Frustrări naţionale

Nu înţeleg ce se băşică atâta lume că a pierdut tipul ăla meciul de box. Pur şi simplu, adversarul a fost mai bun! Ne-a băgat în cap propaanda comunistă din anii '80 că nu conta că eram în frig, lumină cu porţia, mâncare mai deloc, haine proaste şi peisaje gri în oraşe... conta că avem olimpici şi că suntem buni la fotbal. Unii au rămas aşa şi nu le vine să creadă când România pierde un meci de fotbal, handbal, tenis, box sau ia un loc slab la Eurovision. Nu suntem minunaţi, suntem normali. Aczăm terenul, ploaia, abitrul, organizatorii, scena... O naţie cu toţi creierii acasă nu are frustrări din astea pe care le compensează prin competiţii internaţionale. Uneori suntem buni, alteori proşti, iar în unele momente, unii pur şi simplu sunt mai buni decât noi. NU mai avem de ce să căutăm compensaţii în sport sau alte competiţii. Avem lumină 24/24, căldură iarna, mâncare destulă, haine frumoase şi oraşe vii. Norvegia a ieit pe ultimul loc la Eurovision şi norvegienii nu acuză organizatorii, sonorizarea, "votul politic". Nu terenul e noroios, nu arbitrul a ţinut cu ei. A scormoni rahatul şi acăuta vinovaţi în altă parte deoarece mintea noastră refuză să conceapă faptul că pur şi simplu am pierdut denotă o naţie de oameni mici, frustraţi, orgolioşi, săraci pe dinăuntru şi pe dinafară care se refulează prin concursuri.