Diferenţa dintre nimfomană şi o femeie cu apetit sexual ridicat

La o primă vedere, termenii sunt identici. Dincolo de faptul că, pe fond, există o suprapunere şi vorbim despre acelaşi domeniu, la o privire mai serioasă, fără chicoteli feminine şi miştocăreli masculine, există o prăpastie imensă ce le desparte. Aş fi zis "falie" dar îmi asumam riscul unor dezbateri-parazit pe gluma "falie este femininul lui falus". Rămân la "prăpastie", căci prăpăstios este subiectul.



Multă lume, de ambele sexe, înţelege/foloseşte greşit termenul de "nimfomană". Unele femei şi-l arogă pentru a se separa de mulţimea cu o activitate sexuală în medie (durată medie a contactului, interval mediu între contacte, număr mediu de poziţii), încercând să pozeze în femei cu activitate sexuală intensă. Pot să spun din proprii intersectări cu asemenea lăudăroase că, întradevăr, câinii care latră nu muşcă. Alte femei aruncă acest termen ca o anatemă peste alte femei pe care le cred mai promiscue decât ele; pe principiul că o persoană este promiscuă dacă face mai mult sex decât tine.



Şi bărbaţii îl folosesc aiurea. Unii se laudă "am dat peste o nimfomană, coae, abia rezist!". De fapt sunt în prima fază a relaţiei cu respectiva, în care cei doi se grăbesc să se descopere. Apoi, brusc, respectiva "nu mai e nimfomană". Alţii îl folosesc pentru că sună mai pretenţios decât "curvă", mai ştiinţific decât "târfă", mai intelectual decât "libertină" şi mai medical decât "panaramă". De regulă, se referă la o fostă care i-a înşelat cu mai mult de unul, într-un interval de timp restrâns (adică dacă l-a înşelat cu unul în 1997 şi cu altul în 2010, nu se pune, dar cu doi din aprilie până în septembrie acelaşi an - da).



Acestea sunt înţelesurile greşite. Nimfomania este o afecţiune psihică, cu descărcare în fiziologic. O definiţie quickie şi lejeră dată de orice portal medical sau pe teme te afecţiuni psihice spune (more or less) că nimfomana este o femeie cu apetit sexual ridicat, ce dă dovadă de hiperactivitate sexuală. Cu variaţiuni pe aceeaşi temă: hiperexcitabilitate, poftă nemăsurată etc. În mare, corect. Dar asta defineşte şi o persoană fără afecţiuni psihice, care are un apetit sexual ridicat... şi atât.



Îmi asum riscul vulgarităţii şi definesc persoana cu apetit sexual ridicat şi atât drept "futăcioasă". Nu am găsit un termen care să fie înghesuit într-un singur cuvânt. Arhaismul "arzoaică" nu mi se pare potrivit, nu ştiu de ce nu îmi sună bine în ureche. Suna a specimen întâlnit într-o mahala de secol 18-19. Cu scuzele de rigoare, îmi asum vulgarul termen de mai sus, fiind singura cădere în vulgaritate a textului.





Diferenţe

Futăcioasa are un apetit sexual ridicat, ziceam. Face sex mult, dar cu un singur bărbat. Cu cel cu care este într-o relaţie stabilă, serioasă şi de termen lung. Nu este o uşuratică, deoarece este fidelă. A găsit pe cineva compatibil în mai multe aspecte, cel sexual fiind inclus. Ce face ea acasă cu El o priveşte pe ea, nu pe tot cartierul. Are o imagine şi nu şi-o terfeleşte sărind din bărbat în bărbat cu scuza că are apetit sexual mare.



Nimfomana... e mai complicat. Are un apetit sexual ridicat, dar nu se rezumă la un singur bărbat. Aici este schepsisul.





Manifestări

Nimfomana vrea să facă sex des, mult, variat. Nimic anormal pentru secolul 21. Doar că ea nu se rezumă niciodată la un singur bărbat. Este curioasă să încerce şi pe altul. Întotdeauna speră că următorul o va face să se simtă mai bine. Mintea ei funcţionează pe principiul upgrade-ului de calculator: când ai cumpărat unul nou, pe piaţa a apărut un altul şi mai bun. Trăieşte constant cu impresia că se poate şi mai bine.



Când pune ochii pe un bărbat, crede că acela este tot ceea ce şi-a dorit ea. Inventează motive, criterii, trăsături, pretexte pentru a-i/a-şi demonstra că El este The One. Tot ce vrea este să facă sex cât mai repede cu el, ca să îl poată evalua. Aparent curiozitate, dar nu. După ce termină cu el, inventează motive, criterii, trăsături, pretexte pentru a-i/a-şi demonstra că El nu este The One.



Inventivă şi comunicativă în pat, poate da impresia că este minunată. După ce a terminat, graficul în ceea ce te priveşte scade drastic, ea fiind mereu în căutare de nou, iar tu eşti acum ştirea zilei de ieri. Revine dacă nu găseşte în timp util pe altcineva. Vrea altceva, iar este comunicativă şi inventivă. Sau se aşteaptă să fie surprinsă cu ceva nou. Se plictiseşte de o schemă mai repede decât o fată de 20 de ani de un băiat cu care abia a ieşit a doua oară.



Dispare în ceaţă, îi lipsesc ore din program este mincinoasă deşi se încurcă în propriile ei iţe. Creează poveşti pentru a-şi acoperi aventurile sau tentativele de a cuceri pe altul. Se încurcă în propriile-i poveşti, descrie părţi de adevăr. Promite multe în materie de fidelitate, deoarece cere fidelitate. Este posesivă cu El, în scurtul timp al relaţiei, şi are reacţii conflictuale faţă de alte femei care se mişcă pe lângă el. Dă dovadă de un stalinism în relaţie, deoarece vrea să fie în control absolut şi se teme de inamice ipotetice: vrea să ştie unde este El, îl urmăreşte, îl verifică şi reacţionează urât dacă i se pare că altă femeie ar putea să îi intre în vorbă. Ştie că ea şi-o trage repede (uneori de la prima întâlnire) şi se teme că alta va face la fel.



Relaţiile ei sunt scurte şi bravează pe tema asta, prezentând situaţia drept "n-a mers" sau "nu ne potriveam" sau "nu era ce vroiam eu". În fapt, şi-a tras-o rapid cu aproape fiecare cu care a ieşit, iar după aceea i s-a instalat iar dorinţa de nou şi plictiseala de vechi. Dă impresia de femeie ieşită în lume, prietenoasă, de fapt caută noi parteneri de sex.



Poate avea relaţii medii dacă găseşte un partener inventiv care să vină mereu cu ceva nou şi să fie dispus să îi pună în practică toate fanteziile (care sunt multe, variate, complexe, deviante).



Poate avea relaţii lungi (chiar căsătorie) dacă găseşte un partener dispus să îi suporte aventurile. Ori din dezinteres, ori din prostie (de regulă teama de singurătate), ori din cealaltă prostie (nebăgare de seamă).



Toate relaţiile ei sfârşesc urât. Relaţiile scurte le încheie rapid, chiar agresiv dacă respectivul trage de ea. Relaţiile medii le termină imediat ce s-a instalat confortabil în altă relaţie (una paralelă de ceva vreme).



Relaţiile lungi se încheie dezastruos, fiind prinsă că a înşelat succesiv. Nu face copii sau face târziu pentru ca aceştia să nu o distragă de la viaţa ei wild. Chiar dacă face copii, îşi continuă seria de aventuri.



Îşi povesteşte trunchiat fostele relaţii, doar cu detaliile favorabile ei şi nu se sfieşte să mintă în ceea ce-i priveşte trecutul.





Trăsături

Nimfomana este aparent prietenoasă faţă de un bărbat pe care îl cunoaşte de curând. Este interesată de a face sex cu el cât mai rapid şi apoi va căuta pe altcineva.



Rămâne în general nesatisfăcută, având aici un blocaj psihic care îi face declicul pentru următoarea aventură. Are astfel multă energie sexuală neeliberată şi speră că următorul bărbat o va elibera. Atinge foarte rar orgasmul, dar nu se mulţumeşte cu atât, fiind mai mult năpădită de propriile-i frustrări şi curiozităţi referitoare la alţi bărbaţi. Chiar dacă are orgasm cu un bărbat, acest lucru nu face decât să amâne inevitabilul. Rămâne alături de acela într-o relaţie de durată medie, dar mai târziu va reîncepe căutările de noi şi noi parteneri.



Sexualitatea nimfomanei nu urmăreşte juisarea pe fundalul unui schimb emoţional, ci strict o plăcere izolată, clar delimitată pe trup care, în opinia ei îi va rezolva problemele ce nu ţin de corp.





Probleme

Nimfomania nu este un noroc, ci mai mult un ghinion. Nimfomana creează probleme în toate direcţiile, începând cu ea.



Nu este capabilă de orgasm sau are foarte rar. Asta nu înseamnă că nu încearcă diferite tehnici, abordări.



Este incapabilă de veritabilă comunicare emoţională cu bărbatul cu care este (într-un anumit moment) într-o relaţie sau doar în pat. Sexul este strict tehnic, doar un sport.



Nu este capabilă să aibă o relaţie stabilă, deoarece în continuu îi fug ochii după alţi bărbaţi. Nu doar se uită, ci şi trece la acţiune, făcându-le acestora avansuri.



Este etichetată drept femeie uşoară şi tratată ca atare. Astfel, chiar dacă ar dori să iniţieze o relaţie serioasă, va fi abordată ca o uşuratică bună numai pe termen scurt.



Acceptă orice şi experimentează orice. Încearcă deviaţii ce ţin de sex extrem, iar apoi rămâne cu dureri speficice şi regretul că nu a ajuns la orgasm. Se lasă filmată şi fotografiată când este dusă de val, iar apoi regretă efectele circulaţiei imaginilor respective.



Bărbatul cu care este într-o relaţie, dacă este implicat în acea relaţie nu indiferent şi prezent doar cu numele, trece prin depresii, crize justificate de gelozie şi certuri pe tema infidelităţii ei. În funcţie de mediul din care ea îşi selectează partenerii, bărbatul respectiv poate ajunge batjocura acelui mediu (dacă este vorba despre o comunitate restrânsă sau o anumită firmă).



În general, stârneşte reacţii adverse din partea femeilor cu care intră în contact. Dacă acestea au o viaţă sexuală normală, este desconsiderată din motivul obsesiilor ei sexuale. Dacă acestea au o viaţă sexuală incompletă, de slabă calitate sau absentă, nimfomana este tratată cu invidie (iar invidia feminină se manifestă printr-un război de tranşee fără finalitate, şicane, dispute sterile, înţepături constante). Dacă acestea au o viaţă sexuală similară cu a ei, este tratată cu agresivitate, fiind considerată o concurentă.



În particular, stârneşte reacţii agresive din partea femeilor cu care bărbaţii care îi prezintă temporar interes sunt într-o relaţie (sau femeile interesate de respectivii).



Pe fond psihic, este dominată de nevroze, dezechilibre psihice, labilitate psihică, frustrări cu multiple cauze (lipsa orgasmului, nemulţumire dată de viaţa sexuală dezordonată, lipsa unei relaţii stabile, refuzurile/dezinteresul unor bărbaţi).





Mecanisme

Nimfomana are nevoie cronică de sex, ce nu vine pe impulsul unei pofte. Excitarea ei îşi are originea în altă parte a creierului. Funcţionează mai mult principiul compensării, ea încercând prin sex să îşi compenseze anumite lipsuri sau probleme din trecut. Astfel, creierul găseşte o rezolvare mai facilă în sex, determinând excitarea, după ce reperează un exemplar masculin în mare corespunzător.



Astfel, centrul excitaţiei normale este practic inutilizat. Motiv pentru care, gradul de excitare creşte exponenţial într-un timp foarte scurt, iar apoi graficul descreşte la fel de rapid. Organele care pun în mişcare mecanismul sexual au primit de la creier comanda rapid, iar după bifarea contactului, creierul nu face închiderea (ca la excitarea normală) ci anulează comanda dată, lăsând organele în off-side. Astfel, nimfomana respinge apropierea emoţională de partener, care urmează în mod normal după contactul sexual.



Apropierea emoţională a nimfomanei are loc rar şi plasată ca o anomalie înaintea contactului sexual, înlocuind perioada de creştere normală a graficului excitării. De aceea, excitarea nimfomanei are loc aproape spontan. În caz de ataşare emoţională de partener, umezirea este abundentă (tehnic este dublă, având două cauze), iar reacţia ei post-coitală nu mai este de respingere, ci depresivă. Din combinarea reacţiilor de respingere cu ataşare emoţională, rezultă un cocktail dureros: poate plânge, se poate retrage pe o margine a patului fără să să ridice ca în cazul respingerii, rămâne îngândurată/tristă.



Excitarea nu vine pe fondul unei pofte, deoarece nimfomana nu este in definitoriu o femeie cu pofta sexuală mare. Nu are un apetit sexual mare ci o predispoziţie cauzată de nevoia cronică.





Cauze

Nimfomana este psihic frigidă, mai mereu nesatisfăcută care încearcă să-şi vindece incapacitatea prin întreţinerea continuă de raporturi sexuale în căutarea fără sfârşit a unei plăceri care în mintea ei capătă dimensiuni utopice. În realitate, o aruncă într-un paradox sisific.



Afecţiunea se instalează ca urmare a:
unei educaţii excesiv de rigide;
traumatisme;
frustrări;
obsesii.



În cazul unei educaţii rigide, nimfomania vine ca o reacţie logică de compensare a interdicţiilor de factură represivă asupra manifestărilor de natură emoţională/sentimentală/relaţională/sexuală impusă de familie sau cadrul educaţional în rapoartele cu băieţii. Creierul apreciază instalarea nimfomaniei drept o evadare din cadrul restrictiv anterior. În timp, nimfomania instalată pe această cauză se poate încheia de la sine în timp. Poate exista riscul unei evoluţii prelungite, dacă în viaţa nimfomanei apar stimuli care să genereze o dinamică proprie a fenomenului (metropolă cu zeci de milioane de posibili parteneri, călătorii multe, varietate de poziţii şi deviaţii). Altfel, pe principiul pendulului, atingerea stării de echilibru se produce după compensarea în măsură exactă a balansului realizat în extrema cealaltă.



În cazul unor traume, nimfomania apare ca o reacţie de respingere, blocare sau răzbunare. Traumele pot fi multiple, iar variantele de manifestare e multiplică exponenţial de aici. Traumatismul de natură sexuală (viol, pedofilie) generează nimfomanie ca urmare a amputării unor sentimente. Astfel, pentru a se completa partea absentă, creierul aduce soluţia instalând nimfomania. Dintre victimele violului, femeile ce au ca reacţie incapacitatea de ataşare emoţională de un bărbat sunt predispuse la nimfomanie, deoarece pot avea astfel o viaţă sexuală fără implicare emoţională. În caz de pedofilie, fetele căzute victime care au ca reacţie frica de abuz fizic adânc înrădăcinată în suflet, au la maturitate sexuală reacţii de respingere inconştientă a relaţiilor de durată. Viaţa lor sexuală nu rămâne blocată, trebuie să se manifeste dar urmează un drum din care lipseşte partea emoţională. Frica venită pe palierul sexual blochează plăcerea şi impune căutarea continuă de partener satisfăcător.



O combinaţie între traume şi frustrări este cazul nimfomaniei venită ca soluţie de răzbunare. Se instalează în cazuri de refuzuri (multe, urâte, publice) primite de fată înaintea sau la începutul vieţii sexuale. NImfomania se instalează ca reacţie de răzbunare pentru refuzurile din trecut, care au diminuat până la teamă capacitatea ei de ataşare emoţională.



Cazul frustrărilor include şi refuzurile dinaintea sau de la începutul vieţii sexuale a fetei, dar într-un ordin de mărime mai mic, spuse civilizat şi în privat (nu multe, urâte şi publice). Frustrarea se acumulează şi pe fondul unei competiţii cu alte femei pe teme de aspect fizic sau pregătire mentală. Creierul percepe cantitatea mare de bărbaţi cu care femeia întreţine relaţii sexuale drept o compensare a unui loc inferior obţinut în competiţie (derulată public sau doar în mintea ei). La capitolul frustrări intră şi începerea cu stângul a vieţii sexuale, mai exact lipsa orgasmului sau participarea prea devreme la sex extrem ori deviaţii în absenţa contactelor sexuale normale, banale şi plictisitoare dar necesare iniţial pentru un fundament solid de experienţă.



În cazul obsesiilor, femeia ajunge dominată de anumite obsesii ce ţin sau nu de sex, dar care îşi găsesc debuşeul în nimfomanie. Obsesia pentru un anumit bărbat combinată cu derularea unei vieţi sexuale din care lipseşte ataşamentul emoţional (întregul sentiment fiind expediat în direcţia bărbatului ce face obiectul obsesiei), obsesia pentru sex în general cauzată de un număr imens de cauze, obsesia similară cu colecţionarea, obsesia vecină cu curiozitatea, obsesia orgasmului căutat ca sfântul Graal, obsesia perfecţionismului (se poate mai bine), obsesia bărbatului perfect.





Rezolvare

Problema este psihică şi trebuie tratată psihic. Dacă nu dispare de la sine, sau dispare cu riscul reapariţiei bizare înainte de menopauză, ea poate să rămână. Metodele găsite de medicii secolului 19 erau complet ineficiente (medicamente anti-depresive, extirparea clitorisului, auto-inducerea stării de vomă în cazul excitării) iar soluţiile medievale (abuz sexual, încarcerarea în singurătate, călugărirea) sunt şi ineficiente şi stupide.



Nu este o afecţiune fizică, organele ce pun în execuţie comanda creierului sunt doar executanţii unui ordin venit pe o motivaţie gravă, ce nu rezolvă nici pentru o secunda problema, perversitatea subconştientului stând în faptul că rezolvarea este mereu în viitor.



Este o problemă cu motivaţii psihice, care se rezolvă cu soluţii de ordin psihologic, prin care să fie închisă situaţia ce declanşează totul.





Încă o dată, despre diferenţe

În concluzie, nimfomana este una, iar futăcioasa este alta. În ciuda folosirii unui termen cu pretenţii erudite şi a unuia vulgar de limbaj suburban, primul este unul negativ iar al doilea unui pozitiv. Un apetit sexual ridicat, venit pe un traseu normal, având ca obiect un singur (în sensul de acelaşi) partener, indiferent de abordarea sexuală, nu are nimic de-a face cu nimfomania.



Nimfomania presupune căutarea continuă de parteneri noi. Şi nu este ceva de bine. Ştiu ce spun, am fost câteva luni cu o nimfomană.