Cu turma la mare, de 1 mai

Ştirea zilei joi seară: drumurile spre mare sunt blocate. Ştira zilei vineri, 1 mai, de dimineaţă: drumurile spre mare sunt blocate (cu alte maşini). Ştirea zilei duminică seară: drumurile spre mare sunt blocate pe sensul celălalt.

Adică românii s-au dus la mare. Au dat buzna în stil bizantin, că poate se termină şi riscă să rămână fără, adică să vină la coadă şi a doua zi de dimineaţă.

Un reprezentant al gloatei cu dorinţa-n gât de a se duce la mare de 1 mai e coleg cu mine la muncă. Tremura de nerăbdare din toate mădularele cu o săptămâna înainte că abia aştepta să ajungă la mare. L-am întrebat de ce nu se duce weekendul imediat următor (adică cel de dinaintea celui cu 1 mai). Mi-a zis că nu aşa se face, trebuie să se ducă la mare de 1 mai. De ce trebuie să fie 1 mai? Că aşa se face. De ce nu cu un weekend înainte sau după? Că TREBUIE să fie 1 mai. Dar nici el nu ştia de ce. Se întâmpla ceva special de 1 mai? Nu.

Pentru mine era imposibil să concep ideea ca un om să tremure de nerăbdare să ajungă la mare în weekend şi nu se duce în primul weekend, ci îl aşteaptă pe următorul, deşi avea timp berechet în primul. Era ideea de a fi la mare de 1 mai.

Istoria
Motivaţia psihologică este simplă. În anii 90, când românii erau săraci, căutau metode alternative de a merge la mare. Apăruse ideea de tarife mici în extrasezon şi în plin sezon nu mai renta. În plus, era cam dificil să-şi ia concediu în perioada extra, aşa că cerea zile libere fără plată. Ducându-se la mare de 1 mai, împuşca doi iepuri deodată: se ducea în extrasezon şi nici nu pierdea multe zile, una fiind liberă prin lege. Făcea o socoteală simplă, două zile înainte, două zile după, o zi între 1 mai şi weekend, şi gata un concediu ieftin.

Eh, omul acela lua copii cu el la mare. Copii, care acum au cu 10-15-20 de ani mai mult. Au acum 15-20-25 de ani. Au în sânge de mici ideea de a se duce a mare de 1 mai că aşa trebuie. Dar nu mai ştiu de ce.

Românii nu mai au 50-100 dolari pe lună şi pot să meargă lejer la mare în plin sezon, ba chiar să nu se mai ducă pe mizerabilul litoral românesc cu hotelieri orientaţi doar spre profit şi deloc spre client. Povestea cu hotelierii care lâng că nu le mai vin turiştii care fug în Bulgaria şi îi atrag cu basme patriotice cum că trebuie să mergi la mare în România că eşti român şi străinii ne vor răul... nu o mai repet. Pot să scobească în portofel înainte de salariu, iar acum pot găsi bani cu care să se ducă un weekend în Bulgaria (varianta ieftină), dacă tot le tremură mădularele de dragul mării.

Dar nu, le-a rămas în sânge "la mare de 1 mai". Mia nasol cu cei care vin înapoi şi spun "băi ce mişto a fost, am jucat biliard, popice, am stat la terasă...". La întrebarea "apa cum era" nu au răspuns, că doar nu era să intre în mare în mai, ce pana mea. E la mintea cocoşului că e rece. El s-a dus doar ca să bifeze că a fost la mare de 1 mai. Aşa e "tradiţia".

În alte ţări nu există tradiţia asta. Tradiţia asta nu exista la noi. A apărut recent. Iar turma o respectă, ca să nu iasă din rând. Se duc la mare de 1 mai că TREBUIE. Ca argument: se duc şi alţii. Doar n-or fi toţi proşti... Eh, nu, doar o turmă.

La grămadă
Asta se întâmplă când oamenii nu au idei. Nu ştiu ce să facă, poate că nici nu vor să faca, dar fac pentru că aşa au văzut că se face. Trebuie să meargă şi la munte, nu? Că aşa trebuie. Argumentul: toţi se duc. Ce înseamnă munte? Valea Prahovei. Buşteni, Sinaia, Predeal, Poiana Braşov. Atât. Poiana Ţapului şi Azuga sunt în pachetul cu abonament, la minute incluse, că tot erau în zonă. Despre Cheia, Bran-Moeciu, Dâmbovicioara... (că să păstrăm relativ acelaşi areal) ah, nuu, acolo nu e munte, cine dracului se duce acolo, acolo e ca şi cum ieşi din rând şi te faci de răsul celorlalţi din turmă. Ideea membrilor turmei e să iasă în evidenţă mai în faţă, mai cu moţ. Adică, se duc la munte, dar cu o maşină mai mare şi un telefon mobil mai mic. Şi cu ochelari de soare când plouă şi o faţă serioasă, plină de auto-suficienţă. E mai tare decât un altul, care nu are haine aşa colorate. Şi frustrările şi le-au acoperit.

Munte = Valea Prahovei (în linie dreaptă de la Buşteni la Poiana Braşov). Mare = Litoralul românesc (în linie dreaptă de la Vama Veche la Năvodari). La ţară = o localitate mai mică unde sunt rude mai sărace care le pot hrăni orgoliul de a fi invidiaţi la maxim. Şi viaţa e frumoasă, vara este plină, mai nasol cu serviciile, dar e mai bine să te duci repetivi la aceleaşi hoteluri de căcat, cu mâncare de căcat, cu personal de căcat, ospătari de căcat, apă murdară în mare şi tot tacâmul, să te întorci înapoi fericit că ai fost în vacanţă, dar deloc relaxat şi să te plângi în continuare că totul a fost de căcat pentru că "suntem în România, ce vrei". Cu toate astea, nu schimbă destinaţia nici la anul. Ar râde restul turmei de ei şi le-ar flutura tricolorul pe la nas acuzându-i de trădarea turismului intern. Ori, nu e bine să iasă din turmă. Le dă un sentiment de debusolare totală.

Epilog
Şi la anul va fi aceeaşi coadă la drumuri de 1 mai, acelaşi DN1 blocat, aceeaşi A2 pe care se circulă cu 20 la oră. Aceeaşi oameni. Şi de data asta nu se vor aştepta să fie atâţia care se duc de 1 mai la mare sau în weekend pe Valea Prahovei. Păi, nu era ideea să nu iasă din turmă?