Românii şi închipuirile lor

Dacă analizăm psihologic comportamentul românilor în anumite situaţii, putem observa că naţia este bolnavă cu capul. O majoritate zdrobitoare dintre români sunt nişte închipuiţi. Vor să fie ceva ce nu sunt şi nici nu-şi pot permite să fie. Ah, că vrei e una, dar ca să pui în practică tot felul de kitsch-uri sau de situaţii la fel de kitsch-oase (prin imitaâia ieftină şi de prost gust) este deja mult prea mult.

Românii vor să afişeze o bogăţie pe care nu o au. Precum acea gâscă plecată la mare. S-a cazat în Năvodari la 80 de lei pe noapte (atenţie, nu pe persoană) şi făcea plajă în Mamaia, pe plaja din faţa unui hotel scump, ca să fie văzută acolo şi oamenii să creadă că ea chiar îşi permite să stea acolo. Precum acei neanderthali ascultători de manele care abia au după ce bea apă, şi-şi iau cei mai scumpi adidaşi, dar un trening de 20 de lei din Europa. Sau invers, trening de 500 lei, dar adidaşi de 10 lei de la vreo tarabă. Am văzut tot felul de specimene care abia îşi duc traiul de pe azi pe mâine, în cifre nu au depăşit în viaţa lor 2.000 de lei dar îşi cumpără o cămaşă de 750 lei şi o cravată de 200 lei, la care se adaugă pantofi de 600 lei şi apoi ies ţanţoşi prin lume. Am colegi de breaslă care fac asta. iar apoi sunt penibili când numără zeci de fise la o covrigărie, sperând să-şi poată lua doi covrigi nu unul.
Cea mai bună descriere a făcut-o în anul 2000 un ziarist britanic mirat că în România oamenii caştigă 100 de lire şi se îmbracă de parcă ar câştiga 5.000 lire.

Românii vor să se fălească cu amintirile altora. Am venit recent dintr-o deplasare de serviciu şi mai toată lumea a sărit pe mine să le dau magneţi de pus pe frigider. Magneţii aia se găsesc la magazinul de suveniruri şi exact asta sunt: suveniruri. În franceză, souvenir se traduce prin "amintire". Îl pui pe frigider ca să îţi aducă aminte cu plăcere de locul în care ai fost. Dar prezent pe frigiderul altuia? Ce amintire poate să aibă posesorul frigiderului? A gerstului prin care i l-ai dat? Nu. El se făleşte în faţa vizitatorilor cu nişte locuri, dar de fapt el nici măcar nu a ajuns acolo.

Românii vor să fie şmecheri. Dar nu au cum. Nu au bani mulţi, deci nu-şi pot permite să fie ca "şmecherii" la statutul cărora ei tânjesc. Din acest motiv, ei încearcă să pară ceea ce nu sunt prin ce metode au la dispoziţie. Un neanderthal se făleşte cu forţa sa, altul cu muzica pe care o ascultă în maşină, altul cu başii pe care şi i-a instalat în maşină, altul cu telefonul mobil pe care abia şi l-a permis împrumutându-se în stânga şi-n dreapta.


Aceste accente de închipuire îşi au rădăcinile în perioada comunistă, în care nu se gpsea nimic şi orice răhăţel mai colorat îl făcea pe posesor să iasă în faţă şi el se credea punctul central al invidiei locatarilor din bloc. Apoi, perioada de creştere economică 2000-2008 a adus alte metehne. Oamenilor a început să li se pară că se poate şi că pot să afişeze şi mai mult decât pot. Băncile i-au aşteptat la cotitură şi le-au dat credite cu care să-şi finanţeze visele. Acum, veniturile au scăzut, locurile de muncă s-au restrâns, dar creditele trebuie achitate.

Poate că perioada de criză 2009-2011 are astfel partea ei bună. Unii o să mai dea cu capul de pământ şi o să vadă că s-au înconjurat de himere şi au visat aiurea cu ochii deschişi.