miercuri, 20 iulie 2011

Despre femeile dace, în scrierile vremii

[Dacii] îşi vand străinilor copii, iar pe fete nu le păzesc, ci le dau voie să aibă legături trupeşti cu bărbaţii care le plac. Îşi păzesc, însă, nevestele cu străşnicie, cumpărându-le cu mulţi bani de la părinţi.

- Herodot, Istorii, V,6, IIR, p. 67.



Căci voi, [grecii,] după cum spun, sunteţi foarte cumpătaţi, pe câtă vreme sciţii şi tracii beau vin neamestecat de loc [cu apă], atât femeile cât şi bărbaţii, şi îl împrăştie pe hainele lor, socotind că este o deprindere frumoasă şi aducătoare de fericire.

- Platon, Legile, VII, 637 d, IIR, p. 103.



Fetele de măritat nu sunt date bărbatilor de catre părinţi, ci în mod public, sunt cumpărate spre a fi luate în căsătorie sau vândute cu zestre. Se face într-un fel sau altul, după cât sunt de frumoase şi de cinstite. Cele cinstite şi frumoase au preţ bun. Pentru celelalte, [părinţii] caută [să plătească pe un bărbat] cu bani, care să o ia de soţie.

- Pomponius Mela (sec. I p. Chr.), Descrierea pământului, II, 2; IIR, p. 289-391.



Bărbaţii din Tracia se fălesc cu numărul femeilor şi socotesc lucru de cinste să aibă multe sotii. Femeile, care ţin mult la cinstea lor, se urcă pe rugurile soţilor morţi şi, ceea ce socotesc cel mai mare semn al curăţeniei, se aruncă in flăcări. Femeile de măritat se duc la bărbati nu după hotărârea părintilor, ci acelea care se disting prin frumuseţe sau caracter cer să fie vândute şi, după ce li se îngăduie să se stabilească valoarea lor, se căsătoresc nu după obiceiuri, ci după preţurile oferite; iar cele năpăstuite din pricina urâţeniei sau caracterului lor îşi cumpără cu zestrea lor pe bărbaţii cu care se mărită.

- Solinus (sec. III p. Chr.), Culegere de fapte memoriale, 10, 3-4, IIR, p. 729.



Fiecare [dac] se căsătoreşte cu trei şi patru femei. Sunt unii care au şi treizeci de soţii. Au legături trupeşti cu numeroase femei şi se unesc cu ele pe rând. Femeia spală şi serveşte pe bărbatul cu care trăieşte. Cele mai multe, după împreunare, se culcă pe pamant. Dacă una dintre femei este nemultumită de împreunare, se plânge părinţilor care îşi pot lua înapoi fata, după ce restituie ceea ce au primit pentru ea. Căci oamenii îsi mărită fetele în schimbul unui preţ.

- Heraclid din Pont ( sec. IVa. Chr.), Fr.28, IIR, p. 130.



La populaţiile barbare femeile îşi ung una alteia faţa pentru a îşi împodobi pielea, la daci şi sarmaţi până şi bărbaţii îşi fac semne de frumuseţe pe trup.

- Pliniu cel Bătrân (sec. I p. Chr.), Istoria Naturală, XXII, 1(2), 2, IIR, p. 409.



Nu este lucru firesc, prin urmare, că oamenii ce socot nefericită viaţa fără multe femei femei să creadă în aceelaşi timp că ar fi un om destoinic şi drept cel căruia îi lipsesc femeile. Socotindu-i [şi]pe cei fără femei, geţii s-ar ridica împotriva părerii obşteşti. De bună seamă, întotdeauna s-au pus pe seama femeilor îndemnurile in cele ale cucerniciei, căci ele împing pe bărbaţi la o prea mare slăvire a zeilor, la a face serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie. Iată ce mai spune acelaşi poet, aducând pe scenă un soţ get supărat de cheltuielile pe care le fac femeile cu jertfele. Cuvintele soţului fuseră: "ne prăpădesc zeii, nu altceva, mai ales pe noi cei căsătoriti. Căci la femeie mereu este nevoie să se facă o serbare". Ar fi, aşadar, o absurditate să se creadă că geţii nu sunt socotiţi evlavioşi. Nu ne putem îndoi - din cele spuse de Posidoniu - şi, de asemenea, bizuindu-ne pe întreaga istorie a geţilor, că în neamul lor râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie.

- Strabon (63 a. Chr.-19 p. Chr.), Geografia, VII, 3-4; IIR, p. 229.

Un comentariu:


View My Stats