţa societăţii internaţionale, autorităţile din Somaliland au eradicat pirateria în teritoriul pe care îl controlează. Somalia şi Mauritania sunt ţările în care pirateria se practică la scară largă, iar Somalia este pe locul 1 în lume. Coastele somaleze şi largul oceanului în dreptul Somaliei sunt periculoase pentru vase străine nearmate. În Somaliland, paza de coastă asigură străinii că deţine controlul apelor şi că navigarea prin largul său este sigură. De asemenea, piraţii capturaţi de autorităţile din Somaliland au fost aspru pedepsiţi.
Teritoriul nu a fost aleatoriu ales. Somaliland se suprapune peste fosta colonie Somalia Britanică (British Somaliland), mai bogată decât Somalia Italiană (practic, restul teritoriului Somaliei). Astfel, Somaliland se reclamă ca fiind succesorul de drept al fostei colonii britanice.
Somalia Britanică a existat între 1884-1960. Singura întrerupere a fost între august 1940-martie 1941, perioadă în care italienii din Somalia Italiană au invadat Somalia Britanică. Ultimul grup de rezistenţă al armatei italiene care s-a predat britanicilor a capitulat în iulie 1942.
Somaliland mai beneficiază în istorie de o scurtă existenţă ca stat independent, păentru 4 zile după încheierea stăpânirii britanice. Ocupaţia britanică a luat sfârşit la 26 iunie 1960, când Somaliland şi-a declarat (prima dată) independenţa; de data această faţă de Marea Britanie. După patru zile, în urma unui referendum care a aprobat aceasta, Somaliland s-a unit cu Teritoriul Somalia Administrat de ONU (Trust Territory of Somalia) pentru a forma actualul stat Somalia. De menţionat că, după râzboi, Somalia Italiană a devenit Trust Territory administrat de Italia. Independenţa Somaliei Italiene a fost declarată pe 1 iulie 1960, ca Somalia, fiind independentă în acest format pentru câteva ore, deoarece seara s-a anunţat unirea cu Somaliland (fosta Somalie Britanică).
Autorităţile din Somaliland spun că actualul stat este moştenitorul de drept al fostei Somalii Britanice (British Somaliland), iar statul a fost fondat la 26 iunie 1960, considerându-se că statul a lipsit de pe harta lumii între 1960-1991, când a făcut parte din Somalia. Totuşi, secesiunea de Somalia este considerată a doua declaraţie de independenţă, cea definitivă.
Obiectivul final este menţinerea unui stat independent, de sine stătător, separat de Somalia.
Proclamarea independenţei: 18 mai 1991
Capitala: Hargeisa
Suprafaţă: 137.600 km pătraţi
Populaţie: 3,5 milioane locuitori
Limbi oficiale: somali şi arabă
Monedă: şilingul de Somaliland (SLSH). Introdus la 18 octombrie 1994. Şilingul somalez a încetat să fie considerat mijloc legal de plată pe teritoriul Somaliland la 31 ianuarie 1995. Potrivit Bank of Somaliland, cursul este undeva la 8.000 şilingi = 1 USD.
Relaţii externe
Independenţa Somaliland nu este recunoscută de nimeni, nici măcar Etiopia sau Arabia Saudită, cu care are strânse relaţii comerciale. Ca urmare a fostului trecut colonial britanic, Somaliland a aplicat pentru statutul de observator în cadrul Commonwealth, dar cererea nu a fost nici respinsă, nici acceptată, fiind în aşteptare până la recunoaşterea independenţei. Singurul act de recunoaştere din partea Marii Britanii a fost invitarea oficială de către parlamentul Ţării Galilor (Wales) a preşedintelui parlamentului din Somaliland pentru un discurs. Deşi Marea Britanie nu reunoaşte independenţa Somaliland, în Ţara Galilor (pe teritoriu britanic) i-a fost organizată o primire oficială.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Djibouti şi Orientul Mijlociu: la Djibouti
- pentru Etiopia şi Africa: la Addis Abeba
- pentru Europa: la Paris (Franţa), Londra (Marea Britanie), Torino (Italia)
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
Economie
Somaliland este un exportator de materie primă, în special produse ce ţine de agricultură (animale, cereale), în special carne către Arabia Saudită. Mai sunt o serie de exploatări miniere în interior. În larg, s-au descoperit gaze şi petrol care nu pot fi explorate din cauza statutului de şară nerecunoscută. Etiopia (stat vecin fără ieşire la mare) plăteşte pentru utilizarea portului Berbera pentru importurile şi exporturile pe care le face.
Ca turism, ţara este mai sigură decât Somalia. Poliţia are patrule dese şi acordă o atenţie aparte turiştilor străini. La obiective turistice intră picturile rupestre din peşterile Laas Gaa'l, obiceiurile crescătorilor de animale din savana Salahley, oraşele Sheek, Berbera şi Zeila (ultimul vizitat pentru mangrovele şi coralii de pe coastă).
Se poate ajunge cu avionul din Addis Abeba (Etiopia). Accesul auto dinspre Somalia este periculos.
Politică
Somaliland are un sistem mixt, între sistemul parlamentar occidental şi cel tradiţional, al clanurilor. Astfel, parlamentul este bicameral, Camera Reprezentanţilor are 82 de membri aleşi pentru cinci ani şi Sfatul Bătrânilor, din care fac parte 82 de reprezentanţi ai clanurilor. La ultimele alegeri, din 28 septembrie 2005, au fost următoarele rezultate:
UDUB (Partidul pentru Unitate, Democraţie şi Independenţă): 39%, 33 mandate
KULMIYE (Partidul pentru Pace, Unitate şi Dezvoltare): 34,1%, 28 mandate
UCID (Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare): 26,9%, 21 mandate
Guvernul este condus de preşedinte. Ultima informaţie este că în funcţie este Dahir Riyale Kahin (UDUB), ales la 14 aprilie 2003. Trebuiau să fie alegeri prezidenţiale în 2008, dar n-am informaţii despre cine le-a câştigat.
Nu am găsit informaţii din care să reiasă ce orientare au partidele. Însemnele lor electorale şi culorile nu-mi spun nimic.
Este vorba despre state care nu sunt recunoscute de toate celelalte state ale lumii. Există aici două categorii: state membre ONU şi state ne-membre ONU. Statele membre ONU au probleme minore, în general nefiind recunoscute de toate ţările membre ONU. Problemele mai mari le au statele nemembre ONU; în cel mai bun caz, acestea beneficiază de o largă recunoaştere internaţională.
Aici nu intră regiuni separatiste care nu au făcut paşi spre statalitate, ci regiuni care şi-au format structuri de tip statal, cu preşedinte, parlament, monedă.
State nerecunoscute de nimeni:
Nagorno-Karabah
A apărut ca urmare a conflicului armat dintre Armenia şi Azerbaidjan, pe teritoriul controlat de armeni. Armenii au intrat adânc în teritoriul azer, cu scopul de a proteja populaţia armeană din această republică autonomă. Nagorno Karabah are un teritoriu mai mare decât al republicii autonome cu acelaşi nume, parte a Azerbaidjan. Concret, ca urmare a războiului, părţi din RA Nagorno-Karabah sunt controlate de guvernul azer, iar părţi are teritoriului din Azerbaidjanul propriu-zis (în general o fâşie de legătură dintre Armenia şi republică) sunt controlate de Nagorno-Karabah.
Obiectivul final este unirea cu Armenia.
Proclamarea independenţei: 6 ianuarie 1992Capitala: Stepanakert
Suprafaţă: 11.500 km pătraţi
Populaţie: 140.000 locuitori
Limba oficială: armeana (este recunoscut dreptul utilizării limbii azere)
Monedă: dramul armean (AMD). Se pot întâlni, ca raritate numismatică, dramul de Nagorno Karabah (la paritate cu dramul armean). Nu prea este acceptat de comercianţi, deoarece nu-l pot folosi decât în interiorul ţării şi, eventual, în pot schimba în Armenia.
Relaţii externe
Independenţa Nagorno-Karabah nu este recunoscută de nimeni, nici măcar de Armenia.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Armenia: la Erevan
- pentru Australia: la Sydney
- pentru Europa: la Berlin (Germania) şi Paris (Franţa)
- pentru Rusia: la Moscova
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
- pentru ţările din Orientul Mijlociu: la Beirut, în Liban
Economie
Principalii investitori străini sunt din Armenia, sau reprezentanţi ai diasporei armene din Rusia, SUA, Franţa, Australia sau Iran. Principalele investiţii se îndreaptă spre telecomunicaţii, extragerea aurului, industria bijuteriilor şi viticultură. Principalele exporturi sunt de struguri, de regulă către Armenia.
Atracţiile turistice sunt mănăstiri şi cetăţi. Autorităţile au creat traseul Janapar, care include parcurgerea unui drum marcat, pentru a vedea atât peisajul, cât şi a vizita câteva cetăţi şi mănăstiri.
Politică
Ultimele alegeri pentru parlament (33 mandate pe 5 ani, dintre care 22 sunt câştigate electoral, iar 11 sunt prin reprezentare proporţională) s-au ţinut la 19 iunie 2005. Rezultatele:
Partidul Democrat (social-democrat): 37,6%, 12 mandate
Ţara Liberă (centru-dreapta): 26,7%, 10 mandate
Alianţa dintre Federaţia Revoluţionară Armeană şi Mişcarea 88 (naţionalism, socialism): 24,4%, 3 mandate
Independenţi: 8 mandate
-------
Partidul Comunist (extrema stângă): 4,0%
Renaşterea Morală (dreapta): 3,6%
Armenia Casa Noastră (naţionalist): 2,1%
Partidul Dreptăţii Sociale (centru): 1,2%
Primele două partide formează alianţa aflată la putere.
Prim-ministru: Arayik Harutyunyan (din 14 septembrie 2007), din partea partidului "Ţara Liberă" (nah, că şi Nagorno-Karabah are premier de dreapta).
Somaliland
A apărut ca urmare a războiului civil din Somalia şi a efectelor devastatoare ale conflictului pe plan social şi economic. Populaţia din nordul Somaliei s-a separat de restul ţării, pentru a sde dezvolta în linişte. Efectele se pot vedea cu ochiul liber, în afară de tensiunile de la graniţa cu Somalia, în Somaliland este linişte. Pentru a câştiga bunăvoinţa societăţii internaţionale, autorităţile din Somaliland au eradicat pirateria în teritoriul pe care îl controlează. Somalia şi Mauritania sunt ţările în care pirateria se practică la scară largă, iar Somalia este pe locul 1 în lume. Coastele somaleze şi largul oceanului în dreptul Somaliei sunt periculoase pentru vase străine nearmate. În Somaliland, paza de coastă asigură străinii că deţine controlul apelor şi că navigarea prin largul său este sigură. De asemenea, piraţii capturaţi de autorităţile din Somaliland au fost aspru pedepsiţi.
Teritoriul nu a fost aleatoriu ales. Somaliland se suprapune peste fosta colonie Somalia Britanică (British Somaliland), mai bogată decât Somalia Italiană (practic, restul teritoriului Somaliei). Astfel, Somaliland se reclamă ca fiind succesorul de drept al fostei colonii britanice.
Somalia Britanică a existat între 1884-1960. Singura întrerupere a fost între august 1940-martie 1941, perioadă în care italienii din Somalia Italiană au invadat Somalia Britanică. Ultimul grup de rezistenţă al armatei italiene care s-a predat britanicilor a capitulat în iulie 1942.
Somaliland mai beneficiază în istorie de o scurtă existenţă ca stat independent, păentru 4 zile după încheierea stăpânirii britanice. Ocupaţia britanică a luat sfârşit la 26 iunie 1960, când Somaliland şi-a declarat (prima dată) independenţa; de data această faţă de Marea Britanie. După patru zile, în urma unui referendum care a aprobat aceasta, Somaliland s-a unit cu Teritoriul Somalia Administrat de ONU (Trust Territory of Somalia) pentru a forma actualul stat Somalia. De menţionat că, după râzboi, Somalia Italiană a devenit Trust Territory administrat de Italia. Independenţa Somaliei Italiene a fost declarată pe 1 iulie 1960, ca Somalia, fiind independentă în acest format pentru câteva ore, deoarece seara s-a anunţat unirea cu Somaliland (fosta Somalie Britanică).
Autorităţile din Somaliland spun că actualul stat este moştenitorul de drept al fostei Somalii Britanice (British Somaliland), iar statul a fost fondat la 26 iunie 1960, considerându-se că statul a lipsit de pe harta lumii între 1960-1991, când a făcut parte din Somalia. Totuşi, secesiunea de Somalia este considerată a doua declaraţie de independenţă, cea definitivă.
Obiectivul final este menţinerea unui stat independent, de sine stătător, separat de Somalia.
Proclamarea independenţei: 18 mai 1991Capitala: Hargeisa
Suprafaţă: 137.600 km pătraţi
Populaţie: 3,5 milioane locuitori
Limbi oficiale: somali şi arabă
Monedă: şilingul de Somaliland (SLSH). Introdus la 18 octombrie 1994. Şilingul somalez a încetat să fie considerat mijloc legal de plată pe teritoriul Somaliland la 31 ianuarie 1995. Potrivit Bank of Somaliland, cursul este undeva la 8.000 şilingi = 1 USD.
Relaţii externe
Independenţa Somaliland nu este recunoscută de nimeni, nici măcar Etiopia sau Arabia Saudită, cu care are strânse relaţii comerciale. Ca urmare a fostului trecut colonial britanic, Somaliland a aplicat pentru statutul de observator în cadrul Commonwealth, dar cererea nu a fost nici respinsă, nici acceptată, fiind în aşteptare până la recunoaşterea independenţei. Singurul act de recunoaştere din partea Marii Britanii a fost invitarea oficială de către parlamentul Ţării Galilor (Wales) a preşedintelui parlamentului din Somaliland pentru un discurs. Deşi Marea Britanie nu reunoaşte independenţa Somaliland, în Ţara Galilor (pe teritoriu britanic) i-a fost organizată o primire oficială.
Are misiuni permanente, de reprezentare:
- pentru Djibouti şi Orientul Mijlociu: la Djibouti
- pentru Etiopia şi Africa: la Addis Abeba
- pentru Europa: la Paris (Franţa), Londra (Marea Britanie), Torino (Italia)
- pentru America de Nord, Centrală şi de Sud: la Washington (SUA)
Economie
Somaliland este un exportator de materie primă, în special produse ce ţine de agricultură (animale, cereale), în special carne către Arabia Saudită. Mai sunt o serie de exploatări miniere în interior. În larg, s-au descoperit gaze şi petrol care nu pot fi explorate din cauza statutului de şară nerecunoscută. Etiopia (stat vecin fără ieşire la mare) plăteşte pentru utilizarea portului Berbera pentru importurile şi exporturile pe care le face.
Ca turism, ţara este mai sigură decât Somalia. Poliţia are patrule dese şi acordă o atenţie aparte turiştilor străini. La obiective turistice intră picturile rupestre din peşterile Laas Gaa'l, obiceiurile crescătorilor de animale din savana Salahley, oraşele Sheek, Berbera şi Zeila (ultimul vizitat pentru mangrovele şi coralii de pe coastă).
Se poate ajunge cu avionul din Addis Abeba (Etiopia). Accesul auto dinspre Somalia este periculos.
Politică
Somaliland are un sistem mixt, între sistemul parlamentar occidental şi cel tradiţional, al clanurilor. Astfel, parlamentul este bicameral, Camera Reprezentanţilor are 82 de membri aleşi pentru cinci ani şi Sfatul Bătrânilor, din care fac parte 82 de reprezentanţi ai clanurilor. La ultimele alegeri, din 28 septembrie 2005, au fost următoarele rezultate:
UDUB (Partidul pentru Unitate, Democraţie şi Independenţă): 39%, 33 mandate
KULMIYE (Partidul pentru Pace, Unitate şi Dezvoltare): 34,1%, 28 mandate
UCID (Partidul pentru Dreptate şi Dezvoltare): 26,9%, 21 mandate
Guvernul este condus de preşedinte. Ultima informaţie este că în funcţie este Dahir Riyale Kahin (UDUB), ales la 14 aprilie 2003. Trebuiau să fie alegeri prezidenţiale în 2008, dar n-am informaţii despre cine le-a câştigat.
Nu am găsit informaţii din care să reiasă ce orientare au partidele. Însemnele lor electorale şi culorile nu-mi spun nimic.
marți, 22 decembrie 2009
Programul de sărbători al magazinelor
Este sezon de cumpărători. Adică România întră în zona de retail. În primul rând, este vorba despre masa de Crăciun. Începând cu bisericoşii, care au ţinut post... nu-ştiu-cât timp, iar acum cumpără masiv mâncare pentru crăpelniţa de sărbători (după care umplu spitalele, că li se îngustase maţul şi au băgat la stomac peste program). Apoi sunt cei care mânâncă mai mult de sărbători din cauza "mesei de Crăciun", care trebuie să fie "îmbelşugată".
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
În al doilea rând, este vorba despre cumpărarea de cadouri de Crăciun. Nu contează ce, trebuie să se ia nişte chestii pentru cadouri. În SUA, after-shave-ul Old Spice era cunoscut în perioada sărbătorilor drept "the mall was closing in 5 minutes".
În al treilea rând, este vorba despre vânătorii de chilipiruri. Adică, ai ceva de cumpărat? Mai bine mai stai o perioadă, 1-2 luni, mai strângi nişte bani, mai te obişnuieşti cu lipsa acelor bani şi apoi, când vin reducerile de Crăciun, sari şi-ţi cumperi televizorul dorit, la un preţ mai mic. Bine, în România excepţie fac magazinele cu tupeu, care miros avântul cumpărătorilor (şi al cumpărăturilor) şi ridică preţurile. Balcanici... Asta în timp ce în SUA apar reduceri şi de 75%.
Aşadar, programul între 22.12-3.01 este:
HYPERMARKETURI
Real: Bucureşti22-23.12: Non-stop
24.12: 0-18
25.12: închis
26.12: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
27-30.12: Non-stop
31.12: programul se încheie la ora 18
1.01: închis
2.01: programul începe la ora 8, după care este deschis non-stop
din 3.01: Non-stop
Real: în afară de Bucureşti
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 8-23
27.12: 8-22
28-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2.01: 8-23
3.01: 8-22
Carrefour: Bucureşti (Berceni, Orhideea, Unirii)
22-23.12: 7-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 7-22
31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 7-22
Carrefour: în afară de cele menţionate mai sus
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-22
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 10-20
3.01: 8-22
Cora (Bucureşti)
22.12: 7-2
23.12: programul începe la ora 7, după care este deschis non-stop
24.12: programul se încheie la ora 18
25.12: închis
26.12: 10-22
27-30.12: 8-23
31.12: 7-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-21
Cora (Cluj-Napoca)
22-23.12: 8-24
24.12: 7-18
25.12: închis
26.12: 10-22
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-18
1.01: închis
2.01: 10-21
3.01: 9-20
Kaufland
22-23.12: 7-24
24.12: 7-16
25.12: închis
26.12: 9-17
27-31.12: 7-16
1.01: închis
2.01: 9-17
3.01: 8-20
Auchan: Bucureşti (Militari), Cluj-Napoca, Timişoara
22-23.12: 8-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Bucureşti (Titan)
22-23.12: 7-24
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 7-24
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
Auchan: Piteşti, Suceava, Târgu Mureş
22-23.12: 8-23
24.12: 8-18
25.12: închis
26-28.12: 8-22
29-30.12: 8-23
31.12: 8-18
01.01: închis
2-3.01: 8-22
DISCOUNTERI
Penny Market22-23.12: 8-22
24.12: 8-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27.12: 8-22
28.12: 9-20
29-30.12: 8-22
31.12: 8-17
1-2.01: închis
3.01: 9-18
Penny Market XXL
22-23.12: 7-23
24.12: 7-17
25.12: închis
26.12: 9-17
27-30.12: 7-23
31.12: 7-17
1-2.01: închis
3.01: 7:30-20
Plus: Arad, Bacău, Baia Mare, Botoşani, Braşov (Saturn, Turnului), Bucureşti, Cluj-Napoca, Drobeta-Turnu Severin, Lugoj, Olteniţa, Reşiţa, Sibiu, Slatina
22-23: 8-22
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-22
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
Plus: în afară de cele menţionate mai sus
22-23: 8-21
24.12: 8-19
25.12: închis
26.12: 9-18
27.12: 9-17
28-30.12: 8-21
31.12: 8-19
1.01: închis
2.01: 9-18
3.01: 9-17
miniMAX Discount
22-23.12: 8-22
24.12: 8-20
25-26.12: închis
27.12: 8-20
28-30.12: 8-22
31.12: 8-20
1-2.01: închis
3.01: 8-20
CASH & CARRY
Metro22-24.12: Non-stop
25.12: închis (se închid la 4:00 dimineaţa)
26.12: 8-24
27-30.12: 5-24
31.12: 8-16
1.01: închis
2.01: 8-16
3.01: 5-24
Selgros
22-23.12: 6-24
24.12: 6-16
25.12: închis
26-27.12: 7-22
28-30.12: 6-24
31.12: 6-16
1.01: închis
2-3.01: 7-22
luni, 21 decembrie 2009
Prima leapşă: Pupă pupa piratului
Mă aflu la prima leapşa. În registrele istoriei va intra Chat Noir, care mi-a dat-o aici.
Se referă la piramida pupinbăseştilor. Ca să pun punctul pe "i". Aşadar, topul meu 5 este următorul:
1. Andreea Pora
2. Radu Moraru
3. Ioan Teu Morar
4. Mircea Marian
5. Liana Alexandru (fostă Pătraschhhhh)
Că nu prea am mulţi cunoscuţi în domeniu, o dau şi eu mai departe către Fata din Port. Doar unul.
Se referă la piramida pupinbăseştilor. Ca să pun punctul pe "i". Aşadar, topul meu 5 este următorul:
1. Andreea Pora
2. Radu Moraru
3. Ioan Teu Morar
4. Mircea Marian
5. Liana Alexandru (fostă Pătraschhhhh)
Că nu prea am mulţi cunoscuţi în domeniu, o dau şi eu mai departe către Fata din Port. Doar unul.
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Rezultate finale alegeri prezidenţiale (turul II)
Rezultatele finanle ale alegerilor din 22 noiembrie 2009 pentru alegerea preşedintelui României sunt următoarele:
Traian Băsescu (PD-L) - 50,34% / 5.277.068 voturi
-------------------------
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 49,66% / 5.206.747 voturi
Participare la vot: 58,02% (10.620.116 de alegători din totalul de 18.303.224)
Voturi valabil exprimate: 10.483.815 (98,72% din voturile exprimate)
Voturi nule: 136.229 (1,28% din voturile exprimate)
Înainte de renumărarea voturilor declarate nule, erau 138.476 buletine în această categorie, adică 1,30% din voturile exprimate. După renumărare, 2.247 de buletine au fost declarate valide. Dintre acestea 1.260 de voturi erau în favoarea lui Traian Băsescu şi 987 în favoarea lui Mircea Geoană.
Rezultatele pentru turul I
Traian Băsescu (PD-L) - 50,34% / 5.277.068 voturi
-------------------------
Mircea-Dan Geoană (PSD) - 49,66% / 5.206.747 voturi
Participare la vot: 58,02% (10.620.116 de alegători din totalul de 18.303.224)
Voturi valabil exprimate: 10.483.815 (98,72% din voturile exprimate)
Voturi nule: 136.229 (1,28% din voturile exprimate)
Înainte de renumărarea voturilor declarate nule, erau 138.476 buletine în această categorie, adică 1,30% din voturile exprimate. După renumărare, 2.247 de buletine au fost declarate valide. Dintre acestea 1.260 de voturi erau în favoarea lui Traian Băsescu şi 987 în favoarea lui Mircea Geoană.
Rezultatele pentru turul I
joi, 17 decembrie 2009
Funny: Ce religie să alegi?
Am găsit un ghid care îţi indică religia potrivită. Tot ce trebuie să faci, este să răspunzi sincer :))
vineri, 11 decembrie 2009
Mihaela, Elena şi încă una
La discursul de după încheierea votului, Mircea Geoană spusese în cadrul mulţumirilor sale "Mihaela, dragostea mea" adresându-se soţiei.
Traian Băsescu nu a spus nimic despre Elena Udrea. Probabil că i-a spus în privat "fă, panaramo", aşa cum - cred eu - ar înţelege el că ar trebui să-i spună o formulă asemănătoare cu "Elena, dragostea mea". Mă rog, fiecare vorbeşte cu femeia cu care este împreună aşa cum consideră el.
Având în vedere că Traian Băsescu este căsătorit cu altă femeie decât cu Elena sus-amintită, se vede pus în ingrata situaţie de a se afişa cu nevasta. Că doar aşa i-o fi spus Felix Tătaru că dă bine. Un om cu mentalitatea că nevasta e acasă, la cratiţă, creşte copii în timp ce el se plimbă din port în port, unde sunt femei disponibile pentru a putea să se materializeze expresia "o fată în fiecare port", este, întradevăr, ataşat de soţie numai în reflectoarele campaniei de imagine.
Astfel, în peisajul posibilelor prime doamne, mai intră încă una. Maria Băsescu, soţia candidatului Traian Băsescu. Femeie care a fost lăsată complet pe dinafară. În afară de actul de căsătorie şi doi copii, nu prea or avea multe de împărţit. I-o fi zis Felix Tătaru că Mircea Geoană a punctat mai mult în afişarea afecţiunii faţă de soţie, decât el care nici măcar nu i-a făcut cu ochiul Elenei Udrea, sau ornamentului de soţie cu care trebuie să se afişeze. Acum, să ne gândim puţin... Dacă este nevoie ca cineva să monitorizeze atent afişarea vieţii de familie, capitolul "soţie" şi, totodată, să contorizeze punctele de imagine marcate de celălalt candidat la acest capitol... combinat cu faptul că trebuie să se mimeze o viaţă de familie cât de cât onorabilă, asta înseamnă că e ceva putred acolo.
În fond, ce mă priveşte pe mine că Traian Băsescu i-o trage Elenei Udrea şi nu divorţează de Maria Băsescu pentru a nu pierde la imagine? E viaţa omului...
Your honor, este ca în cazul Britney Spears vs. himenul ei. Poza în "virgina Americii", în timp ce ea făcuse sex de la 14 ani. A interesa pe cineva viaţa privată a unei alte persoane - în cazul de faţă Britney Spears - este puţin deplasat. Dar când pozezi în virgină pură şi imaculată ca să nu-ţi pierzi cumpărătorii de albume/single-uri, eşti o ipocrită. Cam aşa şi cu Traian Băsescu. Nu mă interesează cu cine face sex, poate să facă şi cu Monica Macovei (dacă bea suficient înainte), dar să nu pozeze în familist, că este un ipocrit.
Acum, este de înţeles de ce lacheii lui Băsescu (Patapievici, în cazul de faţă) sar să anunţe că există o casetă legată de viaţa extraconjugală a lui Mircea Geoană. Schema cu "hai să introducem un subiect în discuţie fără să o spunem pe faţă" am văzut-o la mârlan în prima confruntare cu Crin Antonescu.
În concluzie, să lăsăm imaginea bună de afişat deoparte. În lupta electorală, competiţia colaterală a primelor doamne din postura de partenere de viaţă ale celor doi candidaţi se dă între Mihaela şi Elena. Ah, da... Dacă tot este să vorbim despăre soţii, hai că mai intră încă una în peisaj, aşa să fie frumos. Deci, avem Mihaela, Elena şi încă una.
sâmbătă, 5 decembrie 2009
TV: Contrast dinamic şi contrast static
Iniţial, nu ştiam e este contrastul dinamic. Credeam că orice contrast este dinamic, deoarece se referă la imagini în mişcare. Pentru că totuşi, vorbim despre televizoare.
Îmi tot puneam întrebarea: Ce este contrastul dinamic? Am citit un articol specializat şi am aflat diferenţa între contrastul dinamic şi cel static. Atenţie că nicio promovare de marketing nu spune un cuvânt despre contrastul static. El este de fapt cel care contează.
Contrastul, în general, se referă la direfenţa tonurilor de griuri dintre alb şi negru.
Contrastul static se referă la diferenţa dintre alb şi negru pe care imagine de pe televizor, atunci când se dă pauză (still screen) o are.
Contrasul dinamic se referă la maximum posibil al acestei diferenţe.
Din acest motiv, contrastul care cotează (pentru că reflectă realitatea) este el static. Care este întotdeauna mic, dar real. Deoarece exprimă un record al acelui model de televizor, contrastul dinamic va fi întotdeauna acela din prezentări şi din reclame. Dar nu este ceea ce de fapt cumperi.
Concluzia:
Înainte de a cumpăra un televizor, nu vă lăsaţi vrăjiţi de cifre cu multe zerouri ale contrastului dinamic. Întrebaţi care este contrastul static.
Articolul poate fi găsit aici.
PS
Oricum, orice contrast de peste 1000:1 poate fi observat clar, la advărata valoare numai în condiţii de cinematograf: singura sursă de lumină din încăpere este ecranul, iar pereţii sunt vopsiţi în culori închise (preferabil negru) şi din material care să nu reflecte lumina.
Alte posturi pe această temă:
Configuraţia ideală pentru noul televizor
Tehnologile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
Îmi tot puneam întrebarea: Ce este contrastul dinamic? Am citit un articol specializat şi am aflat diferenţa între contrastul dinamic şi cel static. Atenţie că nicio promovare de marketing nu spune un cuvânt despre contrastul static. El este de fapt cel care contează.
Contrastul, în general, se referă la direfenţa tonurilor de griuri dintre alb şi negru.
Contrastul static se referă la diferenţa dintre alb şi negru pe care imagine de pe televizor, atunci când se dă pauză (still screen) o are.
Contrasul dinamic se referă la maximum posibil al acestei diferenţe.
Din acest motiv, contrastul care cotează (pentru că reflectă realitatea) este el static. Care este întotdeauna mic, dar real. Deoarece exprimă un record al acelui model de televizor, contrastul dinamic va fi întotdeauna acela din prezentări şi din reclame. Dar nu este ceea ce de fapt cumperi.
Concluzia:
Înainte de a cumpăra un televizor, nu vă lăsaţi vrăjiţi de cifre cu multe zerouri ale contrastului dinamic. Întrebaţi care este contrastul static.
Articolul poate fi găsit aici.
PS
Oricum, orice contrast de peste 1000:1 poate fi observat clar, la advărata valoare numai în condiţii de cinematograf: singura sursă de lumină din încăpere este ecranul, iar pereţii sunt vopsiţi în culori închise (preferabil negru) şi din material care să nu reflecte lumina.
Alte posturi pe această temă:
Configuraţia ideală pentru noul televizor
Tehnologile televizoarelor de îmbunătăţire a imaginii
miercuri, 2 decembrie 2009
Băsescu/PD: disperare şi oportunism
Din agresivitatea de limbaj a lui Traian Băsescu şi a susţinătorilor săi, precum şi din gesturile disperate pe care le fac (cu miros de "plan B"), reiese că pediştii sunt disperaţi.
Situaţia de fapt este următoarea:
- sondajele indică Geoană - 53% şi Băsescu - 47% (înainte de faza cu copilul)
- Crin Antonescu şi PNL îl susţin public şi deschis pe Mircea Geoană.
Cum cheia câştigării cursei stă în voturile lui Crin Antonescu, a încercat şi Băsescu în primele două zile să atragă electoratul liberal. Cu păcăleala că "dreapta a câştigat". Anticomunişti de ocazie, creştin-democraţi deveniţi peste noapte că aşa a avut chef Băsescu, pediştii au crezut că ne pot duce de nas. După ce Antonescu a spus că nu îl susţine deloc pe Băsescu, Băsescu în tupeul lui a declarat că el nu discută cu nimeni. Îmi aduce aminte de o fosta colegă de muncă de acum 5 ani care se tot ţinea de mine. Dacă tot îşi aranja programul să plece odată cu mine deşi se devia mult de la drumul ei, i-am propus să rămânem undeva să discutăm. În loc să-i spun din prima că pa, am făcut o introducere. Mirosind trendul discuţiei, mi-a tăiat-o brusc că "hai să nu ne mai vedem", ca să o spună ea. Am fost de acord, şi i-am spus că oricum nu-mi plăcea de ea. S-a ridicat nervoasă spunând "ca orice bărbat respins, începi să jigneşti". Cam aşa şi cu Băsescu, dacă nu-l bagă nimeni în seamă, spune că el nu negociază.
Anticomunişti, că e la modă
Păi nu spunea iniţial că nu ştie dacă vrea să candideze? Acum scoate oameni în stradă să protesteze împotriva comunismului.
În primul rând, mergând înapoi pe firul istoriei, PD-L este în fapt PD, cu o facţiune liberală (desprinsă din PNL, condusă de Teodor Stolojan şi controlată de Valeriu Stoica, numită Platforma Liberală, apoi PLD, apoi a fuzionat cu PD). PD se numea iniţial, în 1995 "PD (FSN)". Înainte se numea FSN. Din 1991, bucata de FSN fidelă lui Ion Iliescu a plecat formând FDSN, devenit apoi PDSR, devenit apoi (după absorbţia PSDR-ului lui Sergiu Cunescu) PSD. Păi, Blaga şi Băsescu erau între deputaţii şi senatorii FSN din 1990 care aplaudau actele minerilor. Au făcut parte din angrenajele de acaparare a puterii de către Ion Iliescu şi din aparatul de represiune din 1990.
Acum, se dau anticomunişti. Aşa, că e la modă. Aşa, că o cere momentul. Cică sunt creştin-democraţi. Păi, şi aşa au devenit tot de ocazie. Cum? Simplu. FSN era iniţial doar un mijloc prin care gruparea Ion Iliescu, controlată de Mihail Gorbaciov şi acţionând la ordine şi în coordonarea directă a KGB (centrul de comandă era iniţial la MApN, în telefonul lui Victor Stănculescu, în prima parte a zilei de 22 decembrie, apoi s-a mutat în sediul CC; a propos, Ion Iliescu nu a precizat până acum de ce în drumul de la TVR din Aviatorilor până la CC s-a oprit la ambasada URSS de le Kiseleff) s-a instalat la putere. Apoi a conservat puterea, a zdrobit opoziţia celor care croiau democraţie pe bune, cu voinţa poporului nu doar glasnost (o opoziţie decorativă, doar cu rolul de a supapă a răbufnirilor populare), după cum era planul lui Gorbaciov pentru Europa de Est. Pe fond, FSN este continuatorul de drept al PCR, fiind transformarea acestuia şi revenirea de la comunismul independent de Moscova practicat de Nicolae Ceauşescu înapoi sub pulpana Moscovei. Chiar dacă nu prin comunism, măcar prin altă formă.
În 1989, Traian Băsescu era nomenclaturist în aparatul de partid. Acum se dă anticomunist. În iunie 1990, era secretar de stat pe transporturi navale în Ministerul Transporturilor, deci tot în aparatul de conducere. Atenţie, nu a fost membru simplu de partid, printre cei luaţi la grămadă, sau intraţi ca să poată face o carieră într-un sistem dictatorial, era nomenclaturist. Atenţie, nu era un simplu cetăţean care afla de la televizor de ororile şi crimele minerilor din iunie 1990.
Cum a ajuns PD un partid creştin democrat?
În al doilea rând, FSN era în 1990 o structură de monolit, rolul opoziţie fiind diminuat, intenţia fiind doar de a avea rol decorativ. FSN era partidul-stat, care permitea prin glasnost şi perestroika, adică să existe opoziţie pe plan politic şi iniţiativă privată pe plan economic. Eşalonul doi al PCR, foşti spioni sovietici, lingăi care ar fi ţinut cu oricine pentru a-şi păstra sau a primi privilegii şi diverşi oportunişti erau în fapt FSN din 1990. În 1991, la spargerea FSN, gruparea preşedintelu Ion Iliescu a creat FDSN, iar oamenii fideli premierului Petre Roman au rămas într-un FSN mai mic, reconceput pe noua dimensiune. În alegerile din 1992, au participat FDSN şi FSN cu liste separate, iar la postul de preşedinte din partea FSN a participat Caius Traian Dragomir (ilustru anonim înainte şi după alegeri, Petre Roman era peste tot cu el în campanie). FDSN a câştigat alegerile cu 28%, s-a aliat cu PSM (3%), PUNR (8%) şi PRM (3,8%) pentru a avea majoritate. FSN (10%) a intrat în opoziţie, dar separat de opoziţia democratică cristalizată în CDR (20%), la care se adăuga şi UDMR (7,5%).
Atenţie acum la PSDR-ul lui Sergiu Cunescu. PSDR a candidat singur pe liste în 1990 şi a luat 1%. În 1992, a candidat pe listele CDR. Fiind singura formaţiune de stânga din rândul opoziţiei democratice, iar restul partidelor erau de dreapta, Sergiu Cunescu s-a decis să-şi scoată partidul din CDR. Ca un partid social-democrat veritabil, era membru al Internaţionalei Socialiste. Dar nu performa bine în alegeri, spaţiul stângii fiind ocupat de PDSR şi PSM. În 1996 intră în parlament prin alianţa USD (împreună cu PD), iar în 2000 intră în parlament prin alianţa PDSR (Polul Democraţiei Sociale din România, aceeaşi siglă ca Partidul Democraţiei Sociale din România, format din PDSR, PSDR şi PUR). Dispare din viaţa politică în 2001 când fuzionează cu PDSR pentru a forma PSD.
În 1996, FSN îşi schimbă numele în PD (FSN), iar apoi cu ajutorul PSDR intră în Internaţionala Socialistă. Trocul a fost introducerea PSDR în parlament, prin vehiculul numit USD (Uniunea Social Democrată), o alianţă între cele două partide, unde PD avea 75% iar PSDR 25% dintre parlamentari, deşi proporţia voturilor era de 90-10.
Rămâne partid de stânga, renunţă la particula "FSN" dintre paranteze în 1998. În 2000 participă singur în alegeri, ca PD (7%). Între 2000-2004 face opoziţie alături de PNL. În 2005 se retrage din Internaţionala Socialistă şi în 2006 intră în PPE (Partidul Popular European). Popularii europeni se uitau cu îngrijorare la faptul că PNŢCD (singurul partid creştin-democrat din România) a ieşit din parlament în 2000 şi nu a mai putut intra în 2004. Aşa că au acceptat.
Ah, şi PD a devenit creştin-democrat după ce i s-a sculat aşa lui Băsescu într-o dimineaţă de congres, printr-un vot în unanimitate şi cu documente programatice făcute în grabă, copy-paste după documentele anterioare, de partid de stânga.
Oportunitatea
Social-democraţi când aveau nevoie de recunoaştere internaţională, creştin-democraţi când aşa i s-a sculat lui Băsescu. Acum, li se pare că anticomunismul dă bine. Interesant acum este faptul că Corneliu Coposu a devenit un simbol pe care toată lumea şi-l însuşeşte. Interesant este faptul că anticomunismul a devenit o atitudine pe care toată lumea şi-o arogă. Faptul că au dispărut atitudinile comunistoide din 1990, "nu ne vindem ţara", "capitalismul ne lasă fără locuri de muncă", "străinii vor să ne dea afară şi să vîndă aici produsele lor" iar viziunea lui Corneliu Coposu a devenit cam 90% realitatea care ne înconjoară acum, după 20 de ani, nu poate decât să fie un lucru bun. Cam nasol cu oportuniştii care acum au devenit anticomunişti pentru că aşa dă bine.
De regulă, oportuniştii nu-s oameni de bază. Stau cu tine şi susţin o idee că aşa au ei interesul de moment. Cine a tot fost oportunist, va rămâne mereu. Rămâne la ideea de bază că trebuie să fie unde îi e momentan bine. Nu susţin o idee, ci se modifică aşa cum bate vântul. Iar PD şi Băsescu sunt oportunişti din naştere. Comunişti înainte de 90 că numai aşa le putea fi bine... anticomunişti în 2009 că să-i păcălească pe unii, să-l voteze, să rămână la putere... să le fie bine.
Epilog
Declaraţia anticomunistului de ocazie Traian Băsescu în 2006:
"Nu avem o evaluare ştiinţifică pentru a putea condamna comunismul".
Anticomunistul Traian Băsescu nu a ştiut de ce e nevoie să condamne comunismul, a avut nevoie de o comisie şi de un raport. Habar n-avea despre închisori, canal, exil, anchete, luptătorii din munţi, masacrarea conducerii politice la Sighet, decimarea elitei intelectuale la canal, experimentul oripilant de la Piteşti, gulagul, lagărele de muncă forţată, naţionalizările de case, fabrici, terenuri... genocidul comunist, holocaustul roşu! Habar n-are. Pe vremea regimului comunist lucra la Anvers. Câţi români puteau lucra în Vest? Cam nimeni, doar cei din aparatul opresor.
De asemenea, după condamnarea comunismului... Băsescu nu a mai continuat, că nu mai renta electoral. Muncă multă, cu rezultate electorale mici. Condamnarea comunismului nu a adus după sine condamnarea conducerii, a activiştilor, a gardienilor din închisori, a ofiţerilor de securitate, a anchetatorilor şi mai ales a conducerii. Oamenii care alcătuiau mecanismul aparatului de stat au scăpat.
Situaţia de fapt este următoarea:
- sondajele indică Geoană - 53% şi Băsescu - 47% (înainte de faza cu copilul)
- Crin Antonescu şi PNL îl susţin public şi deschis pe Mircea Geoană.
Cum cheia câştigării cursei stă în voturile lui Crin Antonescu, a încercat şi Băsescu în primele două zile să atragă electoratul liberal. Cu păcăleala că "dreapta a câştigat". Anticomunişti de ocazie, creştin-democraţi deveniţi peste noapte că aşa a avut chef Băsescu, pediştii au crezut că ne pot duce de nas. După ce Antonescu a spus că nu îl susţine deloc pe Băsescu, Băsescu în tupeul lui a declarat că el nu discută cu nimeni. Îmi aduce aminte de o fosta colegă de muncă de acum 5 ani care se tot ţinea de mine. Dacă tot îşi aranja programul să plece odată cu mine deşi se devia mult de la drumul ei, i-am propus să rămânem undeva să discutăm. În loc să-i spun din prima că pa, am făcut o introducere. Mirosind trendul discuţiei, mi-a tăiat-o brusc că "hai să nu ne mai vedem", ca să o spună ea. Am fost de acord, şi i-am spus că oricum nu-mi plăcea de ea. S-a ridicat nervoasă spunând "ca orice bărbat respins, începi să jigneşti". Cam aşa şi cu Băsescu, dacă nu-l bagă nimeni în seamă, spune că el nu negociază.
Anticomunişti, că e la modă
Păi nu spunea iniţial că nu ştie dacă vrea să candideze? Acum scoate oameni în stradă să protesteze împotriva comunismului.
În primul rând, mergând înapoi pe firul istoriei, PD-L este în fapt PD, cu o facţiune liberală (desprinsă din PNL, condusă de Teodor Stolojan şi controlată de Valeriu Stoica, numită Platforma Liberală, apoi PLD, apoi a fuzionat cu PD). PD se numea iniţial, în 1995 "PD (FSN)". Înainte se numea FSN. Din 1991, bucata de FSN fidelă lui Ion Iliescu a plecat formând FDSN, devenit apoi PDSR, devenit apoi (după absorbţia PSDR-ului lui Sergiu Cunescu) PSD. Păi, Blaga şi Băsescu erau între deputaţii şi senatorii FSN din 1990 care aplaudau actele minerilor. Au făcut parte din angrenajele de acaparare a puterii de către Ion Iliescu şi din aparatul de represiune din 1990.
Acum, se dau anticomunişti. Aşa, că e la modă. Aşa, că o cere momentul. Cică sunt creştin-democraţi. Păi, şi aşa au devenit tot de ocazie. Cum? Simplu. FSN era iniţial doar un mijloc prin care gruparea Ion Iliescu, controlată de Mihail Gorbaciov şi acţionând la ordine şi în coordonarea directă a KGB (centrul de comandă era iniţial la MApN, în telefonul lui Victor Stănculescu, în prima parte a zilei de 22 decembrie, apoi s-a mutat în sediul CC; a propos, Ion Iliescu nu a precizat până acum de ce în drumul de la TVR din Aviatorilor până la CC s-a oprit la ambasada URSS de le Kiseleff) s-a instalat la putere. Apoi a conservat puterea, a zdrobit opoziţia celor care croiau democraţie pe bune, cu voinţa poporului nu doar glasnost (o opoziţie decorativă, doar cu rolul de a supapă a răbufnirilor populare), după cum era planul lui Gorbaciov pentru Europa de Est. Pe fond, FSN este continuatorul de drept al PCR, fiind transformarea acestuia şi revenirea de la comunismul independent de Moscova practicat de Nicolae Ceauşescu înapoi sub pulpana Moscovei. Chiar dacă nu prin comunism, măcar prin altă formă.
În 1989, Traian Băsescu era nomenclaturist în aparatul de partid. Acum se dă anticomunist. În iunie 1990, era secretar de stat pe transporturi navale în Ministerul Transporturilor, deci tot în aparatul de conducere. Atenţie, nu a fost membru simplu de partid, printre cei luaţi la grămadă, sau intraţi ca să poată face o carieră într-un sistem dictatorial, era nomenclaturist. Atenţie, nu era un simplu cetăţean care afla de la televizor de ororile şi crimele minerilor din iunie 1990.
Cum a ajuns PD un partid creştin democrat?
În al doilea rând, FSN era în 1990 o structură de monolit, rolul opoziţie fiind diminuat, intenţia fiind doar de a avea rol decorativ. FSN era partidul-stat, care permitea prin glasnost şi perestroika, adică să existe opoziţie pe plan politic şi iniţiativă privată pe plan economic. Eşalonul doi al PCR, foşti spioni sovietici, lingăi care ar fi ţinut cu oricine pentru a-şi păstra sau a primi privilegii şi diverşi oportunişti erau în fapt FSN din 1990. În 1991, la spargerea FSN, gruparea preşedintelu Ion Iliescu a creat FDSN, iar oamenii fideli premierului Petre Roman au rămas într-un FSN mai mic, reconceput pe noua dimensiune. În alegerile din 1992, au participat FDSN şi FSN cu liste separate, iar la postul de preşedinte din partea FSN a participat Caius Traian Dragomir (ilustru anonim înainte şi după alegeri, Petre Roman era peste tot cu el în campanie). FDSN a câştigat alegerile cu 28%, s-a aliat cu PSM (3%), PUNR (8%) şi PRM (3,8%) pentru a avea majoritate. FSN (10%) a intrat în opoziţie, dar separat de opoziţia democratică cristalizată în CDR (20%), la care se adăuga şi UDMR (7,5%).
Atenţie acum la PSDR-ul lui Sergiu Cunescu. PSDR a candidat singur pe liste în 1990 şi a luat 1%. În 1992, a candidat pe listele CDR. Fiind singura formaţiune de stânga din rândul opoziţiei democratice, iar restul partidelor erau de dreapta, Sergiu Cunescu s-a decis să-şi scoată partidul din CDR. Ca un partid social-democrat veritabil, era membru al Internaţionalei Socialiste. Dar nu performa bine în alegeri, spaţiul stângii fiind ocupat de PDSR şi PSM. În 1996 intră în parlament prin alianţa USD (împreună cu PD), iar în 2000 intră în parlament prin alianţa PDSR (Polul Democraţiei Sociale din România, aceeaşi siglă ca Partidul Democraţiei Sociale din România, format din PDSR, PSDR şi PUR). Dispare din viaţa politică în 2001 când fuzionează cu PDSR pentru a forma PSD.
În 1996, FSN îşi schimbă numele în PD (FSN), iar apoi cu ajutorul PSDR intră în Internaţionala Socialistă. Trocul a fost introducerea PSDR în parlament, prin vehiculul numit USD (Uniunea Social Democrată), o alianţă între cele două partide, unde PD avea 75% iar PSDR 25% dintre parlamentari, deşi proporţia voturilor era de 90-10.
Rămâne partid de stânga, renunţă la particula "FSN" dintre paranteze în 1998. În 2000 participă singur în alegeri, ca PD (7%). Între 2000-2004 face opoziţie alături de PNL. În 2005 se retrage din Internaţionala Socialistă şi în 2006 intră în PPE (Partidul Popular European). Popularii europeni se uitau cu îngrijorare la faptul că PNŢCD (singurul partid creştin-democrat din România) a ieşit din parlament în 2000 şi nu a mai putut intra în 2004. Aşa că au acceptat.
Ah, şi PD a devenit creştin-democrat după ce i s-a sculat aşa lui Băsescu într-o dimineaţă de congres, printr-un vot în unanimitate şi cu documente programatice făcute în grabă, copy-paste după documentele anterioare, de partid de stânga.
Oportunitatea
Social-democraţi când aveau nevoie de recunoaştere internaţională, creştin-democraţi când aşa i s-a sculat lui Băsescu. Acum, li se pare că anticomunismul dă bine. Interesant acum este faptul că Corneliu Coposu a devenit un simbol pe care toată lumea şi-l însuşeşte. Interesant este faptul că anticomunismul a devenit o atitudine pe care toată lumea şi-o arogă. Faptul că au dispărut atitudinile comunistoide din 1990, "nu ne vindem ţara", "capitalismul ne lasă fără locuri de muncă", "străinii vor să ne dea afară şi să vîndă aici produsele lor" iar viziunea lui Corneliu Coposu a devenit cam 90% realitatea care ne înconjoară acum, după 20 de ani, nu poate decât să fie un lucru bun. Cam nasol cu oportuniştii care acum au devenit anticomunişti pentru că aşa dă bine.
De regulă, oportuniştii nu-s oameni de bază. Stau cu tine şi susţin o idee că aşa au ei interesul de moment. Cine a tot fost oportunist, va rămâne mereu. Rămâne la ideea de bază că trebuie să fie unde îi e momentan bine. Nu susţin o idee, ci se modifică aşa cum bate vântul. Iar PD şi Băsescu sunt oportunişti din naştere. Comunişti înainte de 90 că numai aşa le putea fi bine... anticomunişti în 2009 că să-i păcălească pe unii, să-l voteze, să rămână la putere... să le fie bine.
Epilog
Declaraţia anticomunistului de ocazie Traian Băsescu în 2006:
"Nu avem o evaluare ştiinţifică pentru a putea condamna comunismul".
Anticomunistul Traian Băsescu nu a ştiut de ce e nevoie să condamne comunismul, a avut nevoie de o comisie şi de un raport. Habar n-avea despre închisori, canal, exil, anchete, luptătorii din munţi, masacrarea conducerii politice la Sighet, decimarea elitei intelectuale la canal, experimentul oripilant de la Piteşti, gulagul, lagărele de muncă forţată, naţionalizările de case, fabrici, terenuri... genocidul comunist, holocaustul roşu! Habar n-are. Pe vremea regimului comunist lucra la Anvers. Câţi români puteau lucra în Vest? Cam nimeni, doar cei din aparatul opresor.
De asemenea, după condamnarea comunismului... Băsescu nu a mai continuat, că nu mai renta electoral. Muncă multă, cu rezultate electorale mici. Condamnarea comunismului nu a adus după sine condamnarea conducerii, a activiştilor, a gardienilor din închisori, a ofiţerilor de securitate, a anchetatorilor şi mai ales a conducerii. Oamenii care alcătuiau mecanismul aparatului de stat au scăpat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
