Am rămas fără cuvinte. De două ori.

O colegă de la muncă a primit o floare. Nu mă pricep, nu ştiu ce specie, oricum nu asta contează. Dacă era doar una înfăşurată în ţiplă, probabil era scumpă. Pentru că era scumpă şi ca să nu se pleoştească, avea ataşată în coadă o fiolă de plastic cu apă. Tipa pune floarea, cu tot cu ambalaj şi cu fiolă în apă. Într-un pahar cu apă. Fără să-i scotă fiolă.

Adică stătea fiola jumătate în apă, jumătate afară. Încercând s-o ajut, i-am atras atenţia. M-a întrebat ce mă bag. I-am zis că mi-e teamă de biata floare, care nu mai are multă apă în fiolă. Mi-a răspuns că de aia a pus-o în apă. Am rămas fără cuvinte.

Am scris postul abia acum, deşi floarea o primise de 8 martie. Ma rog, ocazia era 8 martie, o primise pe 9. Aşa că nu mai fac update sau o scriu direct cu update. Aşadar, update-ul este că azi s-a ofilit, deoarece s-a dus apa din fiolă. Toanta şi-a exprimat verbal părerea de rău că s-a ofilit, accentuând că a pus-o în apă. Am rămas fără cuvinte a doua oară.