În Spania există este vorba despre un naţionalism gramatical atunci când se spune "Nueva York" în loc de "New York" [niu iorc].
În Bulgaria este o declinare a substantivului atunci când se citeşte "Georgea Buşea" în loc de "George Bush" [giorgi buş].
În Franţa este vorba de reminiscentă mândrie de fost imperiu colonial când se spune "Nouvelle Orleans" [nuvel orleăn, cu ultima litera nazală] în loc de "New Orleans" [niu orliins]. Oraşul a fost fondat de francezi, aşa că ar avea ceva dreptate când pronunţă numele vechi al oraşului.
În Republica Moldova este vorba despre necunoaşterea limbii române de către un comerciant rusofon care a pus celebrul afiş "Aviem tilifuani Nuochea" la intrarea în magazinul său dorind să spună "avem telefoane Nokia".
În România în schimb, pronunţarea eronată a unor substantive proprii provenite odată cu globalizarea din comerţul internaţional este foarte ciudată.
De când au apărut brandurile [brendurile] străine, în limba ţării de origine, s-a schimbat ceva în piaţa din România. Pronunţarea corectă nu a avansat însă deloc. Oamenii înceaercă să citească un nume şi-l pronunţă cum cred ei că se spune.
Carrefour
Se propunţă [carfur]. Până aici nimic special. Mai în detaliu, se pronunţă [carfúr], cu accentul pe a doua silabă. Încearcă să-l pronunţi în franceză, articulat sau nu. "Le carrefour" sau "un carrefour". Majoritatea românilor îl pronunţă [cárfur]. O parte mai mică din populaţie nu cunoaşte limba franceză şi citeşte cu accent englezesc: [cherfăr]. Un alt segment de populaţie citeşte aşa cum se scrie: [carefur]. O parte mai tuciurie a populaţiei citeşte după ocupaţiunea de zi cu zi [carefure] şi o consideră o invitaţie.
Auchan
Dacă în cazul Carrefour, procentul din populaţie cu pronunţie anglo-saxonă este restrâns, în cazul Auchan procentul de populaţie anglofonă este imens. Ei pronunţă "ocean" [ouşăn]. Prima dată am crezut că este vorba despre un magazin numit "Ocean". Foarte puţini pronunţă în franceză [oşăn], cu ultima literă nazală. Un procent semnificativ spun [ohan] sau [auşan].
vineri, 27 martie 2009
sâmbătă, 21 martie 2009
Ultimii ani ai motorului pe combustie
Am văzut un reportaj foarte interesant pe History Channel. Culmea că nu referitor la trecut, ci la viitor. Era vorba despre univers şi necesităţile tehnologice pentru a traversa distanţele extrem de mari. Nu trata problema în mod SF, sau ca pe o poveste frumoasă despre un viitor foarte îndepărtat, ci erau oameni cu soluţii concrete. Oricum, totul se lovea de lipsa unui carburant eficient. Postul meu de aici nu este nici ceva legat de SF, sau momente de reverie şi visare. Pur şi simplu îmi pun o problemă concretă fără rezolvare acum şi cu rezolvare în viitor. Fără soluţii "magice". Doar tehnologice.
Pentru început, mi se pare că această perioadă a descoperirii spaţiului poate fi comparată cu perioada descoperirilor geografice. Deocamdată omul abia a ajuns să pună piciorul pe Lună şi să trimită vehicule pe Marte. Şi această fază este corespondenta cabotajului din antichitate. Ştim ce ne înconjoară şi ce este aproape, dar mai departe? Ne uităm cu telescopul sau presupunem. Nu am ajuns încă la faza Columb, iar faza în care călătoria până pe Lună să dureze o oră, cât cu avionul de aici până în Grecia.
Dar asta nu se poate realiza cu tehnica de acum. O privire în urmă, apoi una la calculatorul tău de acum arată evoluţia: ai un calculator mai tare decât cel cu care s-a trimis un echipaj pe Lună! Mai important este însă carburantul. Motorul pe combustie nu este capabil să atingă viteze care să transforme destinaţii îndepărtate în locuri uşor accesibile. Acum, un astfel de voiaj ar fi cronofag. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea creării de combustibil în spaţiu, deci se impune transportarea lui... şi mărirea puterii navei pentru a putea transporta "bagajul" în plus.
Aşadar, este nevoie de un alt tip de carburant, care să poată genera o putere mai mare decât un combustibil. Revin la comparaţia de la început; dacă acum nişte mii de ani Sicilia era foarte departe de Fenicia, apoi Islanda era la capătul lumii faţă de Grecia, apoi Mexic era extrem de departe faţă de Spania... iar acum un zbor din România până în Japonia sau Noua Zeelandă pare istovitor. Eh, în creşterea vitezelor în proporţie practic geometrică, putem să aproximăm că într-un viitor deloc îndepărtat, drumul până în Japonia va fi de circa o oră, apoi până la Lună. În fond, noi deocamdată ne plimbăm cu motorul pe combustie doar până o planetă mai încolo. Adică, după cum zicea un om de ştiinţă în documentar, suntem la nivelul la care Columb s-ar fi plimbat doar în zona coastelor Spaniei şi atât. Nici măcar până la Azore. Şi cam aşa e, omul nu a ieşit din orbita Pământului... ce să mai punem la socoteală că nu a ieşit din sistemul solar.
Un nou tip de combustibil, un nou tip de motor de propulsie. Ideea cu depăşirea propulsiei şi aplicarea soluţiei "găurii de vierme" mi se părea cam SF. În orice caz, motorul pe combustie este fie poluant, în cazul combustibilului fosil, fie extrem de solicitant agricol în cazul combustibilului bio şi nu ar fi funcţional la scară largă. Oricum, trăim ultimii ani ai motorului pe combustie.
Pentru început, mi se pare că această perioadă a descoperirii spaţiului poate fi comparată cu perioada descoperirilor geografice. Deocamdată omul abia a ajuns să pună piciorul pe Lună şi să trimită vehicule pe Marte. Şi această fază este corespondenta cabotajului din antichitate. Ştim ce ne înconjoară şi ce este aproape, dar mai departe? Ne uităm cu telescopul sau presupunem. Nu am ajuns încă la faza Columb, iar faza în care călătoria până pe Lună să dureze o oră, cât cu avionul de aici până în Grecia.
Dar asta nu se poate realiza cu tehnica de acum. O privire în urmă, apoi una la calculatorul tău de acum arată evoluţia: ai un calculator mai tare decât cel cu care s-a trimis un echipaj pe Lună! Mai important este însă carburantul. Motorul pe combustie nu este capabil să atingă viteze care să transforme destinaţii îndepărtate în locuri uşor accesibile. Acum, un astfel de voiaj ar fi cronofag. Ca să nu mai vorbim de imposibilitatea creării de combustibil în spaţiu, deci se impune transportarea lui... şi mărirea puterii navei pentru a putea transporta "bagajul" în plus.
Aşadar, este nevoie de un alt tip de carburant, care să poată genera o putere mai mare decât un combustibil. Revin la comparaţia de la început; dacă acum nişte mii de ani Sicilia era foarte departe de Fenicia, apoi Islanda era la capătul lumii faţă de Grecia, apoi Mexic era extrem de departe faţă de Spania... iar acum un zbor din România până în Japonia sau Noua Zeelandă pare istovitor. Eh, în creşterea vitezelor în proporţie practic geometrică, putem să aproximăm că într-un viitor deloc îndepărtat, drumul până în Japonia va fi de circa o oră, apoi până la Lună. În fond, noi deocamdată ne plimbăm cu motorul pe combustie doar până o planetă mai încolo. Adică, după cum zicea un om de ştiinţă în documentar, suntem la nivelul la care Columb s-ar fi plimbat doar în zona coastelor Spaniei şi atât. Nici măcar până la Azore. Şi cam aşa e, omul nu a ieşit din orbita Pământului... ce să mai punem la socoteală că nu a ieşit din sistemul solar.
Un nou tip de combustibil, un nou tip de motor de propulsie. Ideea cu depăşirea propulsiei şi aplicarea soluţiei "găurii de vierme" mi se părea cam SF. În orice caz, motorul pe combustie este fie poluant, în cazul combustibilului fosil, fie extrem de solicitant agricol în cazul combustibilului bio şi nu ar fi funcţional la scară largă. Oricum, trăim ultimii ani ai motorului pe combustie.
marți, 17 martie 2009
Soluţii pentru creşterea veniturilor la buget
Am văzut că fostul premier Tăriceanu a făcut câteva propuneri în Parlament pentru creşterea veniturilor la buget şi sprijinirea sectorului privat. Propunerile lui mi se par prea timide, faţă de ce se poate în mod real schimba în ţara asta.
Reducerea cotei unice de impozitare la 10%
Tăriceanu a propus reducerea de la 16% la 15%. Mie mi se pare mai practică o reducere consistentă, de la 16% la 10% sau chiar 9%. Astfel, România devine mai competitivă în regiune şi se mai elimină din riscul plecării investitorilor spre ţări cu mână de muncă mai ieftină (Serbia, Ucraina, Georgia). Dacă nu se poate face reducerea dintr-o bucată, se poate opera în schimb o reducere a câte un punct procentual, dar decizia să se ia numai în momentul în care suma de bani intrată la buget este mai mare decât atunci când cota era cu un procent mai mare. Adică, reducerea de la 15% la 16% să fie luată doar în momentul în care banii intraţi la buget pe 15% vor depăşi suma intrată în ultimul an de 16%.
Creşterea TVA la 20%
Propunerea lui Tăriceanu era de reducere a TVA de la 19% la 15%. Se ştie faptul că niciun comerciant nu va opera modificarea în preţul afişat, urmând să păstreze diferenţa de bani, resursa financiară fiind banul cetăţeanului, nu bugetul. Mai utilă ar fi o majorare la 20%. Practic infimă pentru consumator, dar se va simţi puternic la buget
Eliminarea contribuţiilor sociale de stat la şomaj şi pensii
Tăriceanu a propus reducerea contribuţiilor sociale cu două puncte procentuale faţă de nivelul din decembrie 2008. nu trebuie uitat faptul că, aşa cum ar face orice adevărat guvern de stânga, actualul guvern a majorat dările către stat. Reducerea cu două puncte procentual ar fi în fapt cu circa patru puncte faţă de nivelul actual. După capul meu, soluţia ar fi eliminarea constribuţiilor sociale la stat şi mutarea lor în privat. Fonduri private de şomaj, fonduri private de pensii şi, mai ales, domeniul sănătăţii să fie trecut în privat.
Sigur că mişcarea ar fi grea, dar cu un calendar potrivit se poate lua, chiar dacă beneficiile se vor observa după cel puţin 20 de ani. La pensii, unde banii de azi sunt pentru pensionarii de azi, dacă s-ar elimina contribuţiile, nu ar mai fi resurse bugetare pentru pensionarii de azi. Situaţia s-ar putea rezolva cu un împrumut extern... sau cu un calendar bun... sau ambele. La asigurările de sănătate, prima mutare ar trebui descentralizarea.
Legalizarea prostituţiei
Nu numai ca ţinere sub control strict din punct de vedere epidemiologic, dar să ne gândim la un număr mai redus al violurilor, precum şi la banii care vor intra la bugetul de stat.
Legalizarea unei game mai mari de droguri uşoare
Consumul tutunului este deja legal. Sigur, nu peste tot. Dar este un drog uşor. De asemenea, şi alcoolul poate crea dependenţă. Se poate legaliza consumul de droguri uşoare, precum marijuana, haşişul. Totul se poate derula ca în Olanda, în spaţii clar delimitate, fără să se ia la pachet. Trebuie făcută o baza de date informatizată, în care consumatorii să îşi facă controale anuale de sănătate, în care un doctor să le dea avizul pentru consum şi o cantitate maximă pe zi/săptămână/lună. La fiecare punct de plată, să se poată accesa baza de date, şi să se noteze cantitatea achiziţionată. La atingerea maximului, nu se mai vinde. Dat fiind faptul că în ţările din jur nu este legal, să ne gândim la clienţii externi care ar aduce astfel bani în ţară, dar şi la veniturile la bugetul de stat.
Un nou nivel al TVA: pentru lux
Produsele de lux ar trebui taxate cu o TVA cu 50% mai mare decât cea normală, adică un nivel de 30%.
Nivelul suprem al TVA: pentru viciu
Sporirea veniturilor la buget se mai poate face prin introducerea unei cote a TVA duble, de 40%, sau chiar de 50%, care să fie aplicată produselor ce intră în categoria "vicii". Aici intră toate băuturile alcoolice, din tutun, drogurile uşoare şi prostituţia.
Călin Popescu Tăriceanu măcar le-a propus în parlament. Eu le propun aici. Poate le vede cineva abilitat să facă shimbările în mod real, că eu nu le pot face.
Reducerea cotei unice de impozitare la 10%
Tăriceanu a propus reducerea de la 16% la 15%. Mie mi se pare mai practică o reducere consistentă, de la 16% la 10% sau chiar 9%. Astfel, România devine mai competitivă în regiune şi se mai elimină din riscul plecării investitorilor spre ţări cu mână de muncă mai ieftină (Serbia, Ucraina, Georgia). Dacă nu se poate face reducerea dintr-o bucată, se poate opera în schimb o reducere a câte un punct procentual, dar decizia să se ia numai în momentul în care suma de bani intrată la buget este mai mare decât atunci când cota era cu un procent mai mare. Adică, reducerea de la 15% la 16% să fie luată doar în momentul în care banii intraţi la buget pe 15% vor depăşi suma intrată în ultimul an de 16%.
Creşterea TVA la 20%
Propunerea lui Tăriceanu era de reducere a TVA de la 19% la 15%. Se ştie faptul că niciun comerciant nu va opera modificarea în preţul afişat, urmând să păstreze diferenţa de bani, resursa financiară fiind banul cetăţeanului, nu bugetul. Mai utilă ar fi o majorare la 20%. Practic infimă pentru consumator, dar se va simţi puternic la buget
Eliminarea contribuţiilor sociale de stat la şomaj şi pensii
Tăriceanu a propus reducerea contribuţiilor sociale cu două puncte procentuale faţă de nivelul din decembrie 2008. nu trebuie uitat faptul că, aşa cum ar face orice adevărat guvern de stânga, actualul guvern a majorat dările către stat. Reducerea cu două puncte procentual ar fi în fapt cu circa patru puncte faţă de nivelul actual. După capul meu, soluţia ar fi eliminarea constribuţiilor sociale la stat şi mutarea lor în privat. Fonduri private de şomaj, fonduri private de pensii şi, mai ales, domeniul sănătăţii să fie trecut în privat.
Sigur că mişcarea ar fi grea, dar cu un calendar potrivit se poate lua, chiar dacă beneficiile se vor observa după cel puţin 20 de ani. La pensii, unde banii de azi sunt pentru pensionarii de azi, dacă s-ar elimina contribuţiile, nu ar mai fi resurse bugetare pentru pensionarii de azi. Situaţia s-ar putea rezolva cu un împrumut extern... sau cu un calendar bun... sau ambele. La asigurările de sănătate, prima mutare ar trebui descentralizarea.
Legalizarea prostituţiei
Nu numai ca ţinere sub control strict din punct de vedere epidemiologic, dar să ne gândim la un număr mai redus al violurilor, precum şi la banii care vor intra la bugetul de stat.
Legalizarea unei game mai mari de droguri uşoare
Consumul tutunului este deja legal. Sigur, nu peste tot. Dar este un drog uşor. De asemenea, şi alcoolul poate crea dependenţă. Se poate legaliza consumul de droguri uşoare, precum marijuana, haşişul. Totul se poate derula ca în Olanda, în spaţii clar delimitate, fără să se ia la pachet. Trebuie făcută o baza de date informatizată, în care consumatorii să îşi facă controale anuale de sănătate, în care un doctor să le dea avizul pentru consum şi o cantitate maximă pe zi/săptămână/lună. La fiecare punct de plată, să se poată accesa baza de date, şi să se noteze cantitatea achiziţionată. La atingerea maximului, nu se mai vinde. Dat fiind faptul că în ţările din jur nu este legal, să ne gândim la clienţii externi care ar aduce astfel bani în ţară, dar şi la veniturile la bugetul de stat.
Un nou nivel al TVA: pentru lux
Produsele de lux ar trebui taxate cu o TVA cu 50% mai mare decât cea normală, adică un nivel de 30%.
Nivelul suprem al TVA: pentru viciu
Sporirea veniturilor la buget se mai poate face prin introducerea unei cote a TVA duble, de 40%, sau chiar de 50%, care să fie aplicată produselor ce intră în categoria "vicii". Aici intră toate băuturile alcoolice, din tutun, drogurile uşoare şi prostituţia.
Călin Popescu Tăriceanu măcar le-a propus în parlament. Eu le propun aici. Poate le vede cineva abilitat să facă shimbările în mod real, că eu nu le pot face.
duminică, 15 martie 2009
UPDATE2: Politicieni cu nume ciudate
M-am gândit să scriu câteva nume ciudate de politicieni. Nu mă interesează ce fac, ce au făcut, doar cât de ciudate sunt numele lor. La unii precizez ce mi s-a părut ciudat, la alţii pare evident. M-am decis să o iau cu începutul, legislatura 1990-1992.
Senat:
Ionel Aichimoaie (FSN) - şi în 1992-1996
Jenică Gioacăş (FSN)
Mihai Fercală (FSN)
Victor Agnagoste (FSN)
Marcian Bleahu (MER)
Alexandru Mînzală (FSN)
Doru Ioan Tărăcilă (FSN)
Vasile Victor Aileni (FSN)
Nicolae Rahău (FSN)
Titus Raveica (FSN)
Cezar Buda (PNL)
Stelian Morcovescu (FSN)
Valeriu Momanu (FSN)
Ilie Gâtan (FSN)
Gelu Juncu (FSN)
Văsălie Moiş (FSN)
Mircea Curelea (PNL)
Titi Cioacă (FSN)
Zaharia Ruva (FSN)
Diodor Nicoară (FSN)
Corvin Bangu (FSN)
Octavian Fieroiu (FSN)
Paul Jerbaş (FSN)
Camera Deputaţilor:
Ioan Catarig (FSN)
Alexandru Ceapoi (FSN)
Victor Cevdarie (FSN)
Vasile Ciuciu (FSN)
Elarie Ciupală (FSN)
Vasile Cîrjoi (FSN)
Constanţa Comişel (FSN) - chiar mă întrebam cum se numeşte colegul mişelului
Ştefan Dârdală (FSN)
Dănuţ Ioan Fleacă (FSN) - pleacă! sau un fleac la feminim sau carnea pe care o dai la o partea pentru a ajunge la fleică
Cantemir Gafar (FSN) - omul responsabil de gafe
Constantin Gib (PDAR) - ofiţerul de stare civilă nu a mai avut mină în pix. gibon? Gibraltar?
Marcel Grec (FSN) - ciorba a la...
Vasile Hobjilă (PSDR) - nu am greşit nicio literă
Ion Hopulele (FSN)
Ion Itu (FSN) - doar alăturarea a două nume foarte scurte
Mihail Iuşut (FSN) - you shoot
Gheorghiţă Lupău (FSN)
Epifanie Tiberiu Maerean (FSN) - dincolo de prenumele călugăresc, era un precursor al Mareanului din zilele noastre
Anton Marin Mangiurea (FSN)
Florin Lucian Oarză (FSN)
Rene Radu Policrat (PNL) - Poliglotul Hipocrat
Aurică Radu (FSN) - prenumele este haios
Gheorghe Sfercoci (FSN)
Antonie Sindile (FSN)
Romul Soponar (FSN)
Silviu Şomîcu (PSM)
Vasile Şuta (PUNR)
Ştefan Tîrîţescu (FSN)
Ioan Tupilatu (MER)
Ioan Turlacu (FSN)
Alexandru Vilaia (FSN)
Adriean Videanu (FSN)
Ion Zgorcea (FSN)
Severin Zofotă (FSN)
Gheorghe Piticari (FSN)
Florin Crisbăşan (MER)
Marinel Burduja (FSN)
Ioan Leş (FSN)
Marius Mihălăchioiu (FSN) - dacă era cântăreţ, făcea formaţie cu Daniel Iordăchioaie
Petru Fleşer (FSN)
George Ioan Beşe (PNL)
Marian Bezdadea (MER)
Dumitru Bîtea (FSN) - omul care le-a dat minerilor inspiraţia
Griguţă Augustin Botiş (FSN)
Dumitru Calance (FSN) - putea fi folosit şi ca sabie
Georgică Alexandrache (FSN) - pur caragialesc
Vasile Bărbat (PDM) - el ar fi ok, cam nasol când o strigă cineva pe nevastă-sa
UPDATE: Legislatura 1992-1996
1992-1996
Senat:
Ion Bică
Matei Boilă (PNŢCD)
Griguţă Botiş (FDSN)
Ioan Broscăţeanu (FDSN)
Mihail Buracu (PNŢCD)
Emilian Buzică (PNŢCD)
Mugurel Cerăceanu
Florea Dudiţă (FDSN)
Ioan Joarză (PUNR)
Mircea Mancia (PUNR) - alăturarea de nume este interesantă
Mihai Matetovici (FDSN)
Ion Mocioi (PRM)
Traian Mocuţa (PRM)
Florea Morlova
Petre Ninosu (FDSN)
Teiu Păunescu (FDSN)
Vasile Pipa (FDSN)
Ilie Plătică Vidovici (FDSN)
Dumitru Pustai (PUNR)
Gheorghe Răboacă (PSM)
Florin Rădulescu Botică (FDSN) - dacă se oprea la Rădulescu era ok
Denes Seres (UDMR)
Vasile Strâmbu
Tănase Pavel Tăvală (PNŢCD)
Maria Matilda Ţeţu (PNL-CD)
Dan Tulpan (FDSN) - rimează
Ioan Turlacu
Camera Deputaţilor:
Vasile Fudulică (FDSN)
Miron Chichişan (PUNR)
Alexandru Casapu (FDSN)
Ioan Hariga (FDSN)
Lilion Gogoncea (FDSN)
Nicolae Şerdin (FDSN)
Teodor Lupuţiu (FSN)
Petre Baniţă (FDSN)
Mitică Bălăeţ (PSM)
Genaru Bibire (FDSN)
Octavian Bot (PAC)
Gheorghe Brânzei (PUNR)
Nicolae Bud (PUNR)
Floarea Calotă (FDSN)
Gheorghe Câutiş (FDSN)
Mircea Chiostec (FDSN)
Trifu Chirilă (FDSN)
Toader Clocotici (FDSN)
Dorel Coc (PAC) - Coc de la PAC
Ion Corniţă (PNŢCD)
Marţian Dan (FDSN) - prenumele e Marţian
Nicolae Drăghiea (PSM)
Petru Dugulescu (PNŢCD)
Emeric Feric (UDSCR)
Crăciun Floruţa (PUNR)
Vlad-Vladimir Galin-Corini (FDSN)
Ilie Gâtan (FDSN)
Măricel Grădinariu (FDSN)
Ion Gurău (FSN)
Constantin Hoară (PSM)
Ion Hortopan (PRM)
Ion Hui (PNŢCD) - când îl îndemna cineva să facă ceva îi spunea "hai, Hui!"
Marin Jugravu (FDSN) - dacă era "zugravu" ar fi fost ok
Leonida Lari-Iorga (PNŢCD) - ahoy, king Leonidas!
Anton Mangiurea (FDSN)
Eugen Nicolicea (FDSN)
Alexandru Ota (FSN)
Mihail Părăluţă (PSM)
Dănilă Fănică (PSM)
Ioan Pica (PNŢCD)
Adrian Pitca (FDSN)
Barbu Piţigoi (PNŢCD)
Vasile Potolincă (PUNR)
Laurenţiu Priceputu (PL93)
Chiriaca Sârbu (FDSN) - prenumele este... rar
Ioan Străchinaru (FDSN)
Petru Şteolea (PUNR)
Vasile Şuta (PUNR)
Ulis Tânjală (FDSN) - asocierea este ciudată
Dan Verbina (FDSN)
Adrian Vilău (FSN) - nu s-a mulţumit cu o vilă, a vrut mai mult
Gheorghe Zgondea (FDSN)
UPDATE2: Legislatura 1996-2000
Camera Deputaţilor
Mitzura Domnica Arghezi (PRM)
Dan Barbaresso (PNŢCD)
Victor Barbăroşie (PNL)
Constantin Băbălău (PRM)
Mihăiţă Calimente (PNŢCD)
Miron Chichişan (PUNR)
Andrei Chiliman (PNL)
Cezar Corâci (PNL)
Eremia Cotrutz (PDSR)
Jean Decuseară (PNL)
Gavril Dejeu (PNŢCD)
Dorin Dîrstaru (PNŢCD)
Dorin Drecin (PUNR)
Constantin Drumen (PNŢCD)
Lia Galic (PNŢCD)
Axinte Gaşpar (PDSR)
Ioan Gavra (PUNR)
Radu Ghidău (PNŢCD)
Puiu Haşotti (PNL)
Eugen Hilote (PNŢCD)
Mhai Hlinschi (PDSR)
Alexandru Kakasi (UDMR) - se citeşte "cocoş"
Romulus-Ion Moucha (PDSR) - se citeşte "mucea"
Iftene Pop (PNŢCD)
Florica Rădiţa Raica (PNŢCD)
Traian Rânja (PNŢCD)
Dan Coriolan Simedru (PNL)
Didi Spiridon (PNL-CD)
Tănase Tăvală (PNŢCD)
Senat:
Ionel Aichimoaie (FSN) - şi în 1992-1996
Jenică Gioacăş (FSN)
Mihai Fercală (FSN)
Victor Agnagoste (FSN)
Marcian Bleahu (MER)
Alexandru Mînzală (FSN)
Doru Ioan Tărăcilă (FSN)
Vasile Victor Aileni (FSN)
Nicolae Rahău (FSN)
Titus Raveica (FSN)
Cezar Buda (PNL)
Stelian Morcovescu (FSN)
Valeriu Momanu (FSN)
Ilie Gâtan (FSN)
Gelu Juncu (FSN)
Văsălie Moiş (FSN)
Mircea Curelea (PNL)
Titi Cioacă (FSN)
Zaharia Ruva (FSN)
Diodor Nicoară (FSN)
Corvin Bangu (FSN)
Octavian Fieroiu (FSN)
Paul Jerbaş (FSN)
Camera Deputaţilor:
Ioan Catarig (FSN)
Alexandru Ceapoi (FSN)
Victor Cevdarie (FSN)
Vasile Ciuciu (FSN)
Elarie Ciupală (FSN)
Vasile Cîrjoi (FSN)
Constanţa Comişel (FSN) - chiar mă întrebam cum se numeşte colegul mişelului
Ştefan Dârdală (FSN)
Dănuţ Ioan Fleacă (FSN) - pleacă! sau un fleac la feminim sau carnea pe care o dai la o partea pentru a ajunge la fleică
Cantemir Gafar (FSN) - omul responsabil de gafe
Constantin Gib (PDAR) - ofiţerul de stare civilă nu a mai avut mină în pix. gibon? Gibraltar?
Marcel Grec (FSN) - ciorba a la...
Vasile Hobjilă (PSDR) - nu am greşit nicio literă
Ion Hopulele (FSN)
Ion Itu (FSN) - doar alăturarea a două nume foarte scurte
Mihail Iuşut (FSN) - you shoot
Gheorghiţă Lupău (FSN)
Epifanie Tiberiu Maerean (FSN) - dincolo de prenumele călugăresc, era un precursor al Mareanului din zilele noastre
Anton Marin Mangiurea (FSN)
Florin Lucian Oarză (FSN)
Rene Radu Policrat (PNL) - Poliglotul Hipocrat
Aurică Radu (FSN) - prenumele este haios
Gheorghe Sfercoci (FSN)
Antonie Sindile (FSN)
Romul Soponar (FSN)
Silviu Şomîcu (PSM)
Vasile Şuta (PUNR)
Ştefan Tîrîţescu (FSN)
Ioan Tupilatu (MER)
Ioan Turlacu (FSN)
Alexandru Vilaia (FSN)
Adriean Videanu (FSN)
Ion Zgorcea (FSN)
Severin Zofotă (FSN)
Gheorghe Piticari (FSN)
Florin Crisbăşan (MER)
Marinel Burduja (FSN)
Ioan Leş (FSN)
Marius Mihălăchioiu (FSN) - dacă era cântăreţ, făcea formaţie cu Daniel Iordăchioaie
Petru Fleşer (FSN)
George Ioan Beşe (PNL)
Marian Bezdadea (MER)
Dumitru Bîtea (FSN) - omul care le-a dat minerilor inspiraţia
Griguţă Augustin Botiş (FSN)
Dumitru Calance (FSN) - putea fi folosit şi ca sabie
Georgică Alexandrache (FSN) - pur caragialesc
Vasile Bărbat (PDM) - el ar fi ok, cam nasol când o strigă cineva pe nevastă-sa
UPDATE: Legislatura 1992-1996
1992-1996
Senat:
Ion Bică
Matei Boilă (PNŢCD)
Griguţă Botiş (FDSN)
Ioan Broscăţeanu (FDSN)
Mihail Buracu (PNŢCD)
Emilian Buzică (PNŢCD)
Mugurel Cerăceanu
Florea Dudiţă (FDSN)
Ioan Joarză (PUNR)
Mircea Mancia (PUNR) - alăturarea de nume este interesantă
Mihai Matetovici (FDSN)
Ion Mocioi (PRM)
Traian Mocuţa (PRM)
Florea Morlova
Petre Ninosu (FDSN)
Teiu Păunescu (FDSN)
Vasile Pipa (FDSN)
Ilie Plătică Vidovici (FDSN)
Dumitru Pustai (PUNR)
Gheorghe Răboacă (PSM)
Florin Rădulescu Botică (FDSN) - dacă se oprea la Rădulescu era ok
Denes Seres (UDMR)
Vasile Strâmbu
Tănase Pavel Tăvală (PNŢCD)
Maria Matilda Ţeţu (PNL-CD)
Dan Tulpan (FDSN) - rimează
Ioan Turlacu
Camera Deputaţilor:
Vasile Fudulică (FDSN)
Miron Chichişan (PUNR)
Alexandru Casapu (FDSN)
Ioan Hariga (FDSN)
Lilion Gogoncea (FDSN)
Nicolae Şerdin (FDSN)
Teodor Lupuţiu (FSN)
Petre Baniţă (FDSN)
Mitică Bălăeţ (PSM)
Genaru Bibire (FDSN)
Octavian Bot (PAC)
Gheorghe Brânzei (PUNR)
Nicolae Bud (PUNR)
Floarea Calotă (FDSN)
Gheorghe Câutiş (FDSN)
Mircea Chiostec (FDSN)
Trifu Chirilă (FDSN)
Toader Clocotici (FDSN)
Dorel Coc (PAC) - Coc de la PAC
Ion Corniţă (PNŢCD)
Marţian Dan (FDSN) - prenumele e Marţian
Nicolae Drăghiea (PSM)
Petru Dugulescu (PNŢCD)
Emeric Feric (UDSCR)
Crăciun Floruţa (PUNR)
Vlad-Vladimir Galin-Corini (FDSN)
Ilie Gâtan (FDSN)
Măricel Grădinariu (FDSN)
Ion Gurău (FSN)
Constantin Hoară (PSM)
Ion Hortopan (PRM)
Ion Hui (PNŢCD) - când îl îndemna cineva să facă ceva îi spunea "hai, Hui!"
Marin Jugravu (FDSN) - dacă era "zugravu" ar fi fost ok
Leonida Lari-Iorga (PNŢCD) - ahoy, king Leonidas!
Anton Mangiurea (FDSN)
Eugen Nicolicea (FDSN)
Alexandru Ota (FSN)
Mihail Părăluţă (PSM)
Dănilă Fănică (PSM)
Ioan Pica (PNŢCD)
Adrian Pitca (FDSN)
Barbu Piţigoi (PNŢCD)
Vasile Potolincă (PUNR)
Laurenţiu Priceputu (PL93)
Chiriaca Sârbu (FDSN) - prenumele este... rar
Ioan Străchinaru (FDSN)
Petru Şteolea (PUNR)
Vasile Şuta (PUNR)
Ulis Tânjală (FDSN) - asocierea este ciudată
Dan Verbina (FDSN)
Adrian Vilău (FSN) - nu s-a mulţumit cu o vilă, a vrut mai mult
Gheorghe Zgondea (FDSN)
UPDATE2: Legislatura 1996-2000
Camera Deputaţilor
Mitzura Domnica Arghezi (PRM)
Dan Barbaresso (PNŢCD)
Victor Barbăroşie (PNL)
Constantin Băbălău (PRM)
Mihăiţă Calimente (PNŢCD)
Miron Chichişan (PUNR)
Andrei Chiliman (PNL)
Cezar Corâci (PNL)
Eremia Cotrutz (PDSR)
Jean Decuseară (PNL)
Gavril Dejeu (PNŢCD)
Dorin Dîrstaru (PNŢCD)
Dorin Drecin (PUNR)
Constantin Drumen (PNŢCD)
Lia Galic (PNŢCD)
Axinte Gaşpar (PDSR)
Ioan Gavra (PUNR)
Radu Ghidău (PNŢCD)
Puiu Haşotti (PNL)
Eugen Hilote (PNŢCD)
Mhai Hlinschi (PDSR)
Alexandru Kakasi (UDMR) - se citeşte "cocoş"
Romulus-Ion Moucha (PDSR) - se citeşte "mucea"
Iftene Pop (PNŢCD)
Florica Rădiţa Raica (PNŢCD)
Traian Rânja (PNŢCD)
Dan Coriolan Simedru (PNL)
Didi Spiridon (PNL-CD)
Tănase Tăvală (PNŢCD)
vineri, 13 martie 2009
Cum nu am fost angajat la stat
De regulă, nu-mi place să lucrez la stat. Mentalitatea este învechită, iar funcţionarii se gândesc cum să tragă de timp. Să muncească dacă se poate cât mai puţin posibil şi să plece la oră fixă.
Am lucrat la un minister împins de împrejurări, acum nişte ani buni. O expresie a lui Ion Iliescu este "aşa erau vremurile". Bine, omul consideră că orice fărădelege din trecut poate fi trecută cu vederea doar aruncând expresia asta. În fine, aşa erau vremurile şi am ajuns împins de împrejurări. Îmi pare bine că am stat o perioadă scurtă. Foarte scurtă.
Mi s-a dat de făcut o treabă, cu dead-line ("nu, nu, hai să-i spunem termen-limită" mi s-a replicat) după trei săptămâni. Obişnuit cu lucrul din domeniul privat am făcut treaba în două zile. Nu că sunt eu un super-expert, doar că atât mi-a luat. Lucrat opt ore pe zi, plus pauza de masă. Ba chiar am lucrat destul de relaxat, că nu era ceva greu. La finele celei de-a doua zile, mă duc să anunţ că am terminat.
"Şi ce o să faci în restul timpului?" a venit întrebarea. Am răspuns că pot să fac alte proiecte sau să-i ajut pe colegii din acel departament. Mi s-a spus că am făcut proiectul prea repede şi că s-ar putea să fie greşeli, aşa că, decât să stau degeaba, mai bine să mă apuc să-l verific. M-am apucat să-l verific, am găsit mici greşeli, am mai coafat textul, am mai pictat la nişte tabele. Nu mi-a luat decât o zi. A treia.
La finele celei de-a treia zi, mă duc să anunţ că am terminat lucrarea. Este corectată, editată, completată, revizuită şi adăugită. Ultimele două le-am pus de la mine ca să sune cât mai de modă veche posibil. Poate reuşeam să captez bunăvoinţă. Ei aş! A răsfoit puţin, a zis că textul este bun, dar este îngrijorat asupra ce o să fac eu în restul timpului. Am zis că pot să fac alte proiecte, să-i ajut pe colegi... "Mai vedem noi", a fost răspunsul.
La finele celor trei săptămâni am fost mustrat de şefa departamentului. "Văd că tu stai mai mult degeaba, în timp ce, uite, toţi colegii tăi lucrează!", mi-a spus. Trebuie să menţionez că eu nu aveam nici birou, nici calculator şi am făcut treaba rugând pe unul şi pe altul când nu au de lucru să mă lase şi pe mine să lucrez la calculatorul lor. Culmea e că nu am lucrat nimic de acasă.
Întradevăr, în clipa aia toţi oamenii din acel departament, plătiţi din bani publici, stăteau la birou, în faţa calculatorului. Una căuta horoscop online, alta juca solitaire, alta stătea pe messenger, altul căuta preţuri la maşini second-hand, altul vorbea cu un tip de la alt departament despre un meci, altul îl asculta pe un tip de la alt departament povestind cum a fost deplasarea de serviciu în Franţa, la un training ("băi, vremea minunată... am prins nişte reduceri... mi-am luat cameră foto... am făcut şi poze, uite aici... era foarte curat... când ieşeau maşinile pe o poartă se lăsa un stâlpuleţ... m-am plimbat pe şanzelize... uda unul iarba... băi era în grup o cehoaică cu nişte craci, bestială... abia aştept următoarea deplasare să mai iau o gură de civilizaţie). Alta se uita la poze cu căţei şi altul citea un ziar.
În toate zilele de după a treia până la acel moment cam asta făceau toţi. Nu ştiu când lucrau efectiv. Veneau târziu, plecau devreme de mă saturasem rapid să ajung primul şi să plec ultimul. Dar fiecare avea ceva de făcut. Ei "lucrau" şi îşi terminau proiectele fix în ziua termenului-limită. Eu terminam proiectul după două zile (hai trei, cu corectura) şi eram etichetat că stau degeaba în restul timpului.
PS
Până la urmă nu am fost angajat. Am fost considerat un leneş care mai tot timpul stă. Al doilea motiv a fost că, întrebat de ce vreau să mă angajez am răspuns că am nevoie de bani. "Ăsta-i răspuns? De ce nu ai zis şi tu că-ţi place munca?".
Am lucrat la un minister împins de împrejurări, acum nişte ani buni. O expresie a lui Ion Iliescu este "aşa erau vremurile". Bine, omul consideră că orice fărădelege din trecut poate fi trecută cu vederea doar aruncând expresia asta. În fine, aşa erau vremurile şi am ajuns împins de împrejurări. Îmi pare bine că am stat o perioadă scurtă. Foarte scurtă.
Mi s-a dat de făcut o treabă, cu dead-line ("nu, nu, hai să-i spunem termen-limită" mi s-a replicat) după trei săptămâni. Obişnuit cu lucrul din domeniul privat am făcut treaba în două zile. Nu că sunt eu un super-expert, doar că atât mi-a luat. Lucrat opt ore pe zi, plus pauza de masă. Ba chiar am lucrat destul de relaxat, că nu era ceva greu. La finele celei de-a doua zile, mă duc să anunţ că am terminat.
"Şi ce o să faci în restul timpului?" a venit întrebarea. Am răspuns că pot să fac alte proiecte sau să-i ajut pe colegii din acel departament. Mi s-a spus că am făcut proiectul prea repede şi că s-ar putea să fie greşeli, aşa că, decât să stau degeaba, mai bine să mă apuc să-l verific. M-am apucat să-l verific, am găsit mici greşeli, am mai coafat textul, am mai pictat la nişte tabele. Nu mi-a luat decât o zi. A treia.
La finele celei de-a treia zi, mă duc să anunţ că am terminat lucrarea. Este corectată, editată, completată, revizuită şi adăugită. Ultimele două le-am pus de la mine ca să sune cât mai de modă veche posibil. Poate reuşeam să captez bunăvoinţă. Ei aş! A răsfoit puţin, a zis că textul este bun, dar este îngrijorat asupra ce o să fac eu în restul timpului. Am zis că pot să fac alte proiecte, să-i ajut pe colegi... "Mai vedem noi", a fost răspunsul.
La finele celor trei săptămâni am fost mustrat de şefa departamentului. "Văd că tu stai mai mult degeaba, în timp ce, uite, toţi colegii tăi lucrează!", mi-a spus. Trebuie să menţionez că eu nu aveam nici birou, nici calculator şi am făcut treaba rugând pe unul şi pe altul când nu au de lucru să mă lase şi pe mine să lucrez la calculatorul lor. Culmea e că nu am lucrat nimic de acasă.
Întradevăr, în clipa aia toţi oamenii din acel departament, plătiţi din bani publici, stăteau la birou, în faţa calculatorului. Una căuta horoscop online, alta juca solitaire, alta stătea pe messenger, altul căuta preţuri la maşini second-hand, altul vorbea cu un tip de la alt departament despre un meci, altul îl asculta pe un tip de la alt departament povestind cum a fost deplasarea de serviciu în Franţa, la un training ("băi, vremea minunată... am prins nişte reduceri... mi-am luat cameră foto... am făcut şi poze, uite aici... era foarte curat... când ieşeau maşinile pe o poartă se lăsa un stâlpuleţ... m-am plimbat pe şanzelize... uda unul iarba... băi era în grup o cehoaică cu nişte craci, bestială... abia aştept următoarea deplasare să mai iau o gură de civilizaţie). Alta se uita la poze cu căţei şi altul citea un ziar.
În toate zilele de după a treia până la acel moment cam asta făceau toţi. Nu ştiu când lucrau efectiv. Veneau târziu, plecau devreme de mă saturasem rapid să ajung primul şi să plec ultimul. Dar fiecare avea ceva de făcut. Ei "lucrau" şi îşi terminau proiectele fix în ziua termenului-limită. Eu terminam proiectul după două zile (hai trei, cu corectura) şi eram etichetat că stau degeaba în restul timpului.
PS
Până la urmă nu am fost angajat. Am fost considerat un leneş care mai tot timpul stă. Al doilea motiv a fost că, întrebat de ce vreau să mă angajez am răspuns că am nevoie de bani. "Ăsta-i răspuns? De ce nu ai zis şi tu că-ţi place munca?".
joi, 12 martie 2009
Am rămas fără cuvinte. De două ori.
O colegă de la muncă a primit o floare. Nu mă pricep, nu ştiu ce specie, oricum nu asta contează. Dacă era doar una înfăşurată în ţiplă, probabil era scumpă. Pentru că era scumpă şi ca să nu se pleoştească, avea ataşată în coadă o fiolă de plastic cu apă. Tipa pune floarea, cu tot cu ambalaj şi cu fiolă în apă. Într-un pahar cu apă. Fără să-i scotă fiolă.
Adică stătea fiola jumătate în apă, jumătate afară. Încercând s-o ajut, i-am atras atenţia. M-a întrebat ce mă bag. I-am zis că mi-e teamă de biata floare, care nu mai are multă apă în fiolă. Mi-a răspuns că de aia a pus-o în apă. Am rămas fără cuvinte.
Am scris postul abia acum, deşi floarea o primise de 8 martie. Ma rog, ocazia era 8 martie, o primise pe 9. Aşa că nu mai fac update sau o scriu direct cu update. Aşadar, update-ul este că azi s-a ofilit, deoarece s-a dus apa din fiolă. Toanta şi-a exprimat verbal părerea de rău că s-a ofilit, accentuând că a pus-o în apă. Am rămas fără cuvinte a doua oară.
sâmbătă, 7 martie 2009
Total împotriva curentului, UPC vrea mai puţine plăţi cu cardul
Încă o surpriză neplăcută de la UPC. Nu se mai poate plăti factura cu cardul, la casierie. De regulă, ce comerciant nu are POS, îşi pune. Dar un comerciant care şi aşa nu are POS-uri la toate casieriile să vrea să le scoată pe cele pe care le are? Ciudat.Soluţia lor este să plăteşti prin internet banking. Iar dacă nu ai card la Banca Transilvania unde au ei contul sau la Garanti Bank care nu percepe comision pentru plăţile spre conturi la alte bănci, trebui să plăteşti comision.
Soluţia mea era să se poată plăti factura online. Să aibă o platformă cu o interfaţă prietenoasă. Vodafone a făcut-o în România şi e ok. Poate să emită facturi online, în format .pdf, clientul vede factura pe site, plăteşte pe site. La fel şi Orange, la fel şi Zapp. Cosmote şi bătrânul Romtelecom permit doar vizualizarea facturilor, nu şi plata. Fără hârtie consumată pentru factură (ştim toţi cazurile în care, întâmplător, valoarea de plată era mai mică decât costul scrisorii, dacă nu chiar al expedierii ei). Şi Distrigaz Sud a făcut-o, chiar dacă percepe o taxă de 2-3 lei per plată. Culmea e că şi Poliţia Rutieră a făcut-o. Chiar dacă este valabilă numai pentru şoferii din Bucureşti care au primit amendă în Bucureşti. Am plătit o amendă online (mă refer la "o" ca la număr; că a fost până acum doar una) şi a fost cea mai plăcută amendă din viaţa mea. Încep să se strângă funcţii pe ghişeul.ro, şi ANAF permite plata anumitor impozite. Primăria Sector 6 poate. Este prima primărie de sector care acceptă plata online a impozitelor. Poate că şi alte primării din ţară au implementat deja un sistem, dar nu cunosc.
Vai vouă, UPC. Companie de comunicaţii... şi nu e capabilă să implementeze un sistem de plată online a facturilor. Ba chiar un pas înapoi prin retragerea POS-urilor de la casierii. Asta în timp ce lumea se îndreaptă spre restrângerea utilizării cash-ului.
Eu aş da o lege prin care toţi comercianţii să aibă POS, iar acolo unde comerţul o permite să se poată plăti online (card sau PayPal). Utilităţi, întreţinere, chiar şi televizorul să-l achit de pe site şi să-l ridic a doua zi, impozitele, amenzile, abonamentul pe transport în comun, abonamente la ziare/reviste. Iar factura de hârtie să fie taxată. a se tăia un copac ca să vezi tu cât ai de plată când poţi face acelaşi lucru online, este un lux. Pentru care trebuie să plăteşti.
vineri, 6 martie 2009
Baloanele de săpun ale lui Băsescu
A ieşit Traian Băsescu din nou la rampă cu o luare de poziţie prin care nu vrea decât să marcheze puncte electorale. De data asta, i-a avertizat pe rău-platnici să nu profite de criză şi să îşi amâne plăţile. În caz contrar, vor avea de-a face cu statul. Bineînţeles că nu a spus ce instituţii ale statului şi exact ce o să le facă. Dincolo de faptul că doar comuniştii din anii 1950 ameninţau că represalii din partea statului, ameninţările preşedintelui sunt în mare parte fără efect. Nimeni nu se va speria pentru că, legal, şeful statului nu poate interveni în niciun mod.
Într-o altă ocazie, Traian Băsescu a ieşit să spună românilor "nu daţi şpagă". Credea că asta îi va face pe unii să nu dea şpagă? Dar de ce nu s-a adresat celor care cer şpagă printr-un "nu mai cereţi şpagă"?. Poate că o parte dintre ei sunt în curtea lui. Poate.
Nici atunci şi nici acum nu există un efect concret. Doar baloane de săpun. Ceea ce îl aduce pe Traian Băsescu din ce în ce mai aproape de un alt expert al vorbelor goale, Ion Iliescu. Probabil că în 2004 miza duelului din turul II al rezidenţialelor dintre Traian Băsescu şi Adrian Năstase nu a fost fotoliul de la Cotroceni ci postul de pupil al lui Ion Iliescu.
* Colecţia de mini-site-uri DM *
Ca să mai scurtez din banda verticală din dreapta, m-am gândit să pun linkurile către mini-site-urile DM aici.
Albume:
Albume remasterizate:
Videos:
Single-uri:
Compilaţia generală:
Dave:
joi, 5 martie 2009
Cât de căcat pot să fie italienii, să creadă că românii sunt ţigani
Problema cu românii din Italia este în primul aceea că sunt români prin cetăţenie. De etnie, majoritatea sunt ţigani. Sigur, nu toţi ţiganii fură, dar când se apropie unul de tine duci mâna la portofel. Astfel, noi ne-o luăm în bot, ca români, din cauza altora.
De cealaltă parte italienii au tot dreptul să se supere şi să privească oamenii de pe stradă cu aspect de ţigan cu suspiciune, teamă, ură. Partea negativă este că dacă află că eşti român, indiferent cum eşti îmbrăcat sau dacă nu eşti deloc infractor, primeşti automat eticheta de infractor.
Percepţia majorităţii italienilor este aceea că românii comit infracţiuni. Crime, furturi, tâlhării, violuri. cel puţin la capitolul violuri, statisticile italiene arată că doar 9% dintre violuri sunt comise de cetăţeni români, în timp ce 60% sunt comise de cetăţeni italieni. De asemenea, dintre aceste nouă procente, trei sferturi dintre violuri sunt comise de ţigani ce au ca victime ţigănci din aceeaşi tabără de nomazi. Aşadar, mediatizarea a 2% dintre violuri ca fiind 100% şi confuzia dintre cetăţeni români şi etnici români nu este deloc bună pentru noi, cetăţenii români de altă etnie decât cea ţigănească.
Cel mai indicat ar fi să evitaţi călătoriile în Italia, cu precădere în centrul şi sudul peninsulei şi mai ales în Sicilia. Cei mai săraci şi mai tâmpiţi italieni sunt cei din sud. Italienii mai civilizaţi sunt cei din nord. O zonă mai safe este Tirolul de Sud, în care nu prea sunt italieni, marea majoritate a locuitorilor fiind de etnie germană (austrieci). De asemenea, Sardinia ar mai fi safe, acolo fiind într-o oarecare măsură sarzi. În plus, Sardinia este o regiune turistică, iar diferenţa între un turist dintr-un grup şi un cerşetor este, după haine, evidentă.
A te topi într-un grup de turişti dintre care majoritatea nu sunt români este cea mai bună soluţie pentru a fi tratat decent în Italia. Când vorbeşti română, italienii îşi dau seama imediat că esti din România. Chiar dacă vorbeşti în engleză, germană, franceză sau chiar italiană cu ei, le poţi spune liniştit că eşti portughez. Accentul este aproape identic. Totul e să nu te ia pe portugheză. Oricum, slabe şanse.
Dincolo de asta, italienii mi se par oricum nişte oameni de căcat, în general. Iar Roma este mai murdară şi mai plină de gunoaie decât Bucureştiul. Produsele lor sunt la fel de proaste ca alea turceşti/chinezeşti. A te duce acolo ca turist înseamnă să bagi bani în Italia. La fel cum a cumpăra produse fabricate acolo.
miercuri, 4 martie 2009
"Atenţie la saiturile băncilor! Pericol de fişing!!!"
Am auzit recent o discuţie între un om pe care-l credeam priceput în IT&C şi un om care credeam că are noţiuni cât de cât consistente de informatică.
Primul spune că în ultima vreme au fost o serie de "atacuri de phishing" la adresa unor bănci, cel mai frecvent la Raiffeisen Bank.
Al doilea spune că i-a propus Raiffeisen Bank să-şi facă internet banking la ei şi că i-a refuzat tocmai pentru că dacă sunt atât de multe astfel de "atacuri" înseamnă că site-ul lor nu e sigur.
Atât phishing-ul cât şi farming-ul presupune un mesaj pe mail ce conţine un anunţ care să sune cât de cât oficial prin care ţi se cer nişte detalii pe care de fapt nu trebuie să le comunici şi un link care te duce la o pagină făcută de un băiat. Pagina aia arată relativ identic cu cea a băncii.
Nimeni nu face nimic site-ului băncii. "Atacul" este de fapt un mesaj. Siguranţa portalului de net banking nu are nicio legătură cu pagina făcută de un băiat de 16 ani care vrea date de pe carduri de credit ca să poată intra pe site-uri porno. Dacă pagina puştiului din Rusia sau India arată la fel ca a băncii... e doar o pictură.
Credeam că au mai multe detalii. În cazul unuia dintre ei, chiar îmi pare rău pentru el. Măcar celălalt are o scuză. Oricum, teama de a-şi găsi contul gol pentru că şi-a făcut net banking din cauza phishing-ului e nefondată. Părerea mea...
Primul spune că în ultima vreme au fost o serie de "atacuri de phishing" la adresa unor bănci, cel mai frecvent la Raiffeisen Bank.
Al doilea spune că i-a propus Raiffeisen Bank să-şi facă internet banking la ei şi că i-a refuzat tocmai pentru că dacă sunt atât de multe astfel de "atacuri" înseamnă că site-ul lor nu e sigur.
Atât phishing-ul cât şi farming-ul presupune un mesaj pe mail ce conţine un anunţ care să sune cât de cât oficial prin care ţi se cer nişte detalii pe care de fapt nu trebuie să le comunici şi un link care te duce la o pagină făcută de un băiat. Pagina aia arată relativ identic cu cea a băncii.
Nimeni nu face nimic site-ului băncii. "Atacul" este de fapt un mesaj. Siguranţa portalului de net banking nu are nicio legătură cu pagina făcută de un băiat de 16 ani care vrea date de pe carduri de credit ca să poată intra pe site-uri porno. Dacă pagina puştiului din Rusia sau India arată la fel ca a băncii... e doar o pictură.
Credeam că au mai multe detalii. În cazul unuia dintre ei, chiar îmi pare rău pentru el. Măcar celălalt are o scuză. Oricum, teama de a-şi găsi contul gol pentru că şi-a făcut net banking din cauza phishing-ului e nefondată. Părerea mea...
marți, 3 martie 2009
Din conspiraţie în conspiraţie
De-a lungul timpului, dar mai mult în ultimele decenii, oameni au tot visat că sunt conspiraţii mondiale care vor să. Nu se ştia exact ce vroiau, doar că era ceva de rău. Să distrugă omenirea, să conducă lumea, să ne înrobească pe toţi. Nimeni nu avea argumente concrete, decât supoziţii şi concluzii trase din supoziţii.
- A fost conspiraţia extraterestră. Vin alienii peste noi, ne iau vacile şi pe unii dintre noi pentru experimente. Interesant cum de extratereştrii ăştia ne-au găsit fix pe noi. Dacă erau aşa de minunaţi, şi dacă universul e plin de planete locuite, de ce vin cu toţii buluc la noi? Acum s-au mai liniştit. Poate băiatul ăla care comanda experimentele şi-a dat în final lucrarea de licenţă.
- A urmat apoi conspiraţia Coca Cola/McDonald's. Conspiratorii vroiau să ne intoxice şi să ne omoare lent. Dacă tot erau aşa de super-puternici de ce se temeau şi nu ne omorau naibii pe toţi, la grămadă? Dar nu, vroiau să ne ia şi banii. Şi uite aşa, se povestea ca băutura de cola din alte ţări era excepţională, senzaţională, dar la noi e o poşircă, iar că dacă nu mănânci în 10 minute sandwichul de la Mac acesta o să putrezească şi o să se descompună.
- După asta a fost conspiraţia Windows, iar conspiratorul în final a prins faţă umană: Bill Gates. El vroia să înrobească omenirea prin Windows, Word şi Solitaire. Adică nu mai puteai să faci nimic decât pe calculator şi pe calculator nu mai puteai să faci nimic decât pe Windows. Bineînţeles că oamenii care se minunau de asta nu auziseră de Apple.
- La fiecare conflict armat în care SUA avea un cuvânt de spus, erau nişte băieţi fani Ion Iliescu ce demonstrau de zor că americanii şi evreii au pus-o de-o conspiraţie prin care vor să conducă omenirea. Bineînţeles că doar ruşii ne pot salva.
- Acum, în plină criză, există o conspiraţie mondială a marilor bancheri, care în cârdăşie cu petroliştii vor să înrobească omenirea. Astfel, în Zeitgeist nişte băieţi demonstrează ei cum unii scumpesc energia ca să ne ia banii, care oricum vin din neant şi sunt tipăriţi după voie de băncile centrale. Iar nişte bancheri din anii 1920-30 vroiau să conducă omenirea.
La amestecul creat, se adaugă nişte cuvinte precum: diavol, secte, secrete, iudeo-masonii, război mondial, control. După gust. Se obţine un cocktail. Conspiracy on rocks. Se serveşte rece, de preferinţă în timpul liber.
- A fost conspiraţia extraterestră. Vin alienii peste noi, ne iau vacile şi pe unii dintre noi pentru experimente. Interesant cum de extratereştrii ăştia ne-au găsit fix pe noi. Dacă erau aşa de minunaţi, şi dacă universul e plin de planete locuite, de ce vin cu toţii buluc la noi? Acum s-au mai liniştit. Poate băiatul ăla care comanda experimentele şi-a dat în final lucrarea de licenţă.
- A urmat apoi conspiraţia Coca Cola/McDonald's. Conspiratorii vroiau să ne intoxice şi să ne omoare lent. Dacă tot erau aşa de super-puternici de ce se temeau şi nu ne omorau naibii pe toţi, la grămadă? Dar nu, vroiau să ne ia şi banii. Şi uite aşa, se povestea ca băutura de cola din alte ţări era excepţională, senzaţională, dar la noi e o poşircă, iar că dacă nu mănânci în 10 minute sandwichul de la Mac acesta o să putrezească şi o să se descompună.
- După asta a fost conspiraţia Windows, iar conspiratorul în final a prins faţă umană: Bill Gates. El vroia să înrobească omenirea prin Windows, Word şi Solitaire. Adică nu mai puteai să faci nimic decât pe calculator şi pe calculator nu mai puteai să faci nimic decât pe Windows. Bineînţeles că oamenii care se minunau de asta nu auziseră de Apple.
- La fiecare conflict armat în care SUA avea un cuvânt de spus, erau nişte băieţi fani Ion Iliescu ce demonstrau de zor că americanii şi evreii au pus-o de-o conspiraţie prin care vor să conducă omenirea. Bineînţeles că doar ruşii ne pot salva.
- Acum, în plină criză, există o conspiraţie mondială a marilor bancheri, care în cârdăşie cu petroliştii vor să înrobească omenirea. Astfel, în Zeitgeist nişte băieţi demonstrează ei cum unii scumpesc energia ca să ne ia banii, care oricum vin din neant şi sunt tipăriţi după voie de băncile centrale. Iar nişte bancheri din anii 1920-30 vroiau să conducă omenirea.
La amestecul creat, se adaugă nişte cuvinte precum: diavol, secte, secrete, iudeo-masonii, război mondial, control. După gust. Se obţine un cocktail. Conspiracy on rocks. Se serveşte rece, de preferinţă în timpul liber.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
