Cum să-ţi alegi uleiul pentru motor

Rompetrol a lansat o nouă gamă de uleiuri, Perform. Atât de motor, cât şi altele, dar acum discutăm doar de cele de motor. După cum mă gândeam şi eu, gama anterioară, Axial, a fost un eşec. Altfel, nu aveau de ce să schimbe brandul.

Din nefericire, site-ul lor nu oferă multe informaţii, fiind actualizat o dată pe deceniu doar ici colo, cu o virgulă. Mi-am aruncat o privire pe pliantul care este până acum singura sursă pentru astfel de informaţii (ca-n secolul 20) şi am constatat că noua gamă este cam acelaşi lucru cu vechea gamă. Adică lubrifianţi mai minerali, sau în cel mai bun caz semisintetici. Când trebuia să aibă în ofertă NUMAI lubrifianţi sintetici. Am văzut chiar uleiuri minerale multigrad... mai jos de atât nu se puteau duce.

Aş bănui că este vorba despre acelaşi producător, Prista Oil din Bulgaria. Ştii cum e, când nu mai merge bordelul, nu schimbi paturile, schimbi fetele. Dar nu, este vorba despre Total, în timp ce produsele nu aduc un mare plus de calitate. Cel mai tare ulei din noua ofertă este semisintetic. În calculul meu, trebuie să fie sintetic.

Un ulei bun
Eu mă gândesc că un ulei bun trebuie să fie sintetic. Să văd eu că scrie full sintetic. Adică unul mineral (din petrol) se uzează şi-şi pierde rapid calităţile. Ca la becurile cu filament. Dai puţin la achiziţie, dar fie îl schimbi foarte des, fie strici motorul iremediabil.dacă nu-l schimbi la timp. Unul semisintetic (o parte mineral, o parte sintetic) este ceva mai bun, dar se va strica mai repede decât unul sintetic pentru că partea de mineral din el se va uza rapid. Măcar cel sintetic durează cât trebuie.

Apoi te uiţi la gradaţie. Cel mai prost ulei este unul mineral monograd. Ca acum 100 de ani. Adică, după ce că e mineral, mai merge şi doar iarna, sau doar vara. Dacă vezi că scrie multigrad... e tot mineral, dar puuuuţin mai bun. Cu cât e prima cifră mai mică, cu atât rezistă la temepraturi mai mici iarna. Cu cât e mai mare, cu atât rezistă mai mult vara. Cel mai tare ulei posibil are fi 0W60. Dar de câte ori o să conduci pe o calotă arctică/antarctică şi apoi să te duci în plin trafic în Sahara? Un 10W50 ar fi numai bun. Cel mai mare ecart din piaţă îl are un sortiment de lubrifiant de la MOL, mai exact Dynamic Racing 5W60. Pentru cine este interesat să fie acoperit pentru orice fel de vreme, este soluţia ideală.

Dincolo de asta, ce beneficii în plus aduce? Singurul beneficiu în plus este formarea unei pelicule care protejează motorul şi la rece. Adică se mulează pe piese, astfel încât, la pornire nu se mai freacă metal pe metal, piesele fiind deja lubrifiate. Acesta e singurul moment în care un ulei normal nu poate proteja motorul: pornirea. Nu a ajuns încă la piese, că motorul nu a pornit. Eh, la porniri dese, motorul se strică şi ajungi în service în definitiv, indiferent cât de sintetic e uleiul. Singurele uleiuri din piaţă ce fac peliculă pe piese şi asigură protecţie 100% pe bune sunt Motul şi Castrol. Atenţie, nu orice lubrifiant de la aceste două branduri.

De la Motul doar cele bazate pe ester (de exemplu 8100 Ester E-tech 0W40; mai este unul, dar cu gradaţie mai mică) iar de la Castrol cele din gama Magnatec. Ambele fac acelaşi lucru, filmuleţul cel mai bun cu explicaţii detaliate este pe site-ul Castrol, la linkul dat de mine. Sfatul meu e să alegi unul dintre astea două, în funcţie de ce criterii vrei tu. Câtă vreme e (full) sintetic şi asigură protecţie şi la pornire (la rece).

Vanghelie, omul Neanderthal

Nu mi-am închipuit niciodată ca unui ţigan analfabet retardat de meserie zarzavagiu ajuns primar şpăgar i s-a sculat instinctul de dictator, după modelul sud-american sau african al lui Adrian Năstase. Dănel Marean Vanghelie, primaru' dă la Cinci, un Neanderthal nimerit aiurea în secolul 21, s-a trezit că ar vrea să pună beţe-n roate concertului Depeche Mode din Parcul Izvor. Nu Primăria Capitalei, nu cheamă Ion Iliescu minerii, nu cine ştie de frustrat onanist şi neieşit din casă care se teme pe forumuri de conspiraţii mondiale iudeo-satanico-masonico-capitalisto-americano-sovietico-extraterestre, ci un căcat de primar de sector.

Motivul este că pică în aceeaşi lună (mai) cu serbările roşii ale PSD de ziua socialistă a muncii. Şi, după spusele lui, cei care ascultă Depeche Mode, oricum nu votează PSD. Lucru ştiut de altfel, că în Sectorul 5, alegătorii PSD sunt de culoare tuciurie şi şi-ar vinde şi mama pentru o pungă cu un tricou, o şapcă, un mic, o bere, că de pixuri oricum nu au nevoie. Eventual să scrie "Bobi+Geanina=Love" sau "Hai Steaoa" sau "Mue Dinamo" pe un gard sau perete de scară de bloc fără interfon.

Cel mai cretin primar ştie că alegătorii săi, care locuiesc în case pline pe dinăuntru de plăpumi şi pe dinafară de caroserii de maşini furate şi dezasamblate, nu ascultă decât muzică ţigănească etichetată la plural drept "manele", fără nicio legătură cu genul de manea de mahala urbană din secolul 18, 19 sau început de secol 20.

Cu creierul plat şi o singură fantă, aia unde se bagă fisele pentru aprobări de construcţii, pentru Vanghelie cultura se reduce la mp3-uri de pe telefoane mobile care se aud pe liniile de transport în comun care merge spre/dinspre Ferentari, carpete cu căprioara sau răpirea din Serai, tablouri cu cascadă luminoasă care se bagă în priză sau vanghelioane de 31 decembrie.

Faptul că un asemenea retard a ajuns primar este rezultatul faptului că oamenii cu cap protestează la vot stând acasă sau ducându-se la iarbă verde/schi, iar observatorii nu-şi fac treaba. În plus, votul meu este egal cu votul unui analfabet retardat şi cretin care nu votează după doctrină sau program, ci după concerte Andra sau Bambi şi pungi.

Un Neanderthal precum Vanghelie este exponentul membrului şi simpatizantului PSD. România a avut o stângă adevărată până în 2001, când PSDR-ul refondat de Sergiu Cunescu a fost absorbit pe mâna lui Alexandru Athanasiu de PDSR. Şi uite aşa a apărut PSD. Sper ca Mircea Geoană să ia o bucată consistentă de oameni cu cap din PSD şi să refacă PSDR.

PS
Da, m-am enervat.

The sounds, at last

Aşteptarea a luat sfârşit. Azi s-a lansat albumul "The sounds od the universe", ultimul album de studio al Depeche Mode. Având în vedere că am făcut deja pre-comanda, aşteptarea până pun mâna pe el, e în toi. Bineînţeles, am luat varianta completă: boxul.

Este al 12-lea album de studio, iar dacă pun la socoteală şi albumele compilaţiile şi cele live, este al 20-lea.

Cât de "religios" eşti?

Referitor la Dumnezeu. Am găsit o modalitate de a calcula dacă eşti destul de întreg la cap referitor la ideea de divinitate sau dacă eşti dus cu pluta departe de mal:

Cumperi de la oricine?

Am văzut recent o ştire referitoare la nişte comercianţi din Hala Obor care au sărit să-i bată pe inspectorii de la Protecţia Consumatorului şi pe ziariştii care veniseră să filmeze controlul. Oricum vindeau carne stricată, produse lactate expirate şi adjutanţii lor cărau de zor afară cutii cu miros pestinlenţial. Probabil alimente până nu demult expuse la vânzare. Cică au mai fost alte nereguli, de genul neafişării preţului, sau a afişării unui alt preţ decât cel la care urma să se facă plata şi încă alte nereguli pe care nu le mai ţin minte. Ah, unul dintre ele fiind lipsa documentelor de provenienţă a mărfii.

Tot ei erau cei agresivi, pe principiul "cui nu-i place, să nu cumpere, huoo!". Sfat foarte bun, de altfel, pentru că cel mai mare rău pe care poţi să-l faci unui comerciant este să nu mai cumperi de la el, eventual să sfătuieşti şi pe alţii să facă la fel.

O regulă a comerţului spune "clientul nostru - stăpânul nostru". Unii nu o respectă. Atitudine de funcţionar de stat, sau de comerciant socialist de dinainte de 1989, care consideră caă face un favor clientului că-i acceptă banii ca să-i dea de mâncare. Oricum, ideea de profit nu era, salariul era fix, lipsă totală de motivaţie, temperament plin de sictir şi de posibilitatea de a mai fura ceva. La rest, la cântar pentru a lua acasă la finele zilei cantitatea aparent vândută...

Merită?
Oricum nu cumpăr de pe stradă, sau nu cumpăr de unde nu mi se dă bon fiscal. Din comoditatea de a avea toate produsele în acelaşi loc, cumpăr de la hypermarket. Aveam totuşi o mică strângere de inimă... totuşi, compania e străină duce profitul afară, preţurile mici îl omoară pe micul comerciant autohton... totuşi, produsele sunt cu siguranţă de calitate, există un serviciu de realţii cu clienţii în caz de ceva (mi s-a întâmplat la Billa să găsesc într-un sandwich două coji lungi de castravete în loc de castravete-miez. Am mâncat restul sandwichului că mi-era foame, nu-l luasem pentru colecţie, am dus bonul şi cojile înapoi, i-am întrebat dacă e normal, au zis nu, şi-au cerut scuze, le-am lăsat cojile drept "probe" s-au comportat frumos şi am plecat. Un chioşcar ar fi făcut scandal în plină stradă), cu siguranţă acceptă card, şi bonuri de masă, preţuri mai mici.

Cu toate astea, mă gândeam dacă nu cumva omor comerţul făcut de companii autohtone, dacă sunt un duşman al poporului vândut străinilor imperialişti care vor să ne cotropească patria străbună prin produse ieftine şi bune, dacă nu cumva evitarea magazinelor mici de cartier (evident că nici-un lanţ străin nu investeşte în mini-marketuri) şi cumpărarea de la ei doar noaptea, o sticlă de apă (Real, singurul hypermarket deschis non-stop e prea departe pentru o sticlă de apă) ceva mai scumpă nu cumva e un proces prin care se scot bani din circuitul economiei emergente. Poate killăresc iniţiativa privată românească... bunăstarea comună a naţiunii... măresc deficitul de cont curent... stric balanţa comercială a ţării... bag economia în căcat!

Merită să mă gândesc la asta? Nu. Îmi pare rău că nu cumpăr de la astfel de oameni? Care vând produse scumpe, expirate, proaste, provenite d'ailleurs, fără garanţie, nu acceptă card, fac mişto de bonurile de masă, sunt agresivi, consideră că îţi fac ei un serviciu. Nu. Nu merită să compătimesc astfel de oameni. Sunt ca hotelierii de pe litoralul românesc. Investiţii zero, manele, mâncare proastă, preţuri mari, atitudine arogantă, multă neam-prostie şi un turism de sindicat de la nivelul anilor 1970-1980. Trebuie evitaţi, până intră în faliment. Nu merită să facă profit din banii mei. Poate nici din ai tăi.

Hă hă

Noul şef al Teletrans este Cornel Hăhăianu. Nici nu trebuie alte detalii. De cum s-a prezentat, este clar faptul că este omul lui Băsescu.

Al cui altcuiva să fie? Al lui Adrian Năstase? L-ar fi chemat "Cornel Bineînţelesfireştesigurianu". Al lui Patapievici? L-ar fi chemat "Cornel Exhaustivareaparnasianismuluiparoxisticianu". Al lui Ion Iliescu? L-ar fi chemat "Şerban Nicolae".

Arestări de televizor

Iar a venit valul de arestări peste noi. Bineînţeles, toate arestările se fac la televizor. Da, după cum zicea şi Badea, totul se rezumă la arestarea de la tv. Cel mai bun exemplu este Adrian Năstase. Plimbat pe la o mie de instituţii judiciare, nu s-a finalizat mai nimic. Pentru corupţie şi alte alea este exemplul cel mai bun.

Pentru genocid, cel mai bun exempu este Ion Iliescu. La anul se fac 20 de ani de la 13-15 iunie, şi nici până acum nu există un proces pentru evenimentele din 14-15 iunie (ziua de 13 s-a consumat rapid prin intervenţia poliţiei, minerii au ajuns în Bucureşti pe 14 iunie dimineaţa).

Eu mă gândesc că adevarata ştire ar fi la finalizarea unui proces. Aici cel mai bun exemplu este Traian Băsescu. De câte ori în anii '90 se făcea o dezvăluire la afacerile lui, răcnea public (la televizor) că va da în judecată publicaţia respectivă. Şi chiar dădea în judecată. Cu tam-tam. Stil mahalagistic gen Mihaela Rădulescu. Nimeni nu mai dădea după 3-6-9 luni ştirea că proces ultra-tras de păr (nu ultras) s-a finalizat în defavoarea lui.

Totul parcă este un show de televiziune cu Dan Negru. Adică prost calitativ şi destinat publicului de tip Neanderthal. "Ha-haaaa! Încă o arestare! Concurentul numărul 1, pe cine am arestat de data asta? Hmmmm?!?!" -"Ăăă..." -"Ha-haaaa! Să dăm un indiciu! Un indiciuuuuu... mmmm... ce să fie, ce să fie... OM DE AFACEEEEERI!!!" -"Pfiu, aşa mă gândeam şi eu. Aş ziceee..." -"Ce ai zice, ce ai ziceeeee? Ai ziceee? Mhm? Ce ai ziceee? Ha-haaaa! Ai trei varianteee!" Pam-pa-baaam (zgomot de fond, timp în care Dan Negru arată trei degete de la o mână spre cameră ca pe o mare descoperire ştiinţifică) -"Aş ziceeee Puiu Popoviciu." -"Ha-haaa! Puiu Popoviciuuuuu! S-a zis Puiu Popoviciuuuu! Ia să vedem, ia să vedem! Ce se află în spatele porţii numărul unu? Ce se află oare? Ce să fie, ce să fie? Ha-haaaa! Să se deschidă... POARTAAAAAAAAAA!" (se deschide poarta făcută dintr-un milion de paiete verzi şi roşii în stil ţigănesc . În imagine apare Puiu Popoviciu flancat de doi mascaţi şi un poliţist fluturând vesel şi cu zâmbetul până la urechi pe deasupra capului cătuşele de la mâini. Concurentul sare pe loc de bucurie) -"Ha-haaaa! Ai ghiciiiiiiiit! A fost arestat chiar Puiu Popovicioooo! Ai câştigat o sută de puncteee! Eşti gata să trecem la nivelul următor? Eşti gata, eşti gata?" -"DAA!" -"Urmează, urmează, urmează, ce urmează, păi ce să urmeze? Ce să urmeze? Cine a primit NUUUUUP!!!! Dar asta, după pauza publicitară. Nu schimbaţi! Revenim în câteva momente, ha-haaaa!".

Aşa că cel mai bun răspuns pe care un preşcolar îl poate da când este întrebat "ce vrei să te faci când o să fii mare?" ar fi "vreau să mă fac un om de afaceri cu prieteni în cât mai multe partide astfel încât să pot face afaceri cu statul indiferent de guvernare!".

Răspunsul ăsta dă clasă de la depărtare altor răspunsuri care circulau prin mailuri haioase, de genul "vreau să mă fac extraterestru ca să aprind luminiţe pe cer" sau "vreau să mă fac musafir ca să stau în capul mesei".

Un ice tea...

Ice tea înseamnă ceai rece. Tradus mot a mot, înseamnă ceai cu gheaţă. Este numele unui tip de produse, nu un brand.

Lipton este o companie şi un brand. Unul dintre produsele sale este Lipton Ice Tea. Un concurent al său este Nestea, care produce şi el ice tea, care - logic - îi poartă brandul.

Întâlnesc din ce în ce mai mulţi oameni care spun "nu ice tea, dă-mi un Nestea". Sau invers. Încă nu am înţeles de ce băutura de la Nestea nu este tot ice tea.

Interesant ar fi cum spun ei unui ice tea de la Pfanner sau Rauch.

Cazul particular
Dincolo de asta, un moş de bază, Marius, este cunoscut printre noi, ceilalţi moşi, după modul său unic de a pronunţa Nestea, mai exact aşa cum se scrie. "Eu vreau o nestea". -"Nesti, bă". -"Lasă bă, nestea".

La el accentul pică pe al doilea "e", astfel încât el bea o băutură nonstelară. Adică una care nu este o stea, este o ne-stea.

Cea mai bună investiţie

Am acasă o gramadă de fise de care trebuie să scap. Sunt în general de 10 bani şi o cantitate mai mică de 5 bani şi doar câteva de 50 de bani. Dacă le ţin acasă şi mă uit la ele cu gândul că nu le pot folosi, nu au nicio valoare, deşi poartă înscrisă pe ele o valoare. Aşa că trebuie să le introduc în circuit.

Variantele sunt simple: dacă cumpăr ceva care costă ... şi 50 de bani, achit cei 50 de bani cu fise sau să găsesc un aparat care acceptă fise de 10 bani. Varianta a doua a fost foarte bună, pentru că la muncă am aşa ceva. Zile la rând am luat croissante de 1,50 lei introducând în vendomat 15 fise de 10 bani.

Deşi acceptă fisele fără să se uite strâmb sau zâmbind la mine, vendomantul creează şi el o serie de probleme. Unele fise nu le acceptă. Nu-mi explic de ce. S-o fi tocit muchia... cine ştie. Nu le recunoaşte şi nu le acceptă. Dar eu nu ştiu dinainte ce nu acceptă, aşa că trebuie să vin cu un număr mai mare de fise, ca să am de rezervă. Nu-i problemă, ca mi le dă înapoi, ideea e să nu rămân cu nişte bani în cont şi să nu mai pot băga nimic.

Situaţie care mi s-a şi întîmplat. Până aici a fost introducerea, ca să nu par un nebun care bagă sute de fise în aparate, ca la slot-machines. Croissantul costa 1,50 lei, mai aveam nişte fise. După ce a ajuns la un credit de 1,20 lei, nu mai accepta nimic. În final, am băgat o fisă de 50 de bani, s-a făcut creditul de 1,70 lei, am luat croissantul de 1,50 lei şi a rămas în aparat un credit de 0,20 lei. Asta e. Pierdere. Big deal...

A doua zi, mă duc la aparat curios să văd dacă mai sunt cei 0,20 lei. Dacă nu, nu-i bai, mare pierdere nu e. Mare mi-a fost mirarea când în aparat am găsit un credit de 2,00 lei. Nu trei, nu unu. Doi. Adică de zece ori mai mult decât lăsasem eu în ziua precedentă.

Ca să iau un croissant de 1,50 lei şi să cer rest mi se părea o nesimţire mult prea mare, aşa că am mai băgat doi lei şi mi-am luat o gogoaşă din aşa rotundă, stil Homer Simpson. Stil Krispy Cream Doughnuts. La un calcul simpu, ar rezulta că am pierdut 70 de bani, că mi-am luat a doua zi ceva cu 50 de bani mai scump, plus cei 20 de bani pierduţi cu o zi înainte.

În fapt, a fost o investiţie de succes. În 24 de ore am obţinut de zece ori mai mult decât am "băgat".

The secret - finally, revealed

Am văzut recent "The Secret". nu ştiu dacă secretul din film este cheia pentru obţinerea a tot ce vrei în viaţă, dar măcar aplicarea lui îţi dă un sentiment plăcut. De partea cealaltă prezintă pericolul de a te detaşa de lumea reală.

Mi s-a părut mai interesant decât seria Zeitgeist. Măcar nu a făcut să te duci la culcare nervos.

Mai multe detalii se găsesc pe site-ul filmului.