Lecţie de viaţă pentru două beri

Venind de la o bere (atenţie la număr) cu ceilalţi doi moşi de bază, niciunul cu maşina, eram ca pe vremuri, noaptea, pe jos, spre case. Coordonatele schimbate însă faţă de acum nişte ani, eu nemaistând la ai mei astfel încât de la punctul de reper, nu o mai iau la dreapta, ci continui cu ei înainte. Marius nu mai stă la ai lui şi eticheta de cel care stă cel mai departe faţă de punctul de reper a trecut de la mine la el. Dacă tot stă departe, îi era mai util un autobuz. Aşa că ne oprisem să-l băgăm pe om în autobuz, când o veni. Autobuz care nu mai venea.

Între timp, apare o arătare de om. Nu ştiam că va fi contactul frust cu România reală. Era chiar cetăţeanul turmentat. Atât la propriu, cât şi la figurat, cât şi s-ar fi văzut foarte bine în pielea personajului similar din piesă.

Scoate o fisă de 50 de bani şi ne zice "Nu vă supăraţi că vă deranjez, nu am mulţi bani la mine, atâta am şi mai am nevoie ca să-mi iau o bere. Nu vă mint, că am copii acasă... că am, dar acum vreau să beau. Sunt sincer". Mai întâi am râs de cererea omului, dar ne-am scos toţi portofelele. Fiind mai aproape de uşa magazinului în faţa căruia eram, am intrat şi l-am întrebat ce vrea. Bergenbier era prea ieftină, măcar să-l educ la o bere mai scumpă, mai bună, îi lărgesc omului forţat orizonturile. Aşa că i-am luat două Ursus. Zice " 'ai că eşti de milioane cu astea". I-am zis să mai aibă şi pentru acasă, aşa, că a fost sincer.

Cum tot stăteam noi acolo şi omul tot la acelaşi autobuz care nu a mai venit, ne-a explicat ce-i cu el, că are 55 de ani, cum are cinci copii, trei nepoţi, nevastă-sa e pensionară, el creşte nepoţii, copiii-s la casele lor, e fierar-betonist, dacă vrem ne învaţă meserie (!), cum s-a angajat la "iordanianu' ăla" în 1990 pe care l-a învăţat să bea, cum era magazioner pe la un depozit lângă Romexpo, cum e viaţa pe şantier, cum a încercat să "fut şi io (el, nu eu) o săsoaică" după ce a băut cu ea şi i-a tras o palmă de nu s-a văzut că nu avea cu ce şi s-a reglat treaba după. Când era tânăr, tactica lui de agăţat, în povestea cu săsoaica, era simplă: "eram în crâşmă cu nea Gheorghe, mai în vârstă el. Şi iereau doo săsoaice la o masă, mai aşea. Ridic paharu' la ele, ce să fac, să mă bag în seamă. Au venit la noi la masă" şi povestea continua şi mai colorat cu ce şi cum. Când i-a zis nevastă-sa să nu mai bea, şi-a pus într-un castron vodcă şi bucăţi de pâine, amestec pe care l-a mâncat cu lingura. N-a putut să-l termine că s-a făcut mangă de nu mai putea merge până la pat. Când l-a muştruluit nevasta a răspuns "ce-am băut? Am mâncat!". Şi încă nişte poveşti.

Dacă-l vedeam pe stradă îl credeam un tâmpit, iar dacă-mi cerea bani şi atât îi ziceam vreo două. Omul se pricepea şi la politică, şi la economie, şi la impozitare, şi la energie. Nu era doct, doar puţin din toate, cu idei de ţăran român interbelic, isteţ, iute la minte, ştiind că nu ştie tot şi dornic să afle. Noi i-am vorbit pe un limbaj simplu când îi explicam ceva, ca să înţeleagă şi le prindea repede.

Făcuse totul în viaţă cu hotărâre şi nu a ajuns deloc departe. A muncit pe şantier mai toată viaţa şi după ce dădea "obolul" acasă după ce lua salariul "să-mi fac un rost, am familie de crescut", îşi bea cam toţi banii. Se vedea că rezită la băutură, a băut două beri ca pe apă. A doua a păstrat-o pentru acasă, a mai luat Claudiu un rând şi i-am dat să încerce Redd's. A fost ca o ciocnire a două civilizaţii, nu prea înţelegea care-i faza cu lămâia, cum se citeşte, de ce e apostrol, parcă pişcă, e tot udă nene, n-am auzit până acum. Şi zâmbea tot timpul.

Sfatul lui de om simplu către noi a fost "dacă vrei să faci ceva, păi fă bă nene. Vrei să te iei la trântă cu stâlpul ăla, păi ia du-te încearcă, dăi, nu iese, da' măcar ai încercat. Ridici paharu' la ele, vezi tu ce faci. Vrei să faci ceva, nu te mai... atâta, pune mâna şi fă".

După ce am plecat ne minunam pe drum. Noi stăm să calculăm, să ne gândim, ne întrebăm ce e viaţa, universul, eu, noi, lumea, cum se poate îmbunătăţi calitatea vieţii, soluţii, risk management, politically correctness, guerillla marketing... şi trăiam în altă lume. Omul ăla nu-şi punea multe întrebări şi făcea. Şi văd ca el peste tot şi trec pe lângă ei şi nu dau doi bani pe ei şi mi se pare că ei nu înţeleg nimic, nu ştiu nimic, votează aiurea şi nu ştiu pe ce lume trăiesc. Iar noi am făcut atâtea criterii şi ne-am încurcat în ele şi ne-am creat o realitate cu care să ne simţim confortabil. Şi omul nostru trăia în realitatea crudă şi trăia crud şi expus direct.

A fost un contact destul de abrupt cu România reală. O să fac ceea ce îmi propun fără să mă împotmolesc în planificări. o lecţie de viaţă care m-a costat două beri.