Ultimii ani ai motorului pe combustie

Am văzut un reportaj foarte interesant pe History Channel. Culmea că nu referitor la trecut, ci la viitor. Era vorba despre univers şi necesităţile tehnologice pentru a traversa distanţele extrem de mari. Nu trata problema în mod SF, sau ca pe o poveste frumoasă despre un viitor foarte îndepărtat, ci erau oameni cu soluţii concrete. Oricum, totul se lovea de lipsa unui carburant eficient. Postul meu de aici nu este nici ceva legat de SF, sau momente de reverie şi visare. Pur şi simplu îmi pun o problemă concretă fără rezolvare acum şi cu rezolvare în viitor. Fără soluţii "magice". Doar tehnologice.

Pentru început, mi se pare că această perioadă a descoperirii spaţiului poate fi comparată cu perioada descoperirilor geografice. Deocamdată omul abia a ajuns să pună piciorul pe Lună şi să trimită vehicule pe Marte. Şi această fază este corespondenta cabotajului din antichitate. Ştim ce ne înconjoară şi ce este aproape, dar mai departe? Ne uităm cu telescopul sau presupunem. Nu am ajuns încă la faza Columb, iar faza în care călătoria până pe Lună să dureze o oră, cât cu avionul de aici până în Grecia.

Dar asta nu se poate realiza cu tehnica de acum. O privire în urmă, apoi una la calculatorul tău de acum arată evoluţia: ai un calculator mai tare decât cel cu care s-a trimis un echipaj pe Lună! Mai important este însă carburantul. Motorul pe combustie nu este capabil să atingă viteze care să transforme destinaţii îndepărtate în locuri uşor accesibile. Acum, un astfel de voiaj ar fi cronofag. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea creării de combustibil în spaţiu, deci se impune transportarea lui... şi mărirea puterii navei pentru a putea transporta "bagajul" în plus.

Aşadar, este nevoie de un alt tip de carburant, care să poată genera o putere mai mare decât un combustibil. Revin la comparaţia de la început; dacă acum nişte mii de ani Sicilia era foarte departe de Fenicia, apoi Islanda era la capătul lumii faţă de Grecia, apoi Mexic era extrem de departe faţă de Spania... iar acum un zbor din România până în Japonia sau Noua Zeelandă pare istovitor. Eh, în creşterea vitezelor în proporţie practic geometrică, putem să aproximăm că într-un viitor deloc îndepărtat, drumul până în Japonia va fi de circa o oră, apoi până la Lună. În fond, noi deocamdată ne plimbăm cu motorul pe combustie doar până o planetă mai încolo. Adică, după cum zicea un om de ştiinţă în documentar, suntem la nivelul la care Columb s-ar fi plimbat doar în zona coastelor Spaniei şi atât. Nici măcar până la Azore. Şi cam aşa e, omul nu a ieşit din orbita Pământului... ce să mai punem la socoteală că nu a ieşit din sistemul solar.

Un nou tip de combustibil, un nou tip de motor de propulsie. Ideea cu depăşirea propulsiei şi aplicarea soluţiei "găurii de vierme" mi se părea cam SF. În orice caz, motorul pe combustie este fie poluant, în cazul combustibilului fosil, fie extrem de solicitant agricol în cazul combustibilului bio şi nu ar fi funcţional la scară largă. Oricum, trăim ultimii ani ai motorului pe combustie.