Soluţia pentru turismul românesc: cedarea litoralului către Bulgaria

Ca soluţie la problema nefuncţionalităţii litoralului românesc ca loc propice turismului, soluţia mea este cedarea lui către Bulgaria. Fie cedarea întregului judeţ Constanţa, fie cedarea unei fâşii litorale de 50 km cu lungimea de la Vama Veche la Năvodari. La nord de Petromidia, în zona plajelor sălbatice, lucrurile merg bine. Midia, Vadu, Corbu, Chituc, Periprava, Gura Portiţei, Sf. GHeorghe şi Sulina. Problema e la sud de Petromidia.

Am şi motive.

Bulgarii au avut acelaşi turism de litoral ca şi al nostru. De tip paternalist, bazat pe bilete de sindicat, investiţii zero în calitate. Ce mai, un adevărat turism de litoral de tip comunist. Asta întâmplându-se atât în anii 80, cât şi la startul comun din anii 90. Drumurile până în Bulgaria în anul 2000 erau mai mult o ciudăţenie. Adică, dacă tot eşlti relativ aproape de graniţă...

Totuşi, după anul 2000 situaţia s-a schimbat. Turismul românesc de litoral a bătut mai mult pasul pe loc. Mă refer la fâşia Năvodari-Vama Veche. Cu unele excepţii, logic. Dacă lucrurile s-au mişcat, sigur s-au mişcat într-o direcţie greşită la noi.


La ei
În Bulgaria, turismul a devenit o activitate menită să producă bani, cu cap. Să aducă bani din afară. Să aducă turişti străini. Aeroporturile din Burgas, Varna şi Balcic sunt utilizate. Vin acolo germani, britanici şi ruşi, sau români cu maşinile, pentru a petrece vacanţa. În plus, se construiesc trei autostrăzi dinspre vestul ţării spre litoral, plus una trans-litorală. Deci există infrastructură Băsescule. Dacă eşti tu tâmpit, nu trebuie să fim toţi.

Hotelurile din Bulgaria sunt orientate spre nevoile clientului. Preţurile sunt acceptabile, deoarece câştigul se obţine din volum. Atât din numărul mare de turişti cât şi din faptul că oamenii vin an de an. Calitate, confort, personal primitor. Piscine, oferte all-inclusive, ultra all-inclusive.

Restaurantele din Bulgaria au mâncare bună, multă şi ieftină la care se adaugă o servire prietenoasă.

Apa este limpede.


La noi
În România, turismul este privit ca pe o activitate menită să producă bani mulţi şi repede, adică la jecmăneală. Ar suna bine asta, profituri mari în termen scurt, cel puţin pe hârtie. Dar asta ar trebui să fie dublată şi de o calitate a serviciilor. Ceea ce la noi nu este. Aeroportul din Constanţa este vai de steaua lui. Este o singurpă autostradă, dintre Bucureşti spre Constanţa, care se termină la Cernavodă. Bucata Cernavodă-Constanţa este doar proiect. Deci ţi-ai văzut visul cu ochii, băi tâmpitule, şi avem o infrastructură de căcat că mintea ta e prea îngustă să înţeleagă şi aburii de whisky sunt prea denşi ca să poţi gândi limpede şi pe uscat.

Hotelurile din România sunt orientate spre profitul proprietarului. Preţurile sunt mari, salariile personalului sunt mici, câştigul trebuie obţinut acum, mult şi repede. Nu contează câţi turişti vin, ăla care vine trebuie tapat de bani non-stop. Calitatea este dată cu smac, confortul există la hotelurile de 4*, personalul este execrabil peste tot. Oameni care nu fac mai nimic, leneşi, scârboşi în exprimare, total neprietenoşi, care nu vor să facă nimic deoarece li se pare că primesc mult mai puţini bani decât este capacitatea lor. Serviciile hoteliere sunt rămase în anii 80, cu oameni încremeniţi în anii 80.

Restaurantele din România au mâncare proastă, puţină şi scumpă. Servirea este de calitate proastă, ospătarii fiind mai mult plictisiţi dar dorind bacşişuri mari, localurile au un aspect mai mult insalubru.

Apa este murdară.


Concluzia
În Bulgaria se acordă o atenţie clientului, în timp ce în România nu. În Bulgaria nu se pune accent pe preţuri mari, ci pe revenirea turistului, numărul mare de turişti şi eventuale recomandări. Regula este să pleci mulţumit.

În România se acordă atenţie profitului şi se sacrifică orice. Pentru ca proprietarul afacerii (hotel sau restaurant) să aibă un profit cât mai mare şi de aceea trebuie să taie din cheltuieli. Din salariile personalului, din cantitate, din calitate, din investiţii, din orice poate. Şi să pună preţuri cât mai mari. Nu contează ce vrea turistul, ne pişăm pe el de la etajul 1, că oricum mergem pe premisa că e prea comod/sărac să se ducă în altă ţară. În plus, hotelierii cunosc mentalitatea românului cu băşini sau patriotard. Regula este să pleci fără bani.


Cazurile aparte
Se mai duc români pe litoralul românesc. Ei se împart în două mari categorii: băşinosul şi patriotardul.

Băşinosul şi figurile asociate lui se duce pentru a fi văzut. Trebuie să-şi afişeze posesiunile, fie ele maşini, haine, piţipoance sau doar puterea financiară prin faptul că stă la un hotel scump.Nu contează cine îl vede. Ştie că românii sunt invidioşi şi vrea să fie văzut de români ca el. Degeaba a fost în Maldive, dacă nu află decât prietenii, colegii şi rudele. Mai bine dă aceiaşi bani şi află alţi români. În Mauritius nu stârneşte invidia nimănui, ba poate va fi el ros de invidie văzându-i pe alţii veniţi acolo din ţări mai bogate. Denumirea este generică, deoarece sunt multiple categorii. Unii se duc să agaţe, că ştiu că pe aici le merge. Deşi există destule destinaţii de turism sexual în lumea asta, ei fac un raport între banii de care dispun şi mentalitatea uşor de păcălit cu două vorbe-trei prostii şi "papagal" a româncelor din zone rurale venite la mare... tocmai să fie agăţate. Ele speră la un italian sau arab care să le scoată din ţară pe termen nelimitat şi nimeresc la un mârlan cu termen limitat la o săptămână.
Băşini pe invers faţă de Mamaia sunt în Vama Veche. La fel, merg acolo păentru a spune că au fost acolo sau să fie văzuţi. Li se pare că este o lume aparte, faţă de cei din exterior este o mândrie arogantă faptul că ei sunt "în vamă", vin sau au fost acolo. Ei chiar se cred că aparţin unui grup social. Indiferent cât confort şi-ar putea permite, li se pare că trăiesc viaţa frustă bând bere ieftină şi dormind pe plajă. Discutând filosofie (total neînţeleasă şi în stil adolescentin a omului care le ştie pe toate), fumând căcat (a se citit "iarbă, frate") şi adormind pe plaja sau la cort, eventual făcându-şi nevoile în mare sau prin tufişuri. Unele rămân toante în faţa unui băiat a cărui singură calitate prin care poate atrage femeile este faptul că ştie să cânte la chitară.
Băşinosul va reveni pe litoralul românesc pentru că altă soluţie nu are.

Patriotardul este întâlnit în rândul celor în vârstă, îndoctrinaţi până în măduva oaselor de comunism cu "patria noastră, cu munţi care îşi îndreaptă falnic crestele spre bolta senină, şi neţărmuita mare" care nu ştiu ce căcat mai face într-un stil "semeţ". Prea comod să se ducă în altă parte (hai, nu Turcia, dar Bulgaria e aproape) sau prea sărac, întodeauna optează pentru România. Sau este mai tânăr, dar i se pare că deja cunoaşte locurile şi că "se descurcă". De regulă ţăran la suflet şi gândire, i se pare că aici reuşeşete să-i "facă" pe cei cu care intră în contact, iar printre străini nu i-ar "merge". Deşi nu face mari combinaţii, decât cere mai multă sare, mâncare fără ceapă sau cumpără un pachet de ţigarete. Dar îl face să se simtă sigur pe el pentru că este în ţara lui.
Patriotardul este dominat de un spirit patriotic (logic) şi spune că trebuie să mergi pe litoralul românesc pentru că eşti român şi astfel nu scoţi banii din şară. Schemă viabilă economic pe plan naţional... dar! Dar pentru ce servicii îmi dau eu banii? Că nu merită. Şi, dar nu trebuie să uităm faptul că acum suntem în UE, iar "noi" înseamnă Uniunea, nu doar ţara. Aşa că, fie că te duci în Bulgaria, Grecia, Italia, Malta sau Cipru, banii rămân în UE.
Patriotardul nu poate concepe că în altă parte este mai bine. Face inconştient compromisul, deşi ştie asta. Vine în România din comoditate şi din faptul că nu ştie altă destinaţie.

Hotelierii ştiu de cele două mentalităţi. Băşinosul şi patriotardul s-ar duce la mare în România chiar dacă ar fi cazaţi în ghene de gunoi. Dacă la intrarea ghenei sunt puse 4-5*, băşinosul se va duce. Dacă ghena este în Vama Veche, se va duce. Dacă va găsi ţărănci proaste şi cu "craci-ţâţe-cur de mori, mânca-ţi-aş" se duce. În România să fie ghena, sau în staţiunea în care patriotardul se duce de mic, el va continua să se ducă.


Soluţia
Mergând spre sud, treaba se schimbă după graniţă. South of the border... Dacă mutăm graniţa puţin mai la nord, pentru 49/99 de ani, poate că un extins Hong-Kong bulgăresc lung cât litoralul turistic românesc ar aduce în acest spaţiu un turism de calitate. Altfel, cu servicii de căcat şi preţuri mari, aştepând clienţii constanţi care dau banii pe orice, turismul practicat de români va merge la fel de prost.